Admit că modul în care m-am comportat atunci față de vestea asta șoc a fost deplasat și dramatic. Am amenințat că mă sinucid. Iar el m-a crezut. De fapt și eu credeam că aș putea să fac asta, atât de distrusă eram.
Apoi el m-a asigurat că indiferent ce se va întâmpla între el și femeia cealaltă, pe mine nu mă va părăsi niciodată. Că ceea ce ne leagă pe noi e mai profund și mai presus de orice iubire carnală sau copil rezultat din ea. L-am crezut și am acceptat situația, știind că el va continua relația cu ea ca și până atunci. Pare greu de crezut, și mie mi se pare că o femeie n-ar trebui să accepte această situație, dar uite că eu trăiesc în ea.
Și ne-am continuat viața. Femeia aceea a născut, iar Dan a decis să se implice în creșterea copilului. E felul lui de a fi, nu mă miră și nici nu mă indignează, mi se pare aproape firesc. Totuși, a trebuit să lupt zi de zi cu gelozia, cu durerea cumplită că știam că se duce la ei, la femeia aceea și la fiul lui, că deși petrece cu mine nopțile și cele mai importante sărbători, că suntem totuși soț și soție, cu ea formează o familie. Așa au trecut trei ani.
Suntem acum în punctul în care îl împărțim pe Dan aproape egal între noi. Și ea știe că nu mi-l poate lua definitiv, și eu știu că el nu va renunța la ea niciodată. Suntem ca într-un harem, ne bucurăm de el atunci când binevoiește să ne onoreze. Deși viața noastră intimă nu prea se mai consumă, de câțiva ani, eu continui să-l iubesc și să simt că viața mea e necondiționat legată de el. E ca aerul pentru mine.
Totuși, recent am făcut ceva de care mă rușinez, dar care m-a pus pe gânduri. I-am spionat. Am mers într-un parc în care știam că ies ei trei de regulă ca să-l văd pe Dan în compania celeilalte familii a lui. Și am simțit cum cuțitul pe care-l port în inimă de atâția ani, crește și se răsucește. L-am văzut pe Dan pentru prima dată tată, chiar dacă știam că e tată, văzându-l cu fiul lui de mână mi-am dat seama că nu-l cunosc deloc pe acel Dan. Că e un bărbat străin, pe care eu îl țin cumva artificial într-o relație ireală. Că tot ce are cu ea, cu cealaltă, este mult mai important decât ceea ce avem noi, deşi el mi-a dat mereu asigurări că relația noastră este una specială și că nu se va rupe niciodată.
Așa că acum sunt sfâșiată între nevoia mea de el, nevoia mea de aer, și dorința altruistă pe care nu mi-o înțeleg, de parcă ar veni de la altcineva nu de la mine, de a-i reda libertatea. Ar fi normal sau nu să fac asta? Să-l dau în întregime familiei reale pe care o are, adică acolo unde există și un rod al acelei relații? Ce contează până la urmă în viață, cui i-ai jurat prima dată credință veșnică sau cu cine faci un copil? Sunt sfâșiată între aceste dileme în ultimul timp și sunt incapabilă să iau o decizie, simt că rațional ar trebui să-l las pe el să aleagă, dar irațional nu-l pot elibera. Nu mă pot elibera de el, și prefer să mă agăț de ideea că dacă atâția ani el a preferat să rămână în această situație, înseamnă că e important și pentru el ceea ce are cu mine. Ce credeți?
Nota redacţiei. Această poveste este adevărată. Subiectele sunt alese în urma mesajelor trimise la redacţie sau a problemelor ridicate de cititoarele eva.ro pe forumul site-ului. Numele personajelor au fost schimbate din motive ce ţin de protejarea intimităţii celor implicaţi.
Vă rugăm, dacă aţi trecut printr-o experienţă de viaţă puternică şi exemplară şi credeţi că merită să o împărtăşiţi cu cititoarele noastre, scrieţi-ne pe adresa redactie@eva.ro.
© Copyright:
Poveste adevărată: "Soțul meu are două căsnicii. Cu mine și cu cea care i-a făcut un copil"
Când cealaltă femeie l-a anunțat că a rămas gravidă am crezut că viața mea s-a terminat, odată cu căsnicia mea cu Dan. Nu-mi imaginam viața fără el și nici nu voiam să trăiesc fără el, pentru că pentru mine el a fost rațiunea de a exista încă de la 20 de ani când ne-am cunoscut pe treptele facultății.
Comentarii (22)
Nu spune nimeni ca trebuie sa faci ce zice Adrian, dar intr-un fel el a vrut sa iti dea un sfat.. Ignorand felul in care a spus-o , ptr ca uneori oamenii sunt rautaciosi si prin asta ei cred ca iti vor deschide ochii , Adrian are putina dreptate.. sa nu confundam lucrurile ! NU trebuie sa iti inseli sotia , doar trebuie sa ii arati ca nu esti dependent emotional de ea.. Nu ar trebui sa te transformi intr-un mic supus al ei si sa faci totul ca ea sa fie fericita.. femeile sunt simple in natura lor si vreau sa spun ca functioneaza dupa un principiu simplu ( cel putin au fost toate femeile pe care le-am cunoscut eu ) : sunt cu tine daca le faci sa se simta bine .. poate in opinia ta o femeie ar trebui sa se simta bine daca sotul o asteapta cu un cozonac facut de el.. si ar ar trebui sa ramana wow :) ma iubeste , dar nu e chiar asa ca dovada ca ai trecut prin situatia asta :| .. fiecare avem un tipar, si suntem rezultatul a convingerilor si experientelor traite.. ceea ce a vrut sa spuna Adrian este ca tu nu faci deloc jocul seductiei si ca ai renuntat .. intreaba-te cum ai fost la inceput ... cum ai cucerit-o ?.. ce i-ai oferit ? .. de ce te-a ales pe tine si nu pe altul ? .. din astea ar trebui sa gasesti un raspuns.. daca faci pe baiatul bun ptr ea asta nu inseamna ca vei primi acelasi lucru.. perceptia despre iubire este diferita in fiecare persoana .. eu nu iti spun ce sa faci , eu iti spun ce as face eu si ce au facut si altii si a dat rezultate .. ar trebui sa renunti la ideea ca ea e centru universului si sa faci toate lucrurile raportandu-te la ea.. e mama copiilor tai , e femeia pe care o iubesti , e idealul tau in viata , dar trebuie sa faci ceva ca sa repari lucrurile.. uneori unul din cuplu o ia razna se intampla, iar soarta relatiei depinde de cat este celalalt de capabil sa administreze situatia.. intreaba-te ce faci gresit ? tu ai continuat sa fi baiatul bun sperand ca ea isi va da seama si ce ? te va compatimii ? nu ai nevoie de mila ei ca tu sustii familia si faci lucrurile sa mearga.. ai nevoie ca ea sa te vrea si sa fi centrul universului ptr ea , cum e si ea ptr tine .. dar in momentul asta nu e asa, deci undeva gresesti.. daca ai continuat sa fi sotul si tatal "bun" s-au schimat lucrurile ? eu cred ca nu .. daca ea a venit de la serviciu de curand si ti-a spus ca i-a fost dor de tine si te-a pupat atunci tu doar exagerezi si lucrurile nus asa urate.. daca nu ai vazut vreun semn ok din partea ei atunci nu mai face ceea ce faci pentru ca gresesti .. tu trebuie sa te schimbi nu ea .. si sincer daca s-ar simtii atrasa de tine nu ar mai face asta.. . daca tu te-ai oprii din ceea ce faci si ai face o schimbare atunci sigur si rezultatul din partea ei ar fi diferit .. daca nu ii vei mai oferi atentie nu va mai simtii siguranta aia pe care i-o dai .. nu confunda! nu sta suparat si nu o ignora asta se va intoarce impotriva ta.. ci pur si simplu fi un om vesel si arata-i ca situatia in care te aflii nu te afecteaza asa rau ca poti trai si fara acceptul ei ... adrian cred ca a exagerat doar la faza cu 5-10 femei si cu inselatul .. dupa parerea mea asta e scenariu de film .. arata-i ca faci o schimbare in viata ta, dar nu iti trada valorile asa cum ai zis .. pastreaza-ti verticalitatea.. daca mergi la sala si te axezi mai mult pe persoana ta si traiesti viata ta asta nu inseamna ca iti tradezi valorile .. inainte sa fi cu ea adica in urma cu 15 ani nu erai dependent de ea emotional .. de asta te-a si ales .. ptr omul care erai .. acum probabil te simte ca o povara care are nevoie de acceptare din partea ei .. stiu ca e greu sa accepti ceea ce zic ( e doar parerea mea) stiu ca e greu sa renunti la tot ce ti-ai imaginat , dar aici este problema.. in capul tau deja ti-ai derulat viata te-ai gandit ca vei imbatranii langa ea ( si sunt sanse mari sa se intample asta) , ai asteptari, iar acum cand lucrurile nu merga sa cum le vedeai tu suferi.. nu zic ca e normal ca ea sa faca asa , dar 15 ani e un timp lung in care te poti culca pe o ureche.. nu are nevoie de o menajera, are nevoie de un barbat care sa ii faca inima sa ii sara in piept.. nu zic ca nu e frumos ceea ce faci , dar nu te rezuma doar la asta.. ai vazut baietii aia "rai" de prin filme ? daca o femeie ar avea lg ea un barbat cu o atitudine scrisa intr-un scenariu de film si care mai face si ce faci tu atunci l-ar venera.. cu ar fi sa il gasesti pe clint eastwood ca te asteapta cu un cozonac ? ai tot facut acelasi lucruri si nimic nu s-a schimbat .. trebuie sa faci altceva ca sa primesti alt rezultat.. ai nevoie de o schimbare.. nu trebuie sa inseli , nu iti spun ca trebuie sa iti incalci valorile ci doar ca trebuie sa te gandesti si la tine si sa te concentrezi asupra ta..cum a spus si Brad Pitt : "Femeia este reflexia bărbatului ei.".. vreau sa iti mai spun ca nu am spus intamplator faza cu "mi-a fost dor de tine" dupa ce a venit de la serviciu.. eu nu locuiesc cu ai mei .. ai mei sunt casatoriti de 25 de ani..uneori cand merg la ei se intampla ca tata sa nu fie acasa.. cand ajunge acasa mama il intampina si ii spune ca i-a fost dor de el desi era plecat doar de dimineata si il pupa.. a vazut-o de mai multe ori .. scuze daca nu am fost coerent in ceea ce am scris mai sus, dar ma grabesc foarte tare :) ... ti-am scris asta pentru ca si eu am trecut printr-o situatie de genul .. si mi-am dat seama ca e vina mea.. nu a fost vorba de alt barbat, dar pur si simplu se comporta indiferent cu mine pentru ca eram prea "bun".. acum lucrurile sunt mai mult decat ok.. ai grija de tine si de familia ta! succes !
e de necrezut asa ceva.Inteleg ca tu il iubesti, dar mie mi se pare ca-si bate joc de tine.Daca te-ar fi iubit, nu ar fi fost de la bun inceput cu femeia asta, nu s-ar fi apropiat de ea pentru ca te avea pe tine.Mie mi se pare un egoist, mai ales pentru ca te-a pus in ipostaza asta.A simtit ca el e slabiciunea ta si a profitat pana intr-atat incat sa-si cladeasca o alta viata, separata de a ta.Cum a fost posibil sa fii de acord cu asa ceva?Gandeste-te si tu cum vede el situatia:"Sa ma duc la nevasta acum sau la amanta?M-am cam plictisit de nevasta , hai la amanta astazi"Baga-ti mintile in cap!
elibereaza-l....te iubeste ca pe o mama, ca pe o sora dar nu ca pe o iubita.....ii e greu sa te paraseasca pentru ca isi face griji pentru viata ta ulterioara...ia-ti inima in dinti, imapacheteaza-i lucrurile si apoi invata sa iti retraieste-ti viata ...sau ramai langa el din frica de a merge mai departe fara el si goleste-te de viata pe zi ce trece....
Din pacate ,stiu si eu ce inseamna aceasta situatie,fiind plecat sotul meu in strainatate la lucru dupa o relatie pe care a avut a rezultat un copil,noi avem un copil impreuna casatoriti fiind de 12 ani,si este foarte greu,cind mi a spus el despre copil am crezut ca inebunesc plingeam noptile si urlam a fost foarte greu ,daca nu aveam copilul nostru cine stie de ce eram in stare,cu ajutorul lui Dumnezeu am trecut peste,dar e foaret greu,am stat su m am gindit ce sa fac,m am rugat si am ajuns la concluzia ca si cu sotul meu sau fara el,poavara asta tot am sa o duc toata viata,si l am iertat ,avem o familie un copil legitim impreuna,intradevar suntem in tari diferite ,putine sanse sa ne intilnim cu ei,eu nu i cunosc ,sotul mai tine legatura telefonic cu ei,dar traiesc cu gindul ca intr o zi imi va bate la usa sa si cunoasca tatal.eu l am intrebat ,daca considera ca ar putea fi fericit cu ei ,eu il las liber ,dar el nici nu vrea sa auda ,pt el noi suntem unica lui familie.Omul greseste ,oricui i se putea intimpla ,trebuie sa iertam DOAR DACA PUTEM TRECE PESTE,daca nu are rost cearta si aruncaturi ,eu l am iertat am reusit sa trec peste pt familia mea,copilul nostu impreuna si pt ca il iubesc asa cum este,in rest e un sot bun!dar soarta mea probabil a fost sa fie asa!
@Adrian ... din pacate ce zici tu sa imi schimb comportamentul nu este o solutie acceptabila pt. mine. Desi poate parea exagerat nu mi-am inselat sotia niciodata si nici nu am de gand sa o fac. Din sfaturile tale deduc ca esti cel mult insurat, de copii nici nu cred ca ai auzit, d-apai sa-i si ai. Din punctul meu de vedere daca as face pasul sa ma duc chiar si pentru o seara cu alta ar insemna sa ma desprind de toate valorile in care cred. Poate ca de aceea imi si este atat de greu, pentru ca ma incapatinez sa cred ca va veni si ziua in care ea isi va da seama ca a gresit. Si daca as face la fel ca ea ar insemna sa ma cobor acolo "jos", pe cand scopul meu este sa o ridic pe ea. Am crezut intotdeauna ca povestea mea este una speciala, unica in felul ei. Tu nu cunosti bucuria de a framanta un cozonac pentru a-ti intampina sotia cu mireasma calda atunci cand intra in casa de la munca. Intr-adevar, e posibil ca eu sa ma bucur la lucrurile marunte, insa copii mei vad aceste lucruri si in amintirea lor nu vor avea loc imagini de genul "tata era un curvar", "tata pleca de acasa si mai venea dupa 2 zile". Intelegi? De aceea sufar, pentru ca am crezut (si cred) in puterea dragostei. Dar El m-a pus la incercare si stiu ca desi imi este greu cu siguranta va veni si ziua cand o sa-mi multumesc ca mi-am pastrat verticalitatea. In clipa in care as face un pas in afara casniciei as rani sentimentele sotiei si automat as lasa loc sa mi se raspunda cel putin cu aceeasi moneda, si nu asta imi doresc. In interiorul familiei nu trebuie sa existe competitie, familia e ca o carte deschisa pentru membrii ei. Dar ... deja vorbim de lucruri ce sunt straine unora care citeaza din Casanova. Eu mi-am dorit o femeie si pe aceea o am. O iubesc, o respect si altceva nu-mi mai trebuie.
...Da D.Adrian...totul ce am scris sint prostii..dar ce stiti Dum.de familie..de impartirea tarefelor de casa...oare toate aceste lucruri numai sotia trebue sa le faca?dar ce traim in epoca de peatra....o femeie numai trebue sa pue si sa ridice masa?Da dar daca sotia a si gresit ...sotul trebue numaidecit sa greseasca si el..ori trebue sa dee un eczemplu...da aveti dreptate mult face si educatia...dar daca ei au fost impreuna atitea ani..nu demonstreaza intelejerea reciproca...oare copii daca sint fericiti..nu au o atmosfera calma,linistita in casa...?Stiti fiecare isi posteaza comentariu..dar fiecare ea deciziile dupa gradul de mentalitate..Credca D...ta procedai precum ai scris..insa nu toti au mintea dumitale...mai sint persoane care mai stiu de stima,respect,familie,copii,...O familie pe parcursul anilor are si plusurile sale si minusurile..daca am luao toti cu 5-10 (femei,barbati)devenim animale..si nu fiinte umane..O seara buna in continuarie...
Aispai : te intrebi de ce ti se intampla toate astea ?? pot sa-ti spun eu.. pt ca meriti ;) si asa va fi pana iti vei da seama care e problema(la tine) ..nevastata se simte atrasa de altul pt ca tu nu ai atitudine de mascul dominant (nu ca nu ar fi putin c*rva) ..singur ti-ai dat raspunsul cand ai spus dc iti face asta ?? e simplu :"nu beau","nu injur", "imi respect sotia" "o ajut la curatenie" ..si ca sa vezi ea se simte atrasa de un afemeiat nu de un baiat bun , pe ea nu o excita ca tu faci curat ..probabil ar excita-o mai mult daca i-ai spune ca nu ea e centrul universului tau ..nu cred ca mai vede in tine mai mult decat tatal copiilor ei (pe care nu e exclus sa-l paraseasca candva) ..din fericire pt tine am o solutie : e cazul sa te schimbi , mergi la sala , fa sport , cumparati haine elegante , citeste cateva carti despre seductie (sunt sigur ca te vor ajuta sa afli multe raspunsuri) , incearca sa te debarasezi de nevastata cat mai mult , ba chiar sa o ignori iar apoi iesi din casa si fa-ti un plan : cum ar fi ca pana la sfarsitul anului sa te culci cu 5-10 femei ..sunt sigur ca nevastata va face ochii cat cepele si va cersi atentie de la tine si stima de sime se va duce pe apa sambetei , nu e greu ..trebuie doar sa vrei...in nici un caz sa nu faci ca @Ludmila care debiteaza niste prostii pe care doar ea le crede...tine minte ce-ti spun desi nu este o generalizare : o femeie te iubeste cel mai mult cand tu nu o iubesti ;) un mare aventurier spunea asa : "Caracterul este alcatuit din minte si suflet .Asa se intampla ca el depinde de educatie si ,prin urmare, poate fi indreptat sau imbunatatit " G. Casanova
...Bravo...corect procedezi...chiar daca si sa intimplat asa ceva...esti in familie si vreai sa pastrezi familie...ea isi va da de seama....sinteti impreuna ,sinteti o familie ..aveti copii...chiar si daca este fost prieten din copilarie..au fost alte vremuri cu alte mentalitati..acele momente nu se repeta..asa ca este totul trecator..continue so iubesti...si continue so respecti tot cum ai respectato....ia va inteleje perfect ca nimenu nu este mai bun ca acel care este linga ea 24 ore/zi...dar singur gindestete la momentele placute care le-ati avut...si continue a imajina si altele noi..in asa mod vei cucerio din nou..si iti va trece suferinta..Fiti fericiti...
Vad ca numai partea feminina a comentat si zic hai sa scriu si eu masculul .... Am trait si eu ceva aproape asemanator ... Intalnit in scoala marea dragoste si insurat la 21 de ani cu ea. Dupa niste ani au aparut si copiii si dupa 15 ani de casnicie printr-o conjunctura oarecare aflu ca doamna mea vorbea cu un fost "prieten" din copilarie la care avea bucurii in tinerete. M-am apucat sa investighez problema si imi faceam curaj ca nu e mare lucru, ca nu e nimic serios, pana intr-o seara cand am venit neanuntat acasa si am surprins-o ca statea "la vrajeala" pe calculator cu individul care o tot invita sa faca ceva "show" la camera. Binenteles ca mi-a picat fata si m-am simtit tradat pana in maduva oaselor. Am cautat sa gasesc cauza acestor necazuri ... degeaba. Problema este ca nu m-am putut abtine si am investigat mai in amanunt si am descoperit o itnreaga poveste de dragoste, cu telefoane exact cand eu nu eram in preajma ei. Apoi dupa 4-5 luni de discutii, cand am crezut ca s-au mai linistit lucrurile am prins-o ca s-a dus sa se si intalneasca cu el. Si? Si toate acestea in contextul in care eu sunt extrem de incapatinat sa-mi iubesc sotia si doar atat. Indiferent de cate discutii am avut tot nu am reusit sa o fac sa se potoleasca. Zice ca e totul doar in imaginatia mea. Dar zic si eu acum, daca m-ar iubi cu adevarat si ar vedea cat sufar, oare n-ar fi normal sa se opreasca din a se vedea cu acela? Acela care are si el familie la randul lui, doar ca asa ese felul lui de a fi ... afemeiat. Nevasta acestuia stie ce are la usa, iar el nu este decat un ordinar. M-am tot gandit cum sa procedez insa nu stiu ce m-a tinut sa nu ma duc la el la birou sa-l fac de ras de fata cu colegii. Nu cred de fapt ca m-ar tine nervii sa nu-l pocnesc, cred ca asta e. Asa ca, pot sa-ti spun ca stiu cat esti de ranita, stiu care e durerea ce o simti, dar nu as putea sa-ti dau un sfat pentru ca orice as spune s-ar putea sa nu se potriveasca. S-a potrivit zicala: "increderea se castiga in timp si se pierde intr-o secunda". De cate ori zic ca m-am linistit si dau din intamplare peste inregistrarile din chat-ul lor ma rascolesc amintirile si iarasi simt durerea in suflet. Mi-am pus intrebarea de ce a vrut Dumnezeu sa imi faca tocmai mie acest "cadou"? De ce m-a pus la aceasta incercare? Nu am primit raspuns....Precizez, nu ca sa ma dau mare, dar ... nu beau (decat social), nu imi neglijez in nici un fel sotia, gatesc, fac curat, nici macar nu vorbesc trivial, nu am ridicat niciodata mana asupra ei ... stau si caut motive in continuare. Am ales insa sa stau cu ea, m-am gandit ca singur nu-mi va placea, ca in sinea mea ea este dragostea vietii mele, si m-am gandit cat ar suferi copii daca m-as desparti de mama lor. Aparent suntem o familie fericita. Voi ce ziceti?
Nu are rost să trăieşti într-o iluzie perpetuă, nu are rost să te minţi pe tine însăţi. "Sunt bătrână", cum mai zice, glumind, o colegă de serviciu, am trăit destule până acum şi am ajuns la concluzia că raţiunea trebuie să fie deasupra sentimentelor. Fii raţională, nu te lăsa dusă de o iubire iluzorie. Fii tu cea puternică şi raţională. Comportamentul soţului tău nu este nici pe departe unul normal, sau, hai să nu fiu prea dură, socialmente acceptat. Nu există o unică "reţetă" pentru o asemenea situaţie. Vei găsi multe sfaturi, însă ele sunt date prin prisma experienţei de viaţă a celui ce le scrie. Tu trebuie să-ţi găseşti răspunsul şi calea de urmat, apelând la propria-ţi raţiune. Deci, fii raţională!!!
pleaca si fa ceva cu viata ta..iti bati joc de tine..
Cum ar fi sa gasesti si tu pe altcineva si sa ii faci un copil? Refa-ti viata, nu accepta batjocura.
Povestea nu este nouä, am trecut si eu prin asa ceva. Nu am dorit sä am copil, am fäcut quretaj si m-am ferit apoi. Locuiam cu pärintzii mei intr-o vilä superbä, cu grädinä, garaj. El dorea sä stäm singuri, asa cä ne-am inscris la un apartament cu 3 camere, dar, si când a fost gata, eu nu am dorit sä-mi päräsesc pärintzii. El s-a ocupat sä inchirieze apartamentul, pe care doar el il administra. Intre timp, tatäl a murit, mama s-a inbolnävit grav, casa noasträ a devenit spital. Intr-o zi, sotzul meu si-a strâns lucrurile si a plecat pur si simplu, dupä 25 de ani de cäsnicie. Am aflat cä a dat divort, care i-a fost admis deoarece avea un bäiat mare, cu altä femeie, care locuia de ani buni in apartamentul nostru. Au trecut asa patru ani, timp in care eu m-am chinuit singurä cu mama mea. Dupä moartea ei, cam la câteva luni, sotul meu s-a intors acasä, färä explicatzii, färä scuze, färä niciun cuvânt. Asa, pur si simplu. Ii pläcea mult mai mult sä stea intr-o vilä luxoasä decât intr-un apartament de bloc. Atunci insä nu m-am gândit la aceastä realitate. Ne-am reluat pseudo-cäsnicia, pt. cä de fapt nu mai exista nicio afectziune, nicio apropiere. Am acceptat asta deoarece mä inspäimânta singurätatea casei enorme, era un suflet totusi, bärbatul de care am fost indrägostitä incä din liceu... . Aveam 50 de ani când m-a päräsit, 54 când a revenit. Nu mi-a cerut sä ne recäsätorim, iar eu am acceptat TOTUL. Träiam aläturi dar nu impreunä, eu imi fäceam concedile SINGURÄ, era un mare compromis, dar eram inspäimântatä de singurätate. Anul ästa a murit, dupä luni de boalä in care am fäcut un MARE imprumut la bancä, pt. tratamentul lui, sperând cä-l pot salva. Femeia cu care avea un copil era de fapt SOTZIA lui. Apartamentul pe care l-am fäcut impreunä, i-a rämas ei si copilului. Nu stiu cum a aranjat asta la divort, si nu vreau sä deschid proces. Mai mult chiar, a venit sä-i strângä lucrurile, ALE SOTZULUI EI, mi-a luat si calculatorul. Am 60 de ani, o datorie f. mare la bancä pe care nu stiu cum am s-o plätesc, sunt in pragul pensionärii. Ce mä asteaptä? Nu sfätuiesc nicio femeie sä se lasä coplesitä de sentimente - NEIMPÄRTÄSITE. Viatza trece si când realizezi ce gresealä ai fäcut, e mult prea târziu
Inteleg ca esti prinsa in capcana unei iubiri ireale, existenta doar in imaginatia ta. Omul are o capacitate deosebita de a-si imagina o realitat ideala, care in cazul tau ti s-a demonstrat ca nu exista. Trebuie sa incerci sa iti formezi o alta realitate si cum vei putea face asta? Numai cunoscand oameni noi, traind experiente noi. Vei observa ca in timp noile experiente, cunoasterea altor oameni, altor realitati te vor indeparta de el si iti va fi mult mai usor sa uiti si sa te desprinzi te atasamentul acesta fata de el. Succes! (Mai concret daca am fost prea abstracta...cauta-ti si tu pe cineva!)
Mie mi se pare ca tipului ii merge super bine, are practic 2 sotii, obtine ce e mai bun din ambele parti (chiar tu ai spus ca viata voastra intima nu mai prea exista...hmmm...oare de ce?). Lui ii convine si ii e comod asa, de asta nu a luat nici o decizie. Sau poate ma insel, cu cealalta a fost doar ceva fizic, ea a ramas insarcinata accidental (sau nu, dar oricum, probabil fara stirea lui), iar el doar isi indeplineste responsabilitatile fata de fiul lui. Sa isi paraseasca fiul ar fi absurd, mai ales ca cel mic e nevinovat si are nevoie de tatal sau. Oricum trebuie sa isi dea seama si el ca te chinuie pe tine.
Trebuie sa aleaga pe una din voi doua... Eu am o cunostinta, barbat care era insurat si cu, copil de cativa ani iar in momentul in care s-a indragostit de o alta femeie a divortat si si-a lasat copil, mama, tata, absolut tot si a urmat femeia pe care a ales-o... Si sunt si in zi de azi impreuna dupa 34 de ani.... Daca te iubeste cum spune atunci trebuie sa-si lase copilul si pe femeia aia... Iar daca nu, sa ramana cu ea daca a ales sa-si creasca impreuna copilul si sa te lase sa-ti faci si tu propria familie, sa-ti traiesti si tu viata nu sa te chinuiesti... Nu mai continua asa... PUNE LUCRURILE LA PUNCT.
Trebuie sa aleaga pe una din voi doua... Eu am o cunostinta, barbat care era insurat si cu, copil de cativa ani iar in momentul in care s-a indragostit de o alta femeie a divortat si si-a lasat copil, mama, tata, absolut tot si a urmat femeia pe care a ales-o... Si sunt si in zi de azi impreuna dupa 34 de ani.... Daca te iubeste cum spune atunci trebuie sa-si lase copilul si pe femeia aia... Iar daca nu, sa ramana cu ea daca a ales sa-si creasca impreuna copilul si sa te lase sa-ti faci si tu propria familie, sa-ti traiesti si tu viata nu sa te chinuiesti... Nu mai continua asa... PUNE LUCRURILE LA PUNCT.
Mai intai iti voi pune o intrebare la care va trebui sa iti raspunzi singura, cautand in sufletul tau: crezi in Dumnezeu? Daca raspunsul este da, atunci aprinde o candela, asaeza-te in genunchi cu fata spre rasarit si roaga-te. Iti va veni raspunsul la intrebarea ta de la cel de sus.
Povestea ta e aproape identica cu situatia prin care eu trec... E... putin spus ca e greu sa treci prin asa ceva... Daca ai sti cat te inteleg... NIMIC NU MAI E LA FEL DIN MOMENTUL IN CARE AFLI CA O ALTA FEMEIE VA ADUCE PE LUME UN COPIL CU OMUL TAU... Daca as fi in locul tau eu m-as indeparta incet-incet de el... Nu te mai chinuii... Nu mai lungi suferinta... Durerea asta prin care treci acum iti va ramane in suflet si mereu va iesi la suprafata... O sa iti doresti intr-o zi sa devii si tu mama... Ai face un copil cu el in situatia in care esti...? Eu una nu as face... Tu meriti propria ta familie... bineinteles, indiferent de cine, ce spune decizia iti apartine... Eu nu pot decat sa iti doresc intelepciune sa iei hotararea cea mai buna pt. tine... Si... mi-as dori din tot sufletul sa aflu ce vei face... Poate ma va ajuta si pe mine cu ceva experienta ta...
Raspunsul fiecare il gaseste in el insusi, judecand cu propria minte, simtind cu propriul suflet. Daca este sa gandim la rece, lucrurile astea se intampla frecvent... Devin dureroase cand ni se intampla personal. Daca as fi intr-o astfel de situatie, as face oarecum la fel... Nu m-as grabi sa divortez (noi avand deja copii)... Dar, cum as simti ca nu mai pot sa tolerez un anumit comportament, as reunta la casnicie. Noi am fost educati sa traim in monogamie... cei mai multi dintre noi... Daca sa zicem am putea trece cu vederea o aventura, ne este aproape imposibil sa impartim persoana iubita cu altcineva pe termen lung. Si cand acest "altcineva" mai aduce pe lume si un copil... situatia devine de-a dreptul insuportabila (chiar daca sunt sau nu si copiii nostri la mijloc). Nu cred ca ar fi o solutie sa ii daruiesti si tu un copil, desi ati putea discuta despre asta, daca crezi ca merita. Relatia voastra este deja compromisa prin ceea ce el a lasat sa se intample, si aparitia unui copil al vostru nu va va salva neaparat relatia. E totusi gresit sa te folosesti de un bebelus, pentru a-ti readuce sotul inapoi... Daca ai ajuns sa nu mai suporti, elibereaza-l. Trebuie sa gasesti puterea sa faci acest lucru, pentru ca altfel te vei chinui din ce in ce mai mult... Si viata merita traita. Fiecare dintre noi avem un corespondent pe lumea asta si, intr-o zi, dupa ce ranile tale se vor mai vindeca (ca din pacate nu prea dispar), vei deschide ochii langa cineva care te pretuieste cu adevarat si mai ales, care nu va simti nevoia sa caute dragoste si in alta parte. Nu va fi usor, dar pentru sanatatea ta psihica si sufleteasca, trebuie sa poti faci si ceea ce acum crezi ca nu esti in stare... Si fie vorba intre noi, tipul mi se pare super superficial. Un om care tine la tine, nu te chinuie in halul asta... Ia el o decizie, fie alba sau neagra... Ca sa nu mai vorbesc de faptul ca insurat fiind, a permis ca o alta relatie sa se dezvolte atat de "trainic" paralel cu casnicia lui (chiar si accidental)... Uite ca mai aflu despre fel si fel de oameni... Si curaj! Pana la urma orice dependenta se poate vindeca. Este al naibii de greu, dar nu imposibil! Meritam fiecare dintre noi sa fim fericiti!
daca simti ca te iubeste cu adevarat propune-i sa faceti un copil sa vezi cum reactioneaza , daca reactioneaza pozitiv, ramai langa el, daca se fofileaza , elibereaza-l, asta e parerea mea
...trec si eu prin astfel situatie...dar ..lam eliberat...si mi sa facut mai usor pe suflet...este plecat peste hotare de 1,6 luni....la trei luni petreceam 10 zile impreuna cu fiica(sintem casatoriti de 19 ani,si avem o fata de 15 ani )si cind sa intors la paste ..am inteles dupa comportari ca ceva este la mijloc...l-am intrebat si printre convorbire ma intrebat ce voi face eu daca el me-ar spune ca va avea un copil cu alta cu 12 ani mai mica ca noi(sintem de aceias virsta,avem 43 ani)..iam raspuns fara ca sa ma gindesc mult..ca nu-l voi erta nici odata..si dupa ce a plecat ...am vorbi peste citeva zile ..si me-a spus ca va fi tatic...lam intrebat dar sa gindit la mine,la fata noastra...nu a avut nici un raspun...de la inceput comunicam....dar acuma nici nu vreau sa aud de el...nustiu cum va decurje viata mai departe..dar la moment nu vrau sa ma gindesc..nici la problemele care le vom avea cu divortul..nici la suferintele care le-a provocat fetei...ma gindesc la mine..si numi pot da seama cum am trait cu persoana aceasta...Nu vei avea viata...elibereazal..el are ceia ce tu nu iai dat niciodata...numai in asa fel iti vei gasi linistea ..de altfel vei deveni bolnava...nu-ti perde timpul pretios cu persoana care nu te merita...Fii puternica..numai asa vei fi fericita.
Posteaza comentariu