Educarea intimitatii in cuplu

Daca, de cele mai multe ori, indragostitii se cuibaresc impreuna in acelasi pat, luandu-se in brate voluptos si cu frenezie, unii intampina dificultati in a-si imparti...

Daca, de cele mai multe ori, indragostitii se cuibaresc impreuna in acelasi pat, luandu-se in brate voluptos si cu frenezie, unii intampina dificultati in a-si imparti intimitatea cu partenerul si in a intra, la randu-i, in intimitatea celuilalt.

Altii, o data trecut momentul inceputurilor, atunci cand dragostea si dorinta erau mai puternice decat rezervele, se trezesc acum influentati de reticenta. Si se mai poate intampla ca partenerii sa se schimbe (ca mentalitate, ca infatisare, etc.) si ca aceste schimbari sa faca mai dificila impartirea intimitatii.

Povestea sferelor


Spatiul in care evolueaza un cuplu poate fi repartizat in mai multe cercuri concentrice, in care nivelul de intimitate creste de la exterior spre centru: asadar, vom trece de la locuinta in ansamblul ei la dormitor, apoi la pat si, in sfarsit, la "sfera comuna". Aceasta este reuniunea (fuziunea) celor doua sfere individuale. "Sfera individuala" desemneaza spatiul care ne inconjoara, de la nivelul pielii pana la aproximativ 40 de cm distanta.

Este un spatiu strict personal, interzis tertilor, care tine de pudoarea si chiar de securitatea noastra. Orice patrundere in aceasta zona constituie o potentiala amenintare si da nastere fricii si deci unei atitudini de aparare. Singurii admisi in aceasta zona individuala sunt cei care ne vor binele: iubitii nostri, parintii, copiii si prietenii nostri, etc.

Nascuta din contopirea a doua sfere individuale, sfera comuna este lucrul cel mai sfant al intimitatii. Ea este locul tuturor bucuriilor afective si senzuale, este oaza dragostei. Din nefericire, insa, unii se tem de aceasta proximitate restransa pe care nu o agreeaza si de aceea trebuie sa vedem care sunt motivele angoasei lor si apoi sa ii ajutam sa o depaseasca, pentru a se simti si ei in largul lor.

Frica de intimitate


Adeseori, frica de intimitate este legata de teama de a te expune, de a te oferi cu corpul si sufletul dezvelite. A-ti expune corpul inseamna a lasa la iveala imperfectiunile si slabiciunile. In cazul femeii, prea judecata si autojudecata dupa aparentele formelor sale, este dificil sa-si expuna imperfectiunile.

Barbatul, care se crede judecat si se judeca mai ales in functie de puterea muschilor sai si de puterea sexuala, considera ca este periculos sa-si exhibe slabiciunile. A-ti oferi inima nu este mai putin periculos: inseamna a-ti arata insuficientele, slabiciunile, defectele, angoasele, temerile, fragilitatea, lasitatea, etc. In intimitate nu ne putem ascunde pentru prea multa vreme.

Teama de a fi descoperit


Teama de intimitate deriva din teama de a nu fi descoperit cum este in realitate. Barbatul se teme cel mai mult de acest lucru, deoarece el crede ca trebuie sa ofere imaginea unui exemplar viril, adica - dupa imperativele civilizatiei patriarhale - a unei fiinte detasate de sensibilitate, de senzualitate si emotivitate sau imaginea unei fiinte care stie sa si le stapaneasca in totalitate. Orice situatie susceptibila de a-l arata sensibil, senzual, emotionat il va face vulnerabil si ii va slabi din putere. Or, o situatie care il fragilizeaza in mod deosebit este, bineinteles, intimitatea.

Teama de a nu fi abandonat


Daca o privim mai indeaproape, teama de a te darui, prezenta la toate fiintele umane, dar in special la barbat, are o cauza mai adanca decat frica de a nu-si pierde puterea: teama de a nu fi abandonat. "Daca imi demasc partile mele negative, voi fi judecat gresit, nu ma va mai iubi si voi fi parasit". La barbat, totul se petrece ca si cum daruirea ar implica parasirea. Aceasta frica de abandon ii va conditiona intreaga viata afectiva si este o perpetuare a fricii (chiar teroare) pe care o are copilul de a nu fi parasit de mama, aceasta preferandu-l pe tata.

Teama de tandrete


Teama de intimitate poate deriva de asemenea si din teama de tandrete. In fapt, tandretea, pe care o putem vedea foarte natural in proximitatea fiintelor, ii este interzisa barbatului in civilizatia patriarhala; ea va conduce la inmuiere, il va fragiliza si ii va deturna rolurile. In plus, emotia de care vorbim este cauzata de intalnirea cu o femeie, mama, fata de care i-a fost interzis sa aiba si cea mai mica dorinta si cu care, a fortiori, ii este interzis sa faca dragoste.

El a invatat deci sa se opuna tandretei si sexului si de aici va distinge doua categorii de femei: cele care sunt pentru tandrete si care trebuie respectate, de tipul mamei lui ("madonele") si cele care sunt pentru dorinta si placere, cu care sa faca dragoste ("mondenele").

Astfel stand lucrurile, atunci cand se va afla in bratele unei femei tandre, barbatul nu se va simti in largul sau: tandra ii este mama, cea de neatins; in plus, el va trebui sa-i fie... copil si a mai fi copil ii este interzis.

O alta teama pe care o naste intimitatea poate fi teama de a nu sfarsi sufocat sau absorbit in bratele, emotiile sau personalitatea celuilalt, mai ales in situatia in care celalalt iubeste intr-o maniera asimilanta. Mai exista multe alte temeri legate de intimitate, mai ales in cazul barbatilor: teama de iubire (de atasare definitiva, de dependenta si de pierdere a capacitatii de a stapani destinul), teama de sexualitate solicitanta a femeii (teama de incapacitatea de a o satisface si de a fi epuizat de aceasta), teama de insusi sexul feminin (loc misterios, magic si periculos, unde exista riscul ranirilor sau chiar al disparitiei).

Initierea in intimitate


Pentru a ne imparti patul in mod placut cu partenerul de viata si pentru a intra cu entuziasm in intimitate, va trebui sa ne debarasam de toate temerile. Teama de a te expune, teama de a te darui (pentru ca a te darui iti tradeaza slabiciunile si neajunsurile) va fi atenuata sau chiar eradicata, intarindu-ne personalitatea prin exercitii asupra sinelui cu ajutorul unui psihoterapeut (in cadrul consultatiilor sau al stagiilor de dezvoltare personala).

Exercitiul consta in a te cunoaste pe sine ("cunoasterea de sine" a lui Socrate este un precept intotdeauna valabil): a-ti cunoaste si a-ti accepta atat partea ta de umbra cat si cea luminoasa, a-ti cunoaste si a-ti ingriji ranile copilariei care ne fac sa recadem in aceleasi suferinte si aceleasi esecuri. A te cunoaste, a-ti asuma toate aspectele persoanei tale, a intelege care ii sunt aspectele negative, ne permite dobandirea unei increderi in sine si ne ajuta stfel sa devenim autentici, fara a ne mai teme ca vom fi judecati sau abandonati.

In ceea ce priveste frica pe care o are barbatul in a-si arata sensibilitatea si senzualitatea, pentru a nu parea fragil, ea nu va mai fi fondata: vom fi iesiti din civilizatia patriarhala, centrata pe dominarea masculina, intrand intr-o noua civilizatie in care puterea este impartita intre barbat si femeie, in care femeile vor ca barbatii sa se dezica de orice tabu care le amputeaza partea sensibila (anima), la fel cum si ele s-au eliberat de restrictiile care le obturau partea activa si creatoare (animus), o civilizatie in care si unii si ceilalti sa-si lase la o parte rolurile impuse, pentru a deveni autentici; acest barbat nou si aceasta femeie noua isi vor face din intimitatea lor cel mai fericit loc de intalnire.

 

Posteaza comentariu

Greu de citit? Regenerare cod