ce faci cand nimic nu te mai motiveaza??
-
0 0Ai o relatie minunata cu fetita ta, cel mai important e sa fiti amandoua sanatoase. Acum am vazut ca dureaza de trei ani povestea. E un pic cam mult.
Cu serviciul, sa stii ca nu esti batrana deloc. Poate sunt un pic cam indiscreta, dar de ce nu ai avut voie sa ai servici?Nu trebuie sa raspunzi decat daca vrei.
Faptul ca probabil stai acasa cat fetita e la scoala, nu ajuta deloc. Trebuie sa gandesti pozitiv si sa iti umpli timpul. Citeste carti, deseneaza, fa cursuri, nu sta. Intalneste-ti prietenii. Nu te lasa.. -
Florina draga ,n-am avut serviciu pt.ca el nu a fost de acord sa stea cu copilul in timp ce eu vin acasa cu un amarat de salariu in timp ce el castiga mult mai mult.Si-apoi nu am avut parinti sa ne poata sprijini.Am avut mare incredere in el si nu m-am gandit nici o clipa ca n-o sa mai fim impreuna.Eu trebuia sa lucrez la el la firma ,si aveam si carte de munca si ne puteam sprijinii reciproc in privinta copilului ,dar a itervenit creatura si cum ea venea deseori la el la birou ,nu s-a mai putut.In felul asta au trecut 14 ani de cand nu mai lucrez iar eu nu m-am re-calificat in nici un domeniu ,tot pe motiv ca nu se poate.De-asta iti spuneam ca imi este f.greu sa ma incadrez in vreun fel de slujba la 36 ani si fara vreo pregatire.
-
Draga mea,
imi pare rau pentru situatia ta, dar imbarbateaza-te cu gandul ca este doar o faza care va trece.
Daca chiar vrei sa muncesti, daca vrei asta cu adevarat, esti in ca tanara, in 2 ani poti face un colegiu care sa te califice in orice meserie ti-ar placea.
Poate a venit momentuls a traiesti independenta, pe picioarele tale. E nitel inspaimantator avand in vedere ca tot viitorul l-ai proiectat impreuna cu El si in dependenta cu El. Stii, ma gandesc ca te temi ca daca vei fi independenta el se va rupe total de voi si nu se va mai implica deloc nedandu-ti nici macar sprijinul pe care acum ti-l da. s-ar putea sa fie asa. dar trebuie sa alegi inte a-ti continua viata fara el si a te chinui asa cum te chinui acum la nesfarsit. Eu cred ca Dumnezeu tine cu cei curajosi. Incearca, discret, sa iti faci o calificare. Fetota e destul de maricica sa poti sa te descurci si cu ea si cu scoala. Fa un colegiu de asistente sau invatatoare, sau invata o limba straina si i-ati certificarile sa faci traduceri acasa, invata sa folosesti un PC, nu stiu, fa ceva. Invata sa traiesti de una singura, pe picioarele tale. E greu, dar satisfactiile sunt enorme si nu se compara in orice caz cu chinul la care te supui de buna voie de atatia ani. Vindeca-te si mergi mai departe. Cat de departe porti!
iti tin pumnii! -
Asta incerc sa fac,incepand de anul asta.Sa ma re-calific.Nici eu nu stiu unde dar important e ca vreau.Inchipuie-ti ca voi face totul in secret ,pt. ca exact cum spuneai imi este frica ,ca nu ar mai trimite bani considerand ca trebuie sa ma descurc si singura.Daca ma chinuie ceva ,din toata tragedia asta ,ma chinuie gandul ca nu sant independenta ,ca nu pot sa ma ,,rup" de el definitiv .Cu alte cuvinte , sa incep sa simt ca traiesc.Sper doar ca e o chestiune de timp sa aleg drumul.Grettel ,iti multumesc ca imi tii pumnii...
-
Hm, hai ca am citit si eu ce ai scris si, fir-ar sa fie, situatia e mai complicata decat mi-am inchipuit. Si asa nu era prea buna
Dar daca esti independenta de el financiar nu-i f bine. Aolica, ce nemernic!! Ma scoate pe mine din pepeni!! Ce incredere oarba ai avut in el si ce a putut sa iti faca 
Ma rog, faptele-s consumate acum. Nu trebuie sa te gandesti la ce puteai face ci la ce poti face. Noroc ca esti inca tanara, altii isi incep viata la 36 de ani. Pacat insa ca nu poti sterge cu buretele trecutul.
Crezi ca madam aia cu care e el o sa il mai lase mult timp sa va finanteze? Nu e o intrebare retorica, chiar as vrea sa stiu raspunsul..
E drept ca legea il obliga sa dea bani, dar pentru fetita, nu si pentru tine. Sper sa reusesti sa faci un colegiu, ceva...Si eu am lucrat in invatamant si am avut colegi care au intrat la catedra dupa 30 de ani, in urma acestor colegii. Nu stiu cum e insa cu plata...S-ar putea sa trebuiasca sa dai bani.
Nu prea il inteleg pe el. Trebuie sa te feresti ca iti iei vreun job, pentru ca altfel va opri finantarea...Cred ca el e genul de control-freak! Pai ce vrea, sa stai mereu dependenta de el??? Chiar si acum cand nu mai e cu tine? E la mintea cocosului ca iti vei lua un job, altfel ce ai putea face? Sa stai in casa??
Nu stiu, intreb si eu, ca tot omul normal...
Sa mai scrii pe aici pe forum, cine stie ce idei apar. Vezi pe la "cariera"..
Oricum, capul sus! va rasari soarele si pe strada ta
-
-
Aolica, cand o afla ca ex-ul tau inca va intretine o sa faca SPUME!!!! Cine stie de ce naiba e in stare.
ma, dar nu inteleg, daca tu stii atatea despre ea, stie si el, nu? Si atunci cum poate sa stea cu asemenea vipera??? Isi lasa el familia pentru asa gunoi de femeie? Ciudati mai sunt unii oameni... -
-
Bleah, mizerabil! Chiar vroiam sa te intreb de ce naiba plangea? Barbat e el sau ce? Adica isi da seama ca face un pas gresit dar merge inainte? dar daca zici ca si pentru tine a ramas un mister, apoi un mister este si lasa-l asa.
Nici nu ai ce sa mai faci, clar, el este prins in mrejele ei si se comporta ca un infantil. In jurul lui se va crea un gol imens pe care nu il va putea umple. Si-a pierdut familia, si-a pierdut prietenii, incepe sa isi piarda sanatatea...
Nu am inteles faza cu "cicloapa"De ce o alinti asa? 
-
-
Aoleu!! Pai lu' ex-ul tau i-a luat mintile Baba Cloanta Cotoroanta in persoana!!! Parca am fi in filmele alea cu vrajitoare si magie neagra. Isi lasa el nevasta frumoasa, iubitoare, copilul, ce sa mai - familia, pentru una careia nici de propriul ei copil nu-i pasa, si rea de gura, si urata.
Nu miroase a bine.
Trebuie sa iti gasesti job ca nu se stie ce o sa faca Cotoroanta, mai ales ca ii ascunde fostul tau faptul ca inca are grija de voi financiar! Te-ai gandit vreodata la varianta ca el se va trezi la realitate si o va parasi (cum aproape ca a facut anul trecut) si va incerca sa se intoarca la tine? -
-
-
-
Marty, m-ai lasat cu gura cascata! Si nu stiu daca are rost sa iti spun ca imi pare rau ca suferi.
Nu am trecut prin ce treci tu, dar am cam aceeasi problema cu mancarea. Cand slabesc mult, cand ma ingras, mancand ca nebuna, fara sa ma pot controla, desi mintea imi spune ca o sa arat oribil si o sa ma simt oribil. Deocamdata rezist fara sa imi impun un regim strict; mai incerc sa fac si ceva miscare.
Nu cred ca te ajuta asta, dar tot iti spun: este lupta ta si numai a ta. Prietenele tale si noi te putem incuraja, iti putem face "galerie", dar tu trebuie sa iei deciziile. Stii ce a mers la mine? Cand am vazut cate kg am: 94!!!! Nu-mi venea sa cred!!! Ma vedeam ca aratand ok, dar nu intram in nici o haina dintr-un magazin normal. Sefa ma umilea permanent, toti faceau misto de mine, ai mei inclusiv - cred ca s-au saturat sa fie martorii curelor mele repetate si apoi ai ingrasarii. Stiu ca eu sunt cea care poate lua toate deciziile, si sper sa nu mai repet greseala de data asta. Numa ce slabisem anul trecut, eram ok, iar dupa sarbatori am inceput sa bag in mine ca disperata din nou. Si nu gasesc motivul: de plictiseala? Am serviciu, citesc permanent, ies cu prietenele. Singuratate? Hm... s-ar putea, dar tot nu vad de ce.... Pur si simplu nu imi pot da seama de ce am comporamentul asta alimentar...
Am incercat retete-minune, ba chiar si medicamente periculoase... rezultatul era acelasi: tot ma ingrasam si ramaneam cu sechele destul de urate pt organism.
Cred ca stii "teoria" , practica e mai grea. Ai grija acum, caci o sa iti fie destul de usor sa cazi in capcana regimurilor-minune sau a tratamentelor cu pastilute si ierburi-miracol. Din experienta iti spun ca oricare dintre ele are si reversul, si nu e prea placut.Plus ca si costa, iar din cate spui nu stai prea bine la cap asta... Ne-ar fi usor sa credem ca putem manca tot ce vrem si oricat vrem si sa slabim fara sport. Regimuri de tipul "Montignac" sau "Monica Anghel" mie nu imi inspira incredere, ba chiar le-am si incercat, ci rezultate absolut nesemnificative, desi cateva principii bune au la baza. Singurul regim care merge la mine, cat de cat, este unul "personalizat", adaptat dupa ce mi-a spus doctorul: mananca mai putin si mai des (cam din 3 in 3 ore), fara sa excluzi nici o grupa alimentara, dar alegand din fiecare ce e mai sanatos si incercand sa nu amesteci grasimile (carnea) cu cereale/fainoase. Eu am inceput cu portii mai mari pe care in ficare saptamana le mai micsorez un pic si incerc sa nu depasesc 1400 kcal pe zi, dar nici sa scad prea mult, caci imi incetinesc metabolismul. Daca poti sa iei niste vitamine (la mine nu merg, ma doare stomacul), ar fi si mai bine. Si ca miscare nu trebuie sa mergi la sala - a venit primavara, asa ca e numa' bine pt o plimbare prelungita in parc sau intr-o zona mai vesela cu fetita ta. Va face bine la amandoua, mai aveti si timp de vorbit "ca fetele". Nu te grabi, nu te zoreste nimeni. In 2 luni si ceva o sa fii mandra de tine, de puterea ta interioara si de fizicul tau.
Dar cred ca trebuie sa te gandesti de ce vrei sa slabesti. Eu m-am saturat sa vad repulsie pe fata oamenilor, sa ma simt rusinata sa ies din casa, sa port aceleasi haine la nesfarsit pentru ca nu gasesc pe masura mea, sa fiu nemultumita permanent, dar sa ingnor cauza ... si tot asa. Sa ai grija de tine, nu te lasa infranta! Multa bafta! -
Esti atat de draguta ca-mi esti alaturi.Exact comportamentul pe care il descrii tu il am si eu .Si cand sant fericita si cand nu sant.Nu ,problema mea nu este legata de ,,ochi lumii",ci faptul ca nu ma simt bine in pielea mea si ma deranjeaza obsesia asta pt.mancare.E ca un drog.Asta si incercam sa aflu ,ce sa faci cand creierul tau refuza orice fel de motivatie desi tu o cunosti la nivel constient si continui sa mananci!In legatura cu sportul ,poate o sa te surprinda dar imi place la nebunie si il practic zilnic acasa ,cel putin 30 min.zilnic.Merg pe ideea ca nu-ti trebuie neaparat sala, dca iti place sa faci sport si iti cunosti tipul de exercitii pe care trebuie sa le faci.Stiu ca puterea sta in mine ,dar tare greu e s-o gasesc.Multumesc ,iar daca dieta ta a dat rezultate spune-mi te rog ....cum ai facut !!!!!
-
ce-ar fi sa nu-ti mai gasesti refugiul in mancare? eu in locul tau as lupta sa arat atat de bine, incat i.diotul de ex-sotul sa-si traga palme cand ma vede!
eu am o vorba: nu traiesc ca sa mananc ci mananc ca sa traiesc.
si eu mai pun 2-3 kg, dar scap repede de ele si ma simt al d.racului de bine cand ma uit in oglinda -
Gata, vine foiletonu'
Marty, la mine da rezultate. Nu "fulger" da merge. Nu is fan al miscarii, n-am fost o fire activa niciodata, dar incerc.. Daca as face mai multa msicare (de obicei mai mult de 20 de min pe zi nu prea am rabdare – biciclit sau mers pe jos cateva statii de metrou).
Cu moralul nu stau prea bine, din pacate ; is o fire din aia urata, cad cu usurinta in deprimare ... mai ales in sezonul rece, il urasc!
Cum ma motivez ? Incerc sa ma gandesc 10 minute inainte de a manca... uneori imi chiar reuseste Acum 2 ani stiu ca ma trezeam din somn si furam de prin frigider, iar cand ma apuca foamea... vai de cine se punea in calea mea ! Nu vedeam nimic decat mancare, voiam asa de mult sa mananc incat nici nu imi dadeam seama cand terminam masa !
De cand am schimbat serviciul nu mai e asa usor, caci inainte fumam in birou si imediat ce ma lua o pofta sau foamea intre mese bagam o pipa. Plus cafea cu lapte (nu imi place cu zahar si nici cu zaharina). Si eu de obicei beau cam 6 l pe zi... si cam 1 pe noapte...
Daca vrei iti dau un exemplu de meniu zilnic : nu pot sa mananc pana nu ajung la serv si imi beau cafeaua , apoi iau micul dejun – in general cereale, fie rondele de cereale expandate (ripsz-ropsz sau painea « haiduc », se gasesc in supermarketuri si la plafar) , fie o cana cu lapte si fulgi de cereale integrale – de obicei secara (si nu e f scumpa o punga care ajunge cam 15 zile pe putin – in jur de 30.000), mai iau niste batoane Corny dietetice cu cereale sau Nestle Fitness, 2 batoane ; mai e varianta cu telemea desarata cu rosii si castraveti. Ca gustare, peste 2 ore juma-3 iau niste fructe (2 fructe marisoare sau ~250 g, cantarite « ochiometric ») sau un iaurt mic Danone Delicios. La pranz, peste 1 ora juma-2, is dependenta de semipreparatele de la Nik- fie 250 g piure cu 300 g de salata de varza, fie 150-200 g piept de pui la gratar cu salata sau sfecla in otet ; mai variez cu macrou la gratar sau parizer vegetarian cu legume de la Cristim sau cu orez cu legume calite de la chinezi, dar mereu incerc sa mananc salata multa si juma din portia de salata o mananc inainte de orice – umfla stomacul ; uneori mai pap si mamaliga cu iaurt sau sana si cu telemea desarata si un pic de margarina ; peste 3 ore mai iau o gustare, tot fructe sau iaurt cu fructe/natural ; ca cina in general ceva usor – 2 batoane Fitness de la Nestle sau 400 g de fructe, o salata cu orez, depinde...acum mai iau si cate un baton Fibrobar sau Q-form (desi uneori are efecte cam ciudate – si sincera sa fiu.... nu slabeste nici un pic ; tre sa gasesc un mod sa renunt la ele).
Ideea este, cred ca ti-ai dat seama, sa mananc mai des si mai putin, mai sanatos si mai dietetic. Ar trebui sa respect mai mult termenul de 3 ore intre mese.... nu imi prea reuseste... Cum nu suport branza « de veci » si nici iaurturile dietetice, aici fac o concesie. N-am renuntat de tot la zahar, da incerc sa ma limitez la un iaurt cu fructe la 2-3 zile si la batoanele Nestle si Fibrobar.
Asta e o reteta « personalizata », e alegerea mea, deci nu pot sa zoc « se dau jos 5 kg/saptamana »... ci poate mai degraba 5 pe luna....
Cat despre medicamente : acum 6 ani am luat Regenon – efecte vai de capul meu! Anul trecut am slabit cu ajutorul spirulinei, dar dupa 3 luni am renuntat si ... m-a luat iar mancatul in disperare. Deci.... nici asa nu-i bine. Acum am acasa “carnitina-L” si nu stiu ... sa iau... sa nu iau.... ma mai documentez pe net si poate postez si aici un subiect, sa vedem ce ziceti si voi....
In rest, incerc zilnic sa ma conving ca cel mai sigur mod de a slabi si a ma mentine (ca aici e « buba ») e sa ma bazez pe vointa proprie, cand termin medicamentele tot « noi 2 » ramanem sa ne « razboim » . -
Si uitam.... Cecilly, if you only knew... cate nu imi spuneam eu sa ma auto-motivez si cate nu-mi spuneau altii sa ma faca sa slabesc... de la teoria "fiecare kg in plus e un an in minus la durata de viata" la "esti imensa", "nu ti se mai inchide haina", etc. Si puteau sa zica pana nu mai puteau... rezultatul era o repriza-doua-trei de bocit si inca 3 prajituri ca bonus ca mi-a fost ranit orgoliul. De asta spun ca lupta e a mea si a nimanui altcuiva.
Pt moment is fericita ca intru rezonabil in haine si ca arat destul de decent. Da mai am multe de rezolvat. -