Simona Diaconeasa are o astfel de relatie care, dupa multe discutii in contradictoriu cu familia, se va finaliza la sfarsitul anului acestuia cu o casatorie in India, tara de origine a lui Sameer. In mod normal, ar fi un moment de fericire, atat pentru cuplu, care isi incepe cu adevarat din acest moment viata in doi, cat si pentru familiile implicate. Dar cand familiile aflate la mii de kilometri distanta nu s-au vazut niciodata, iar familia viitoarei mirese nu si-a intalnit niciodata ginerele, nunta devine mai mult subiectul unei dispute. Familia Simonei are indoieli privind plecarea fetei lor intr-o tara nu atat indepartata fizic, cat indepartata ca si cultura, religie, mentalitate...
Neindoieli pe care si Simona le-a avut la inceputul relatiei, acum trei ani de zile, cand l-a intalnit pe Sameer in timpul unei burse de studii in India. "La inceputul relatiei noastre aveam anumite dubii, nu stiam daca vom putea trece peste toate diferentele dintre noi, dar pe masura ce ne-am cunoscut mai bine, ne-am dat seama ca avem multe in comun si ca iubirea si intelegerea pot depasi granitele tarii, ale religiei, ale culturii sau ale limbii vorbite. In fond, suntem doi oameni pentru care, desi provin din lumi diferite, iubirea inseamna acelasi lucru. Nu multa lume a fost de partea noastra, am avut de infruntat multe pareri negative cu privire la relatia noastra, dar in timp am reusit sa le demonstram ca iubirea, intelegerea si respectul inving notiunile de nationalitate sau religie", apreciaza Simona.
Sameer e musulman si Simona crestin-ortodoxa. Pentru parinti, ca si pentru cei apropiati, religia pare un impediment serios. Cei doi indragostiti, insa, nu ii dau o importanta atat de mare incat sa le afecteze viitoarea casnicie: "Am avut si discutii legate de religie, si de comun acord am hotarat ca vom ramane fiecare cu religia lui, invatand de asemenea despre cealalta si incercand sa ne integram cat de cat in ambele. Problema religiilor nu este foarte importanta din punctul nostru de vedere... atata timp cat credem amandoi in acelasi Dumnezeu, nu conteaza ca eu ma rog in limba mea si el in a lui, ca el merge la moschee si eu la biserica, Dumnezeu este unul singur. Cat despre casatorie, le vom oficia in ambele religii si asa nimeni nu va avea de suferit. Mai delicata este problema in societatea in care traim, cu diferentele de religie si de cultura....dar relatia noastra nu va fi afectata."
Atata timp cat nu sunt practicanti acerbi, e posibil ca religia sa nu devina o sursa de conflict, este de parere psihologul Lena Rusti. "Fiecare religie vine cu regulile ei stricte si acum depinde daca persoanele respective sunt practicante in religia respectiva. Nu putem spune ca exista religii mai tolerante si mai putin tolerante. Chiar si ortodoxismul are reguli foarte stricte. Respectate, acestea ar limita foarte mult o relatie si mai ales o casnicie. Diferentele le fac mai mult persoanele in sine si modul in care ele se raporteaza la religia pe care o adopta. Cred ca exista oameni care iau regulile mult mai in serios decat altii, si atunci, daca in cuplu intalnim o astfel de persoana, atunci intr-adevar pot sa aiba probleme. Pentru ca exista foarte usor posibilitatea ca ei sa intre in conflict pentru a-si apara ideile, regulile de viata, valorile morale.
Pentru multi dintre noi a ne apara religia isneamna a ne apara identitatea. Prin natura noastra suntem fiinte sociale si, daca sentimentul de apartenenta este strict legat de misiunea religioasa in cadrul societatii din care fac parte, atunci ea va deveni regula de baza. Interesele religioase vor predomina interesele cuplului. Religia va avea prima pozitie, va fi mai importanta decat cuplul. Si atunci pot sa apara foarte multe probleme, mai ales daca cei doi au pozitii similare. Este posibil si ca fiecare sa se regaseasca in cuplu si prin iubire si alttruism sa il vada si accepte pe celalalt. Sau, in functie de structura cuplului, unul dintre ei sa se identifice cu celalalt. Un cuplu se poate misca in foarte multe directii.
Se mai poate ca iubirea sa duca la o redefinire a credintelor religioase. Daca ulterior apar probleme, e foarte posibil ca persoana care si-a schimbat religia sa caute imediat redobandirea identitatii religioase. Sunt cazuri de femei romance care s-au casatorit cu musulmani, s-au dus acolo, sau au ramas aici, au facut chiar copii, au trecut la religia sotilor lor. Cand au aparut probleme in cuplu, tendinta lor a fost de a se intoarce la ortodoxism si de a-si regasi echilibrul in ortodoxism", sustine Lena Rusti. "E foarte important ca persoana sa nu isi piarda identitatea religioasa in cuplu si sa nu aiba sentimentul ca face compromisuri pentru a fi cu celalalt. Caci compromisurile nasc frustrari ce pot duce mai devreme sau mai tarziu la conflicte".
Increzatoare, Simona isi analizeaza pe rand dezavantajele si avantajele propriei relatii. S-a implinit un an de cand se vede cu Sameer doar prin intermediul webcam-ului. Sunt zile in care se scoala descurajata de dor si altele in care e doar impacata cu situatia. In fiecare zi, simte acelasi lucru si vorbeste despre acelasi lucru: reintalnirea cu Sameer. Se va sfarsi starea de dor dupa ce se va intoarce in India pentru casatorie si, probabil, chiar daca acum nu recunoaste, pentru a locui acolo definitiv? "Singurul dezavantaj intr-o relatie ca a noastra este distanta. Mereu va fi cineva caruia ii va fi dor, fie de familie, prieteni sau in cazul meu, chiar de el... acum sunt cu familia mea si cu prietenii mei, dar el nu este langa mine. Cand voi fi cu el, voi fi departe de casa si de cei dragi. Asta daca ne vom stabili acolo. Daca vom veni aici, va fi el cel care va suferi de dorul familiei. Ma doare sufletul cand ma gandesc la familia mei si cat de greu le va fi fara mine dar cred ca ma vor intelege si, daca vor vedea ca sunt fericita, vor fi si ei. Si pentru mine va fi putin greu sa ma adaptez la o noua viata, trebuie sa o iau de la capat, si il am alaturi numai pe el, dar am incredere in el si stiu ca ma va sprijini in tot ce fac".
Avantaje? Imi spune pe un ton glumet: "Ne vom invata copiii toate limbile pe care le cunoastem: Sameer ii va invata hindi si japoneza, eu romana si spaniola si amandoi engleza"... In cazul asta, dupa ce ii cresc cativa ani, ii vreau eu copiii aceia atat de cultivati!
Psihologul Lena Rusti considera ca "unul din avantajele unei relatii intre persoane de culturi diferite si religii diferite este exotismul partenerului. Un alt avantaj este ca ei fiind total necunoscuti, partenerii au nevoie de un timp mult mai mare de a se cunoaste, pentru a-si defini teritoriile. Curiozitatea este mentinuta mai mult timp. Dar se poate transforma in dezavantaj: faptul ca, dand atata atentie mediului si fiind atat de solicitata de informatia pe care o afli despre mediul partenerului, poti pierde din vedere partenerul in sine si atunci nu-l mai vezi pe el ca persoana. El, saracul, daca nu este la inaltimea dimensiunii pe care i-ai creat-o, te poate dezamagi".
Poate la inceputul relatiei, Simona recunoaste ca a fost atrasa mai mult de faptul ca Sameer era indian si avea cu totul alte obiceiuri decat ale noastre. Asta la inceput, pentru ca ulterior, cei doi indragostiti s-au descoperit treptat, adancindu-se si mai mult in iubirea reciproca.
"Relatia noastra a fost una speciala de la inceput, fiind din lumi diferite, totul a decurs intr-o maniera foarte originala. E diferit de baietii pe care ii stiam eu, are modul lui special de a fi si de a-mi arata ca ma iubeste, de a avea grija de mine. Iubirea inseamna totul pentru el si nu e ceva trecator, va fi pentru toata viata si cu aceeasi pasiune".
Prin implicarea lor si dragostea pe care o afiseaza Simona pe chip ori de cate ori se gandeste la Sameer sau vorbeste despre el, cei doi par facuti sa sfideze bariere si prejudecati. Inainte de a apela la rationamente legate de distanta prea mare dintre ei si de a-i atrage atentia indragostitei ca viata in doi nu va fi numai un zambet ca cel din pozele cu ei doi pe care le devoreaza din priviri ori de cate ori ii vine dor, am cugetat la posibilitatea existentei potrivirii si iubirii perfecte.
"Fiecare isi gaseste pana la urma ce cauta. Exista persoane care se potrivesc perfect. Exista mari povesti de iubire. Ce este un cuplu perfect? Unul in care fiecare se potenteza si se completeza prin celalalt. Sa luam un exemplu simplu: la nivelul oamenilor simpli, fara scoala, fara educatie, care traiesc unul pentru celalalt si unul prin celalalt si, daca nu ar fi unul, ar muri. Toata viata si-au asezat existenta unul in functie de celalalt. Aici este o poveste de dragoste perfecta, chiar daca acei oameni nu si-au spus niciodata te iubesc.[...]
Iubirea nu inseamna numai sacrificii, iubirea se naste, exista prin pasiune si se construieste. Oricat am spune, avem nevoie sa primim intr-o relatie si unul si celalalt. Fiecare lucru sau gest pe care il dam este inca o legatura. Cu cat se fac mai multe dintre aceste schimburi, partenerii se rodeaza unul dupa altul pana devin cu adevarat un cuplu", ne mai spune psihologul Lena Rusti.
© Copyright:
Relatiile cu persoane de religie si cultura diferite: posibile?
Relatiile de dragoste au deseori de suferit din cauza diferentei de nereconciliat dintre femei si barbati. De cate ori nu ni s-a intamplat sa avem certuri care au plecat de la lucuri absolut banale, de tipul "cateodata nu pot sa comunic cu tine, nu intelegi niciodata ce iti spun". Dar cand diferentele sunt mult mai accentuate, implicand si cultura, religia, tara de origine? Ce sanse are o astfel de relatie, intre parteneri de religii diferite, din tari diferite, cu obiceiuri total diferite?
De Alain Girard
Comentarii (22)
DE LA EMISIUNEA "NE VEDEM LA TVR", PREZENTATA DE MARINA ALMASAN-SOCACIU, DERANJEZ. EDITIA DIN 24 OCTOMBRIE DORESTE SA AIBA INVITATI OAMENI CARE TRAIESC POVESTI DE IUBIRE CU PERSOANE DE ALTA RELIGIE, NATIONALITATE, RASA. DE LA OASPETI SE ASTEAPTA SA SPUNA CATEVA CUVINTE DESPRE PROPRIA RELATIE, IN DIRECT. CEI CARE DORESC SA PARTICIPE, POT SA IA LEGATURA CU REDACTIA PRIN E-MAIL> STEFAN_RADU_1@YAHOO.COM SAU PRIN TELEFON>0724573763
povestea mea ar putea fi mai complicata... si eu am avut o relatie cu un musulman care l-am iubit foarte mult...am avut divergente pe teme religioase problema mea este ca sant o tipa foarte stricta cand vine vorba de promisiuni...cand eu spun sau promit ceva inseamna ca asa este si am aceleasi pretentii si de la partener...falsele promisiuni pe care mi le-a facut cu timpul a inceput sa ma scarbeasca si totodata si iubirea s-a evaporat...am cunoscut un evreu pe internet apoi...ne-am si vazut de vreo 4 orine intelegem foarte bine din toate punctele de vedere... cred ca este persoana de care am nevoie pentru ca nu m-a dezamagit nici macar odata...eu cu timpul am devenit mai intelegatoare iar cand este vorba de religie ca sa nu ajungem la dispute eu pur si simplu ai spun ca are dreptate sau schimb subiectul asa ca nu ajungem niciodata sa ne certam... eu cred in ceea ce cred iar daca el crede in altceva al las doar sa se simta bine...nu ami doresc sa al pierd din cauza unor certuri banale...daca toata lumea ar proceda asa nu ar mai fi nici neintelegeri si nici razboaie
cand exista iubire, intelegere si respect reciproc toate celelate aspecte privind religia, nationaliatea nu isi au rostul... si eu am un prieten musulman care ma iubeste si pe care il iubesc . vara aceasta ne-am propus sa oficiem casatoria noastra in ambele religii...ambele familii sunt de acord cu relatia noastra...lucru ce ma incurajeaza...CRED IN IUBIRE ADEVARATA chiar daca aceasta se naste la distanta...
Am citit toate comentariile de mai sus si sunt bucuroasa k nu sunt singura care are un prieten musulman. Eu sunt foarte mandra de el si il iubesc ff mult. CRED IN IUBIRE ADEVARATA desi in romania nu prea mai vezi asa ceva la baieti... Bafta in dragoste si MULT NOROC la toate!!!!!
Buna tuturor! Ma simt coplesita de atatea lacrimi si emotii pe care nu pot sa le descriu! Ca si alte persoane nici eu nu credeam ca mai exista oameni care sunt dispusi sa faca orice pentru cel/cea pe care il/o iubeste, desi nu s-au vazut niciodata in realitate! Eu sunt din Constanta si am 19 ani. Il cunosc pe iubitul meu Hassan de 3 ani, dar pana acum 7 luni eu nu am realizat ca il iubesc, iar el doar atunci mi-a marturisit. Acum realizez dupa atata timp cat de mult ne completam unul pe celalalt si cat de mult ne iubim. Si eu am probleme in familie din pricina asta, pentru ca cei din jurul meu ,si al lui dar mai ales tatal meu, nu poate intelege cum eu il pot iubi desi nu l-am vazut niciodata. Sufar mult pentru ca imi doresc mult sa-l strang in brate si sa traiesc toate acele mici momente pe care un cuplu le are atunci cand partenerii se cunosc reciproc, si deasemenea ma doare cand il vad trist pentru ca nu ma are langa el. Sunt de acord cu ce zicea Simona "Singurul dezavantaj intr-o relatie ca a noastra este distanta. Mereu va fi cineva caruia ii va fi dor, fie de familie, prieteni sau in cazul meu, chiar de el. Acum sunt cu familia mea si cu prietenii mei, dar el nu este langa mine. Cand voi fi cu el, voi fi departe de casa si de cei dragi. Asta daca ne vom stabili acolo. Daca vom veni aici, va fi el cel care va suferi de dorul familiei. Ma doare sufletul cand ma gandesc la familia mei si cat de greu le va fi fara mine dar cred ca ma vor intelege si, daca vor vedea ca sunt fericita, vor fi si ei." Intradevar este un dezavantaj, dar sunt dispusa sa fac orice sacrificiu pentru el, si pentru iubirea noastra.Acestea fiind spuse oricum nu ii voi uita pe cei dragi si nici locul de unde provin. Ma simt incurajata ca mai exista si alte persoane care iubesc sincer, si imi da putere sa merg mai departe. Pentru ca pe langa faptul ca iubirea iti da o speranta si o ambitie extraordinara, atunci cand vezi oameni care lupta pentru acelasi lucru pur si simplu nu te simti singur. Va urez mult noroc si iubire! Si sper ca Fiecare dintre voi sa isi vada visul implinit alaturi de cel/cea pe care il/o iubeste!
Iubitul meu este polonez, il iubesc foarte mult insa tin sa spun ca nu sunt la fel de curajoasa ca si voi sa-mi petrec viata in Polonia departe de familia mea, chiar nu stiu ce sa fac. pupici
Si iubitul meu este tot marocan sunt cu el de 2 ani si ceva insa mi-a fost foarte greu la inceput am crezut ca nu o sa pot trece peste tot insa cu ajutorul lui dumnezeu am reusit... am avut foarte multe probleme cu familia lui ca nu sunt de aceisi religie dar incet incet si-au dat seama ca ne iubim si nu au avut incotro decat sa ma acepte... acum totul sa mai linistit, asa ca fetelor luptati pentru iubire voastra ca asta e numai o data in viata si nu merita sa ii dai cu piciorul. Poop
As dori sa stiu... ce trebuie facut pentru a face viza pentru un indian sa vina in Romania, in vizita? Va multumesc mult de tot.
Eu am 19 ani jumate si de curand m-am casatorit cu un saudit.Vreau sa va spun ca sunt extraordinar de fericita!Bineinteles ca am imbratisat religia musulmana dar nu pentru el ci pentru ca intr-adevar cred.Si daca nu as ramane cu el, tot musulmanca as fi.Eu provin dintr-o familie nu foarte religioasa dar intelectuala si atunci nu am avut problema cu schimbarea religiei.Pentru familia sa lucrurile stau putin altfel, tatal sau fiind profund nemultumit si suparat.A trebuit practic sa fuga de acasa din Arabia ca sa vina sa ma vada, a fost dat afara din casa de ai lui pt fapta sa dar pana la urma i-au zis sa mearga inapoi acasa.Inshallah(cu voia lui Allah)lucrurile se vor rezolva pana la urma.Trebuie doar rabdare si incredere in Allah subhana wa ta'ala si totul va fi bine.Assalamu alaikum wa rahmatullahi wa barakatuhu(pacea mila si binecuvantarea lui allah sa fie asupra voastra), va pup pe toate si curaj!dragostea adevarata trece peste orice obstacol!
Buna si eu am iubitul meu tot de origine musulmana este din Maroc si suntem deja de aproape 3 ani impreuna. urmeaza sa ne casatorim drept care eu deja mi-am schimbat numele Elham dupa care urmeaza sa-mi schimb si religia care de altfel imi place f mult sukaran bzef hamdulilah
Sotul meu este marocan. Ne-am cunoscut pe internet in urma cu 3 ani. Dupa 2 ani am inceput sa ne vedem si fetele nu numai pe web cam. Anul acesta am decis sa ne casatorim; eu am renuntat la religia ortodoxa trecand la musulmani (bineinteles am avut destule discutii in familie despre asta). Am facut casatoria religioasa la moschee urmand ca in vara aceasta sa facem cununia civila. Ii multumesc lui Allah ca mi-a dat un sot atat de bun. Alhamdulillah!
Am si eu o relatie asemanatoare, el e musulman iar eu crestin ortodoxa, eu sunt din Romania iar el din Bahrain (langa arabia saudita) tot asa, printr-o pura intamplare ne-am cunoscut pe internet, si parerea mea, fetelor, e ca ajungi sa cunosti o persoana mult mai bine in felul asta decat intr-un club sau mai stiu eu ce. Acum ne cunoastem de un an, (diferenta de varsta fiind tot de un an si un pic) ideea e ca am avut suisuri si coborasuri, ajunsesem sa nu mai suportam sa vorbim unul cu celalalt pentru ca doare, doare distanta, nu te poti abtine sa nu te doara nedreptatea asta, dorinta asta de a fi alaturi de cineva pe care ajungi sa iubesti. Am incercat fiecare sa ne continuam vietile dar mereu ne gandim unul la celalalt in speranta ca intr-o zi ne vom intalni fata in fata. Am avut si perioade in care am incercat sa nu mai comunicam, dar mereu spargea unul din noi tacerea, am avut momente cand plangeam la telefon... este ceva foarte intens, persoanele care nu trec prin asa ceva nu pot intelege cu adevarat ce inseamna. Ii doresc multa bafta Simonei, sper ca totul sa fie asa cum a visat.
Pana sa citesc comentariile voastre am crezut k eu sunt singura nebuna care poate sa declare ca iubeste pe cineva cu toate ca nu l-a vazut niciodata... In aceeasi situatie ca voi sunt si eu fetelor, l-am cunoscut pe net, dintr-o intamplare... si asa am ajuns sa vorbim... Initial pt mine a fost asa ceva, o joaca, pana sa imi dau seama ca el are toate calitatile pe care le vreau la un barbat, sau cel putin asa mi-am dat eu seama din discutiile lungi d pe messenger :) Am renuntat la prietenul pe care il aveam in perioada aia pt ca nu mai puteam suporta sa ma atinga altcineva, nu mai pot fii cu altcineva de cand a aparut el in viata mea. Ne stim doar d cateva luni, dar am impresia ca il stiu d o viata, mi-a intrat la suflet si atunci cand nu stam pe mess, inrosim telefonul... Totul pare asa frumos, ca un vis... Acum ne-am gandit la marea noastra intalnire care va fi peste exact 2 luni si 1 saptamana :D , ma duc eu la el in tara, vrem sa fie ceva deosebit prima intalnire, asa ca o sa ne vedem in Antalya, sper sa fie asa cum cred eu ca e, sper sa nu am surprize neplacute, oricum suntem 2 oameni maturi, am trecut d mult d varsta adolescentei asa ca ne vom intelege cu siguranta. Sii... aici am tinut neaparat sa mentionez, am stabilt d comun acord in cazul daca totul decurge bine sa raman la el si sa ma ierte D-zeul meu dar eu ma voi converti la islamism, nu sunt o fire credincioasa, nu am fost niciodata prin urmare nu o sa am multe mustrari pe constiinta. Fac asta nu pt ca sunt obligata d religia lor, ca femeia ortodoxa care se casatoreste cu un musulman trebuie sa treaca neaparat la religia lui, o fac pt ca el locuieste intr-un oras (Konya) in care religia este cea mai importanta si nu vreau sa aiba probleme la locul d munca sau in societate, o fac doar pentru el. Atunci cand iubesti faci totul pentru persoana iubita, nu te uiti inapoi si nu regreti nimic daca ai facut-o pt dragostea da. Sa fiti iubite fetelor !
Si prietenul meu este tot indian. In cazul meu religia are o mai mare importanta, mai ales ca fratele meu este calugar asa ca el, din dragoste pentru mine si bineinteles din credinta s-a hotarat sa devina ortodox. Inca mai crede in zeii lui, dar se va converti. Dumnezeu ne va ajuta. Nici noi nu ne-am intalnit, vorbim zilnic de 2 ani si 2 luni, dar banii isi spun cuvantul. Oricum mometul cel mare se apropie. Numai bine va doresc si sa va iubiti mult!
Buna tuturor, intr-adevar Simona are o putere fantastica si ma bucur pentru ei doi ca isi inving toate obstacolele. Si eu sunt in aceeasi situatie, iubesc un musulman si sunt iubita de el cum nu am fost niciodata desi nu ne-am vazut decat in webcam si vorbim de 1 an si ceva. Trebuia sa vina aici sa discutam. M-a cerut in casatorie pe internet. Am plans de fericire caci il iubesc. Insa...el s-a intors in macedonia si pierdusem legatura, apoi dupa 4 luni ne-am regasit tot pe internet..din nou aceeasi fericire pe chipurile noastre se vedea insa cerundu-ma ultima oara in casatorie am zis ca nu se poate caci imi era poate teama ca nu il cunosc indeajuns si poate ca e in zadar. Mai ales discutiile cu parinti nostrii. Mi-a spus apoi ca s-a logodit ca trebuia sa faca asta si atunci am simtit ca imi moare sufletul...am plans, amandoi am inteles totul atunci...desi se va casatori cu ea ...el tot pe mine ma iubeste si va fi langa mine toata viata desi destinul ne desparte iubirea nu va muri....As putea sa intreb acum...daca pot face ceva sa fim impreuna chiar daca el s-a logodit cum s-ar spune la ei. As dori sa mi se raspunda.E-mail meu este: bobbo_l@yahoo.com. Va pup si fiti fericiti!
Totul depinde de respect e parerea mea.Si eu sunt romanca si m-am casatorit recent.Sotul meu e catolic dar nu exista nici o diferenta,ne ducem la biserica ortodoxa si la biserica catolica.Ne iubim, ne respectam foarte mult,ne spunem parerile si picam deacord cu parerea cea mai buna.Ne cunoastem de 4ani poate noi am fost norocosi si ne-am unit destinele.Locuim departe in Anglia si totul e perfect.Sper si tu Simona sa fii fericita,si iti doresc din tot sufletul. MULT NOROC
Eu am un punct de vedere putin mai pesimist, locuiesc in Spania de 4 ani si m-am despartit de cateva luni de un baiat marocan cu care am trait aproape 2 ani. La inceput iubirea a fost incredibila, ideala, cum nicicand nu as fi crezu ca e posibil ca cineva sa ma iubeasca atat, dar timpul si diferentele m-au indepartat din ce in ce mai mult pana s-a pierdut toata iubirea pura de la inceput. Poate e si chestiune de noroc, sau poate sunt cazuri cand se intalnesc 2 suflete pereche intre care nu se pot pune nici un fel de bariere, care vor lupta pentru iubirea lor oricat de mult ar fi nevoie.... eu am pierdut dar poate in fond am castigat... Salutari si noroc.
am citit ce s-a scris mai sus si vreau sa adaug putin...eu o cunosc pe Simona , e o fata fantastica si o luptatoare...tocmai asta e cuvantul potrivit in aceste experiente legate de iubirea intre o europeanca si un asiatic... orice este posibil de realizat, sa se treaca peste orice...etc doar daca ne dorim acest lucru cu adevarat.. la fel, iubesc un baiat de 2 ani ,el e aici ,in Romania,din India, suntem indragostiti de nu stim ce e cu noi..familieile noastre nu sunt de acord cu aceasta relatie.. dar cuvantul final il vom spune doar noi doi--cel de -da -se poate ... chair daca ne doare in suflet de toate prejudecatile si impedimentele care sunt..vom merge pana la capat...ba chiar si mai departe!!!dragostea e ceva..care intr-adevar nu poate fi definit!!!violeta -Romania-Moldova
Si eu trec printr-o situatie aproximativ la fel,iubitul meu este din India,ne-am cunoscut pe internet,acum un an si jumatate,si incercam zilele astea in sfarsit sa ne vedem,el sa vina aici,eu sa-i fac o invitatie,insa ata de multe acte,atat de multi bani,atat de multe drumuri si intoarceri,incat acum sunt oarecum speriata,el o sa vina cu bani pentru a se intetine aici,eu ii platesc biletul de avion....si acum,cand vad cat de multe trebuie facute,nu ca as da inapoi,insa mi-e frica acum sa nu ucmva sa facem atatea sacrificii si sa nu merite..sa nu fac o alegere gresita...dc nu este el asa cum il stiu,daca nu este el alesul....nici eu nu dispun de bani,a facut imprumuturi pt asta,nu neaparat la bani ma gandesc,dar la atatea...pareri din partea tuturor,ca indienii sunt tigani,ca musulmanii sunt asa cum sunt....in acest moment sunt putin dezamagita...pentru ca toate sperantele mele in el mi le-am pus..si mi-e foarte firca de adevar...de realitate..Dar asa cum si Simona a spus,au trecut peste toate prejudecatile,sa speram ca sin in cazul nostru va fi la fel..si noi am hotarat sa ramanem fiecare in religia lui,cu toate ca am avut discutii aprinse din partea amandorura...Pentru fiecare om fericirea inseamna altceva,pt. unii banii,pt. unii cariera, pt. mine doar iubirea,si atat imi doresc,sa reusim sa vina aici,si sa fie asa cum trebuie...Iubirea misca luna..si stelele...:)
sincer articolul m-a emotionat foarte tare. povestea de dragoste dintre cei doi a fost in mintea mea mereu una imposibila dar acum dupa ce am citit aceste ganduri si sacrificii facute de catre ambii parteneri pot stune ca privesc aceste relatii mult mai deschis. poate o sa incep sa cred si eu in astfel de relatii. caci uneori o persoana de alta nationalitate cu alte obiceiuri si traditii poate fi mult mai respectuoasa si mai iubitoare decat oricine altcineva. si pe langa asta mai apare si interesul pentru alte culturi ceea ce cred ca este un lucru pozitiv din toate punctele de vedere. asa ca daca sunteti in situatia simonei si a lui sameer luptati pentru dragoste voastra!!
O cunosc pe Simona de acum 2 ani. A fost o intamplare sa ne cunoastem...si credeam ca la 20 de ani nu s-ar putea lega o prietenie asa speciala, cum o consider eu. Pe atunci o desparteau 4 luni de Sameer. Am admirat-o de la inceput pentru entuziasmul ei, despre felul in care vorbea despre relatia lor, desi erau la mii de kilometri distanta. De la Simona am invatat ce inseamna intr-adevar iubirea, care poate sfida tot: bariere de limba, cultura, religie si distanta fizica. In urma cu 2 ani am trecut si eu printr-o intamplare care m-a pus in fata unei asteptari de 2 luni si jumatate. In cazul acelei relatii, respectiv a mea, in care a trebuit sa astept 2 luni si jumatate omul in care credeam si incepusem sa-l iubesc, asteptarea mea a fost in zadar. Insa curajul in a mai spera mi l-a insuflat cu o energie fantastica Simona... La mine a fost o relatie sfarsita printr-o mare dezamagire, cu toate ca erau doar 150 de kilometri distanta. Motivul: sinceritatii mele i s-a raspuns cu o sinceritate mai dura: cea care ma punea in fata unui fapt implinit, respectiv a unei alte femei existenta in viata celui in care am crezut. Cu toate acestea, am mers mai departe... Nu multe dintre noi am putea realiza ceea ce ea a reusit impreuna cu Sameer: sa construiasca un cuplu perfect, gasind unicul numitor comun posibil: iubirea adevarata!...
Posteaza comentariu