A vorbi despre viata sexuala in momentele dificile este greu prin ceea ce transmit cei doi, prin modul in care recepteaza partenerul. De multe ori vorbim despre atractie sau despre respingerea exercitata din punct de vedere sexual de o anumita persoana. Relatia sexuala presupune un celalalt care este un partener la orice nivel pentru o persoana. Relatia de cuplu presupune existenta unui partener. Dar este mereu partenerul atractiv? Este o persoana mereu interesata de actul sexual?
In fapt ce inseamna a fi interesat de un act sexual?
Interesul sexual pare sa fie in primul rand o reactie complexa la un stimul exterior. Stimulul este resimtit atat corporal cat si emotional sau mental. Atractia sexuala pare a se baza pe acest stimul in mare masura si totusi exista o anumita reactie care este condusa spre o manifestare a sexualitatii.
Dar aceasta manifestare sexuala trebuie sa fie adecvata, sa fie produsa. Odata intrata in actiune, reactia sexuala urmeaza un traseu firesc iar fiecare persoana se va raporta intr-un anumit mod la ceea ce se petrece in ea. Va cenzura starea si va incerca sa faca abstractie de ea, o va pune in act daca situatia permite, o va exprima in forma unei dorinte, cereri, etc, o va considera imorala si va cauta sa isi pastreze imaginea adecvata pe care o are despre propria persoana de om moral, inteligent, bun, cuminte.
Oricare dintre reactii este adecvata sau nu unui anumit context. Dar ce se intampla daca aceasta reactie nu apare? In sensul ca nu se poate pune problema daca exista un anumit stimul fata de care o anumita persoana sa se raporteze ci este vorba despre existenta unui stimul pe care oricine il considera sexual, inclusiv persoana in cauza, dar nu se produce aceasta reactie sexuala si nu este resimtita starea de atractie.
Multe din starile de insatisfactie sexuala, atat ale barbatilor cat si ale femeilor, pot sa fie astfel descrise. Desi partenerul are multa bunavointa, desi este dispus sa fie atent, tandru, dispus la orice concesii, actul sexual produce o insatisfactie care poate lua forma unui act sexual necorespunzator sau chiar manifestarea unor tulburari de natura sexuala, fie de erectie, fie orgasmice. In spatele acestei insatisfactii, exista o indiferenta fata de partener ca persoana cu care sa impartaseasca un act sexual.
Daca actul sexual se produce in acest context, forma lui va fi una de nemultumire reciproca. Totusi, in masura in care acest act sexual poate sa suporte o analiza a starii, se remarca o anumita stare de tensiune, o anumita preocupare sau lipsa de preocupare pentru un altfel de act sexual.
Daca vorbim despre el ca si partener, exista o anumita tendinta - "acest barbat este pentru mine un copil, vreau un alt partener, unul care este barbat, unul cu experienta, unul care poate sa ma invete si cineva cu care pot sa comunic". In ce masura aceasta protagonista poate sa beneficieze de un act sexualcu partenerul? Atractia ar fi de asteptat sa fie cu un alt barbat, ceea ce se si intampla in realitatea vietii sale sociale. Este ca si cum imaginea partenerului suprapusa peste o anumita imagine nu corespunde iar actul nu poate lua forma asteptata si dorita.
"Este prea moale, vreau langa mine o persoana puternica, capabila sa imi coordoneze viata, care sa fie pentru mine un reper. El este mereu atent cu mine, incearca sa-mi faca toate voile, ajunge sa cer ceva si imediat imi sare in ajutor. Ma doreste dar nu simt deloc satisfactie in preajma lui, cu el". O alta situatie, o alta pacienta, aceeasi distorsiune intre modul in care simte un partener si acest tipar care pare sa existe undeva.
In ambele situatii exista mereu aceasta distorsiune intre un partener ideal, ales dupa principii sociale foarte obisnuite, respectand conventiile si un stadiu al propriei subiectivitati intemeiat pe un tipar diferit. In ambele situatii viata de cuplu este un esec. Iar aceste exemple pot continua.
Ce se observa in fapt?
Este usor de vazut ca exista o nemultumire profunda, o nemultumire pe care persoana o simte si o traieste in fata unui partener. Pare destul de evident ca nemultumirea pare sa fie legata de ceva interior, de propria persoana si nu de partener insa ea este resimtita din plin, proiectiv, ca fiind o cauza existenta in celalalt.
Ceea ce se simte este dorinta de altceva care sa corespunda mai adecvat dorintelor sale. Este ca si cum ar exista doua niveluri ale dorintei una situata intr-un plan constient, orientata spre partenerul existent in acest moment. In paralel, ambele persoane exprima continuturi de acest tip: "vreau sa am o viata sexuala implinita cu el, vreau sa simt ca il iubesc, vreau sa ma ajutati sa il iubesc si sa fie multumit de mine. Este o persoana speciala, este atat de aproape de mine". Aceasta dorinta pare sa ocupe tot campul psihologic, ele sunt dispuse sa se implice pentru a obtine, in interior, iubirea pentru celalalt.
Exemplele de mai sus sunt redate in trecere, ele nu par a ocupa un camp important ci sunt mai curand consecinte ale unei atentii mult mai largite asupra a ceea ce se produce in sufletul lor. Dar ele, desi aparent secundare, par sa exprime o dorinta de altcineva, o dorinta de un altceva. Ezit intre "altcineva" si "altceva" desi formularea cea mai simpla ar fi "un altcineva care sa ma faca sa simt altceva". Doua dorinte, doua stari contradictorii. Pare un lucru complicat deja iar daca privim cu mai multa atentie vedem ca in spatele complexitatii sunt mai multe teme simple.
Din perspectiva temeiurilor mentionate in prima parte s-ar putea spune ca dorinta exprimata mai jos devine o simpla vointa. "Vreau sa fiu cu el", este in fapt un act de vointa prin care "sa pot sa ma simt bine desi nu am aceasta dorinta". Vointa devine atunci un instrument prin care persoana incearca sa-si structureze propria lume.
Ce se poate face?
Evident ca vorbim despre o cauza si un efect. Exista o lume interioara care pare sa fie complet diferita de cea a realitatii celuilalt. Asteptarea ca partenerul sa devina asa cum este in mintea ei in momentul respectiv este sortita esecului, cu toate ca este o credinta larg raspandita. Multe persoane spera ca partenerul lor va fi altfel in timp, ca va deveni mai ordonat, ca se va lasa de bautura, ca ii va placea viata sanatoasa, ca se va lasa de fumat, etc.
In marea majoritate a cazurilor sunt asteptari ce nu se indeplinesc vreodata. Cu atat mai putin cu cat vorbim despre stilul persoanei, stil care este adanc inradacinat. Evident ca vor fi unele modificari dar dincolo de ele nu se va intampla nimic semnificativ.
Atunci par a mai ramane doua planuri care pot sa aduca consecinte favorabile: cautarea in plan real sau cercetarea in plan interior. In plan real ar presupune acceptarea situatiei ca partenerul nu corespunde si cautarea unui alt partener mai apropiat. In plan interior ar ramane modalitatea de a vedea cum simte cu adevarat. Aceste asteptari interioare, profunde s-au format cumva, vin de undeva, pe masura ca ceea ce simte devine inteles, clar, apropiat si lucrurile vor deveni mai simple in relatia cu el. Indiferent de situatie, timpul alocat pare sa fie destul de lung.
Posteaza comentariu