Nu sunt buna de nimic...
-
1 0Buna sunt noua acestui "club" si inca invat cum se foloseste si ce se face. Am simtit insa nevoia sa vb cu cineva care sa ma poata ajuta in orice mod. Am doar 15 ani si stiu ca sunt cam tanara sa vad totul in negru si probabil multi vor spune ca asta e varsta dar problema e ca depresia, lacrimile, complexele si esuarea, dezamagirea celor din jur fata de mine si singuratatea nu ma paraseste.
Sincer nu stiu ce sa fac, locuiesc intr-o tara straina la o scoala in engleza cu dipolmati bogati si asa. Proiectele dela scoala le esuez si toata lumea e mai intelienta decat mine, eu nu reusesc nici macar sa spun un cuvant caci imi este frica sa nu spun o prostie caci am impresia ca mintea mea nu poate veni cu lucruri prea stralucite. Mi-am pierdut interesul in activitati care inainte imi placea sa le fac: gimnastica, desen, pian si inculsiv shopping si machiaj. Am avut primul baiat anul asta pe care chiar l-am placut cu adevarat iar el si-a batut joc de mine dupa ce s-a folosit de mine. Am dat in bautura, baruri si tigari si cu fiecare zii care trecea si in care ma trezeam dimineata dezamagirea mea crestea si crestea. Baiatul s-a mutat in America in decembrie iar eu am ramas singura. La scoala nu am reusit niciodata sa ma integrez total iar toti cei din jur ma folosesc si ma manipuleaza. Nimeni nu ma apreciaza si inclusiv parintii mei ma considera buna de nimic si grasa. Mereu cand imi intreb tatal cum arat, nu zice niciodata bine, doar ca hainele imi ascund adevaratele forme.
Mi-am pierdut cam toti prietenii din Romania cand m-am mutat aici acum 3 ani. Ma vad doar cu 2 fete si inca vreo doua o data la cateva luni...Toti m-au uitat si am impresia ca in viata tuturor oamenilor am fost doar o umbra trecatoare pe care ei au vazut-o o secunda dupa care au uitat ca acea umbra a trecut vreodara prin fata ochilor lor. In trecut obisnuiam sa fiu populara sa am multi prieteni si sa fiu fericita iar acum cand ma uit inapoi vad cum toti oamenii de atunci au ajuns mai sus decat mine. Eu am mers doar in jos si psihic si fizic. Sunt dezamagita de in ce stare am ajuns si ca in prezent pare ca nu mai am pe nimeni langa mine. Lunile acestea mi-am dorit enorm sa mor caci nu mai ma puteam lupta cu tristetea si de multe ori m-am gandit la sinucidere...dar nu am curajul sa o fac si nici nu o voi face. Sunt crestina si cred in Dumnezeu dar nu inteleg de ce ma lasa asa, singura?
Sunt complexata fata de oricine trece pe langa mine caci eu sunt cu mult mai prejos decat ei sau ele. In acelasi timp imi este ciudat ca imi plang atat de mila si am impresia ca nu am voie sa plang cand ma uit cate alte probleme mult mai importante decat mine au cei din jur. Sunt complexata inclusiv de faptul ca sunt atat de slaba psihic si nu pot rezista la nimic. In acelasi timp ori de cate ori ma relaxez si intru intr-o stare de bucurie, apare cineva sau ceva sau un simplu cuvant urat adresat de la orice persoana catre mine care imi distruge lumea mea imaginara de fericire. Nu stiu cum sa mai ies din aceasta stare de tristete...Simt ca inculsiv Dumnezeu m-a paraist si sunt cu inimazdrobita caci parca nici nu merit sa fiu in viata. Ma simt doar ca o umbra sau un anotimp trecator... Nu inteleg cum am ajuns de la acea persoana de atunci acum. Acesta scoala ar trebuii sa imi ofere un viitor, o facultate facuta in afara tarii si o viata buna dar imi creaza probleme mentale. De multe ori imi ies din fire si plang isteric si imi trebuie ore sa imi revin...
Cum Doamne sa imi mai revin, cum? -
1. ai toate ingredientele sa-ti revi!
2. in ca tara traiesti?
3. printeaza hartia asta si las-o intr-o dimineata in bucatarie cand vin parintii tai sa-si bea cafeaua
n-ai nici pe dracu, esti normala, nu-ti mai plange de mila. iti trebuie numai o oglinda, ceea ce cred ca nu duci lipsa. hai zi-i o vorba la punctul 2 -
Rebeca, tocmai pentru ca esti intr-o tara straina, nu ii lasa sa creada ca esti buna de nimic. Demonstreaza-le tu ca esti de zece ori mai buna decat ei. Si sunt convinsa ca esti, altfel nu ajungeai la scoala aia. Eu am invatat ca cea mai bune aparare este atcul verbal. Nu injurand sau pierdindu-ti cumpatul. Daca cineva rade de tine, ii spui frumos ca nu intelegi de ce ride si il rogi politicos s sa iti explice motivul amuzamnetului. Daca zice ca esti proasta, il rogi frumos sa iti explice cum considera el/ea de cuviinta ca este bine. Totul zimbind, fara urma de ironie, incearca sa nu mai iei ca atare toate rautatile. Ti se pare ca esti mai plinuta? De nervi, probabil bagi in tine ca in spital. Nu mai baga. Nu mai fuma, stii ce urit imbatrineste tenul? Pina la minim 18 ani ar trebui sa nu bei, iti distrugi ficatul. Stiu ca e varsta cand crezi ca esti neinteleasa. Fa-te inteleasa, chit ca ti se explica de zece ori si explici de zece ori. Crede-ma ca esti de zece ori mai isteata decat bogatii aia goi, care cred ca daca au bani au totul. Tu ai suflet, care nu se cumpara cu niciun ban. -
rebeca001 said, locuiesc intr-o tara straina la o scoala in engleza cu dipolmati bogati si asa. Proiectele dela scoala le esuez si toata lumea e mai intelienta decat mine, eu nu reusesc nici macar sa spun un cuvant caci imi este frica sa nu spun o prostie caci am impresia ca mintea mea nu poate veni cu lucruri prea stralucite.
Cum Doamne sa imi mai revin, cum?Nu stiu de ce dar mi se pare ciudat....Scoala engleza ,diplomati bogati...e o scoala privata?
Nu reusesti nici macar sa spui un cuvant...nu cumva nu stapanesti bine limba din tara respectiva?
-
-
-
Mai, eu am inteles ca fata asta vrea sa isi ia gatzi* - iar voi o dati inainte cu limba* - bat-o vina !!!
LE - Fatuco, bagati mintile in cap. Te vaicaresti de prieteni, cind tu esti la p scoala clasa1 . Corp diplomatic si tot tacamul. Orice inceput e greu.
Ce astepti sa te scarpine pe crestet parintii, prietenii? Daca pt a face sex, ai fost destul de matura, asumati responsabilitatile vieti - asta e, toti avem probleme si le rezzolvam cum putem.
Eu ti-as trage un sut in dos, sa incetezi cu lamentarile. Capul sus, viata e frumoasa - mai ales la 15 ani, frate -- -
schonland said:
marylucrys said:
Nu stiu de ce dar mi se pare ciudat....Scoala engleza ,diplomati bogati...e o scoala privata?
Exista scoli cu predare in limba engleza pentru copiii angajatilor parlamentului european sau pe la diverse comisii. Poate despre asa ceva vorbeste.
http://www.eursc.eu/index.php?l=2
nu numai, in fiecare tara exista scoli pentru familiile expatzilor -
Rebeca,
Pana iti gasesti anturajul potrivit si locul in acea societate, ai nevoie de un prieten.
Poate fi (pentru inceput si nu numai) chiar mama ta.
Tu probabil ai intrat intr-o clasa unde colegii deja se cunosteau si se formasera deja simpatiile, iar teama ta e ca nu vei fi acceptata.
Toti am avut angoasele asta si trust me, asta-i numai inceputul.
Le vei depasi.
Cum spunea cineva mai devreme, ai tot ce-ti trebuie ca sa reusesti.
Nu te privi ca pe o ”saraca fata bogata”, ca nu e cazul. E doar un fel de nou inceput, doar ca incepi cu un bagaj de emotii pe care deja le ai.
Hai, fruntea sus si-arata-ti ca poti!
Uite, pentru ridicarea moralului:
http://youtu.be/d-diB65scQU
Bobby McFerrin - Don't Worry Be Happy
-
-
Pentru tine , draga mea si pentru toate persoanele de pe acest site care au inca indoieli ca sunt cele mai minunate fiinte atunci cand se privesc in oglinda
www.stilultau.com
http://www.stilultau.com/blog/category/stilul-tau/increderea-in-sine/
Tu esti cel mai frumos cadou al tau!Pupa-te in fiecare zi si multumeste-ti ca existi.Mai ai atatea de invatat si de descoperit....Mult succes ! -
toti suntem buni prin ceva.si eu m-am simtit ca tine.nu trebuie sa te lasi doborata, sa lasi factorii externi sa te desprime intr-o asemenea masura.si eu sunt o persoana credincioasa...faptul ca ti-ai inceput viata sexuala ..desi esti credincioasa....hmmm....si eu m-am gandit la sinucidere..la moarte ca la ca la ceva banal..ceva asteptat ....si mi-am gasit sprijinul in prietenul meu si uneori in sora mea.daca vrei un sfat.....o parere..care stiu ca trebuie sa fie primita pe moment despre diferite lucruri, poti sa vorbesti cu mine.uite id-ul meu: fetitza95
ai grija de tine! -
Eu cred ca voi nu sunteti in toate mintile sa ii spuneti unei adolescente in depresie grava sa isi bage mintile in cap si sa inceteze cu lamentarile. Singurul sfat mai de doamne ajuta e cel sa printeze acest mesaj si sa il lase pe masa sa i-l gaseasca parintii.
Mai voi sunteti cu capu? Voi stiti ce e aia depresie? Cum oamenii deprimati sunt ATAT de fragili psihic ca daca ii ia cineva la trei pazeste sa lase lamentarile sunt in stare de gesturi extreme fiindca ei amplifica umilinta resimtita de 100 de ori? Si ne mai intreb de ce atatea femei sunt slabe psihic si stau in relatii abuzive sau atatia barbati sunt cretini si imaturi.. din adolescenti din astia deprimati si altoiti in loc sa fie sprijiniti se trag cu totii.
Ma rog, pentru initiatoare:
Draga mea, tu suferi clar de o depresie destul de severa. Cauta pe net despre socul cultural si adaptarea intr-o alta tara, cateodata poate dura ani intregi. Incearca sa intelegi ce simti, e primul pas pentru a te simti apoi mai bine.
Nu trebuie sa iti justifici depresia in fata nimanui si nici sa iei in seama oamenii care iti spun sa mai lasi lamentarile sau alte cretinitati gen ai fost matura sa faci sex acum ia in piept viata. Astea-s tampenii cat capul meu de mari.
In primul si in primul rand trebuie sa ai grija la sanatate. Mananca mancare sanatoasa, lasa dieta si silueta momentan, dormi bine, bea multa apa si asigura-te ca organismul tau te sustine. Cel mai frecvent depresia e asociata cu prabusirea organismului si intri intr-un cerc vicios. Daca reusesti sa iti pui organismul pe picioare ai sanse mult mai mari sa incepi sa te simti mai bine si psihic. Nu uita sa faci putin sport, de preferinta la aer (plimbari in parc macar in fiecare zi), e cheia unui corp sanatos alaturi de mancare ok si multe lichide.
Odata ce incepi sa iti pui organismul pe picioare poti lucra la psihic. O sa ai nevoie de ajutor si, oricat de oripilanta e ideea, a-l cere e o dovada de curaj, inseamna ca esti stapana pe tine si ai un bun "project management" de sine unde identifici ce resurse iti trebuie pentru a reusi ceva. Ei bine, resursa de care ai nevoie este ajutorul exterior.
In primul rand te sfatuiesc sa ceri acest ajutor parintilor. Ideea de a printa acest mesaj e foarte buna, fiindca sunt sigura ca iti este greu sa deschizi subiectul in mod direct. Daca tu insa vei simti ca ei nu te inteleg, NU GLUMESC, trimite acest mesaj psihologului scolii. Sigur trebuie sa existe. Daca nu, mergi la doctorul de familie si explica-i ce simti si cere-i trimitere la un psiholog. Costurile tuturor acestor lucruri ar trebui sa fie acoperite de asigurarea de sanatate a parintilor tai.
Stiu ca ti se pare penibil, dar ai nevoie de un specialist care sa te ajute sa intelegi ce inseamna depresia pe care o simti si sa te ghideze sa iesi din ea.
Depresia e un fenomen foarte ciudat. Cu ajutorul potrivit o poti depasi extrem de usor, insa fara niciun ajutor risti sa te cufunzi atat de adanc incat sa ajungi sa ai ganduri de sinucidere si, in cazurile extreme, sa le aplici.
Am doua cunostinte pe care ke-am pierdut datorita depresiei. Niciunul nu si-a pierdut familia sau si-a ratat viata si nici nu mureau de foame pe strazi, si practic toti din jurul lor le spuneau constant sa mai termine cu lamentarile fiindca altii au probleme mai mari. Unul s-a sinucis la 31 de ani si celalalt la frageda varsta de 19.
Nu vreau sa te sperii, vreau sa te ajut sa constientizezi ca ai nevoie de ajutor si ca in primul rand ar trebui sa apelezi la familia ta.
-
...si uite asa incepe adolescenta,o frumoasa si anevoioasa perioada a vietii. Orice ai face,sa te gandesti ca toate trec si raman doar amintiri, iar tu vei deveni un adult cu tot viitorul in fata. Sinuciderea nu este un raspuns in nici o situatie! tota viata ta depinde de deciziile pe care le iei, de regula in adolescenta luam ce le mai proaste decizii si traim totul la intensitate maxima, gandeste de doua ori! Bafta! -
Buna Rebeca! Am citit postarea ta, acum in 2013 . Poate ca deja e tarziu sa-ti raspund, sau poate nu , poate inca te mai nelinistesc anumite ganduri. Nu sunt de acord cu tine ca nu esti buna de nimic. ASA CEVA NU EXISTA , baga bine in cap!!!! Daca chiar asa ar fi , daca nu ai fi buna de nimic, atunci probabil nici nu ai exista. Dupa cum se vede, esti sanatoasa, esti buna de trait. Poti merge, poti respira, poti gandi, poti vorbi, poti sa vezi, poti auzi, poti simte, poti sa faci multe multe lucruri. Dar este perfect normal sa nu fii buna la anumite lucruri, dar asta nu inseamna ca nu esti buna la nimic. Esti buna la alte lucruri. Si nu exista ca "poate ca esti" ci pur si simplu esti. Deja esti buna si capabila de multe lucruri. Nici nu e nevoie sa spun asta. Daca nu ai fi capabila de nimic, ti-am zis ce ar fi, nu ai exista pe lumea asta. Da, exista si lucruri la care nu suntem buni. E PERFECT NORMAL. Nu putem fi buni la toate, dar nici nu putem fi buni de nimic, si te rog cand iti mai zic parintii asta , spune-i ca sa nu-ti spuna lucrul asta niciodata, pentru nu este adevarat. Este cred ca cea mai mare minciuna sau lucru sau gand, ce-o fi, ce a fost inventata vreoadata de oameni. E doar o iluzie. Bun. Cred ca am filozofat destul. Probabil ca viata pentru tine inseamna toate lucurile astea de care esti nemultumita. Adica inseamna sa fii inteligenta, sa iei examenele alea de la scoala, parintii tai sa te vada cu ochi mai buni, sa ai curaj si cand iti deschizi gura sa-ti iasa lucruri stralucite, de nota 10 fara nici o greseala. Pentru tine poate sa-ti traiesti viata inseamna sa faci doar lucurile pe care le faceai inainte. Dar daca asa de importante ar fi pt tine, atunci fi sigura ca si in ziua de azi le-ai face. Ca nu le mai faci, poate insemna ca nu te mai intereseaza, sau ca nu te mai multumeste. Nu a zis nimeni ca tu trebuie sa traiesti asa, sa-ti traiesti viata in acest mod. Daca nu ai curaj, de exemplu, sau baiatul acela si-a batut joc de tine, sau nu merg lucrurile la scoala sau nu mai faci ce faceai inainte, asta nu inseamna ca nu esti buna de nimic. Doar ca nu esti buna la aceste lucruri, poate. Dar in viata sunt atatea si atatea lucruri la care sa fim buni! Si eu de exemplu asa putea spune ca nu sunt buna de nimic, pt ca nu am un job, traiesc pe banii prietenului meu, nu am prieteni, oamenii au o impresie proasta despre mine, sunt timida, nu am curaj sa vb cu strainii, ma intimidez f repede, am o mie de defecte, nu sunt buna la munca fizica,sunt slaba ,lenta, lenesa, etc..... Si as putea sa ma sinucid pur si simplu pentru asta. Dar cine a zis ca eu trebuie sa fiu buna la anumite lucruri? Exista cumva o lege ca asta? Aa, am uitat sa-ti spun ca in ciuda defectelor mele si lucrurilor la care nu sunt buna, sunt lucruri la care sunt buna, poate nu super buna, dar buna oricum (sunt capabila sa invat, am mintea agera, sunt sigura ca as putea sa fiu un IT-ist bun, ma pricep la muzica, as putea sa fiu compozitoare, sunt buna la filozofat) Ce zici daca iti spun ca nu trebuie sa fii buna la toate, si nici nu poti sa fii. Oricat ai incerca sunt multe lucruri la care nu poti sa fii bun sau nu esti. Dar tot asa exista si multe multe lucruri la care esti bun si poti sa fii bun.
Tu lasa deoparte lucurile la care nu esti buna, sau nu te descurci, si gandeste-te la lucurile la care te descurci si esti foarte buna. Si te rog nu-mi spune iarasi ca nu exista nimic, absolut nimic pe lumea asta la care sa fii buna. Gandeste-te la lucruri marunte pe care le poti face, oricat de marunte ar fi ele, pana la urma o sa vezi ca o sa fie multe si marunte. Din lucrurile marunte se formeaza alea mai mari. Apoi o sa ajungi la concluzia ca sti sa faci o gramada de lucruri, ca nu esti mai prejos ca altii, nu esti inferioara nimanui. Nu uita ca si altii au probleme , exact ca tine. sau poate ca acum nu au , da au avut la un moment dat, sau vor avea. Nimeni nu are o viata perfecta si nimeni nu va scapa de probleme si de defecte niciodata! Toata lumea va avea defecte si probleme tot timpul! Doar atunci no sa mai existe probleme cand n-o sa mai existe oamenii. Nu vine sfarsitul lumii daca tu nu esti buna la ceva . Nu vine sfarsitul lumii daca ai defecte, poti avea cate defecte vrei tu, dar gandeste-te la cati oameni exista pe pamantul asta si cate defecte putem avea noi, toti oamenii, numarul defectelor oamenilor ar depasi numarul oamenilor care traiesc pe acest pamant!!!! Deci nu te mai stresa, nu are rost. Tu esti la fel ca si altii, toti suntem egali, oamenii din jururl tau, fie ei parintii tai, colegii tai, prietenii tai, oamenii de pe strada, sunt toti egali ca tine , cu calitati si cu defecte, si la fel si tu esti ca ei, cu calitati si defecte. Nu merita sa despicam firul in patru, sa ne comparam unii cu altii. Unii sunt buni la ceva, altii la altceva. Suntem unici, fiecare.Toti suntem buni la ceva, autentici, diferiti. Si asta e un lucru bun. Sper ca ai inteles ce am vrut sa zic, oricum imi cer scuze ca am filozofat prea mult, poate te-am enervat , pana la urma e alegerea ta cum vrei sa fii, asa ca eu iti doresc multa bafta in viata!
Acest mesaj a fost editat de către Dorina23: -
-
