nu mai stiu ce sa cred!
-
0 0am cunoscut acum un an un barbat..eram amandoi prea singuri,din moment ce ne-am apropiat unul de celalalt..el casatorit,singur in doi,dupa acte am inteles..eu imi reparam sufletul dupa o relatie esuata..am ajuns amandoi sa vorbim zilnic la telefon-suntem din zone geografice ale tarii diferite..si incet,incet,prietenia aceasta a dus spre o dragoste in care fiecare nu stia decat cum sa il faca fericit pe celalalt..inevitabil,dupa un timp..au aparut intrebari..are sau nu relatia aceasta un viitor?el spune ca nu poate divorta din cauza copilului sau-eu cred ca a a invatat sa o iubeasca pe sotia sa in timp..in ceea ce ma priveste..as vrea sa termin totul..dar inima spune nu!realize ca ceea ce am simtit este unic si valoros..imi dau seama ca nu imi am locul printre ei...si totusi..o intrebare isi face loc in fiecare seara in mintea mea:avem totusi o sansa?s-ar justifica mersul inainte al acestei relatii?in speranta unor sfaturi obiective,va multumesc anticipat! -
-
-
-
el vrea acest lucru..si vad si eu cat de mult il doare cand eu ii spun ca vreau sa o iau de la capat alaturi de altcineva..si eu imi doresc acelasi lucru..stiu ca risc foarte mult sa fiu eu cea pusa la zid din cauza a ceea ce fac,dar chiar sunt fata cu principii destul de solide si sanatoase..ca am ajuns sa il iubesc..asta este..
-
scanteiutza, incearca sa te trezesti din starea asta!!!!
Tie chiar iti place statutul de amanta???
Inteleg ca ti s-a intamplat sa te amorezezi de cine nu trebuie... dar esti om in toata firea, nu pot sa cred ca nu iti dai seama ca iti pierzi tineretea aiurea... in loc sa ti-o traiesti alaturi de un barbat onest.
Chiar nu realizezi ca, ramanand incurcata cu respectivul, iti rapesti singura dreptul la fericire??? -
am incercat...din luna decembrie tot fac asa ceva..ai dreptate ca este o boala..dar cum sa o fac?de multe ori ma intreb daca nu cumva iubesc deprinderea de a-l iubi pe el..mai degraba.decat pe el..rezistam cateva zile..si eu..si el...pentru ca in final...sa punem amandoi mana pe telefon..si..o luam de la capat!cred ca amandorura nu ne convine sa ne despartim de ceva atat de frumos..nu ma refer la sex..la vorbe mari..ci la increderea dintre noi si forta care deriva de aici!oricum..m-am resemnat cu ideea ca am un viitor prea ocupat,ca sa ma gandesc la asta..dar totusi....mai sper inca sa ma trezesc intr-o buna dimineata..fie sau el..sau el..libera si destinsa..poate ca asa nu m-as mai simti atat de vinovata!.
-
-
-
m-am gandit si eu la acest lucru..si i l-am reprosat e multe ori-poate ca nu ar fi trebuit sa sune ca niste reprosuri..dar te rog sa ma crezi,eu nu am facut altceva la inceput-si o mai fac si acum,cand imi amintesc-decat sa il determin sa comunice cu ea..sa isi refaca relatia..oricum...stiu ca ceea ce voi hotari..va fi spre binele tuturora!
-
-
buna idee..am si incercat sa o aplic.sa te tii "scantei" apoi..ceea ce m-a surprins pe mine..a fost faptul ca la un moment dat erau amandoi indragostiti(ma rog,asa pareau..iar eu..nu stiam unde sa mai fug)..evident ca acel barbat ramanea permanent in mintea mea..cred ca cel mai bine ar fi sa uit..si sa creez ceva mai frumos decat ceea ce am avut impreuna!
-
-
-
-
..nu eu am sa fiu cea care pune capat relatiei acestea..a fost cel mai bun om din viata mea..si..cred ca voi pastra macar prietenia lui..poate ca veti rade..-nu este posibil sa faci dintr-un fost iubit un prieten...dar cel putin eu am sa incerc!si am sa invat sa iubesc din nou!pe altcineva de data aceasta!pana atunci...
-
...parerea mea este, ca a-ti cladi fericirea pe nefericirea altora nu este tocmai o fericire.
...si cealalta femeie din viata lui, ma refer aici la sotia lui, poate sufera si vrea sa il aiba alaturi de ea si copilul ei, iar daca el nu poate divorta, inseamna ca acolo lucrurile sunt inca serioase.
...sunt de acord ca o relatie in care toti sufera mai mult, mai bine tai raul de la radacina si iti lasi o sansa reala de a fi fericita.
...in special ca spui ca ai "principii sanatoase de viata", atunci nu va fi prea greu sa ne dai crezare.
...multa bafta!!! -
-
-
mi-am pus si eu intrebarea aceasta:oare merita sa il cred?nu sunt chiar atat de oarba..sau de proasta..in orice caz..sunt lucruri care se vad,sau se simt,donna...si care spun multe...dar presupun ca..tot nu am scuze..in fine..nu ma agat..de nimic!
nu spun ca nu ai dreptate!sunt convinsa ca esti o persoana rationala:se vede chiar din postarile tale..dar vreau parerea unei(unor)femei care a(u)trecut printr- situatie similara..un fel de statistica,daca vrei!in orice caz,multumesc!si daca vezi ca exagerez,potoleste-ma!am nevoie probabil de asa ceva!