Fără să mă gândesc prea mult am făcut-o: i-am trimis mamei, ca din partea tatălui meu, un email în care era o discuție cu cealaltă femeie. Asta a stârnit iadul în casa noastră. Mama a fost isterică de-a dreptul, și cu ocazia asta am aflat că ea știa că tata o mai inșelase o dată, mai demult. Dar că atunci i-a promis solemn că nu se va mai repeta. Iar acum a făcut asta. De fapt el nu făcuse nimic, și a fost cum nu se poate mai șocat. L-am văzut cum s-a repezit la laptop ca să verifice și apoi s-a îndreptat spre mine. A știut din prima clipă. Bine, nici eu nu m-am putut preface că nu știu despre ce e vorba.
Acela a fost primul moment din viața mea în care am simțit că tata mă urăște, că nu se mai uită la mine ca la fiica lui. Unica lui fiică. De data asta eram o proastă care se amestecase unde nu trebuia. Mama l-a dat afară și el s-a mutat. Divorțul se derulează încă, dar după cum evoluează lucrurile e clar că nu se va mai repara nimic. Mama e decisă să nu refacă nimic, iar el nici măcar nu încearcă. Culmea, mi se pare că prin gestul meu nu am făcut decât să-l ajut să ia o decizie pe care oricum voia s-o ia: să rămână cu femeia aia.
Acum sunt în situația ingrată de copil cu părinți divorțați, dar nu numai atât, ci și urât de propriul tată, care mi-a comunicat, via email, că nu mai dorește să afle vreodată ceva despre mine. Sunt distrusă, pare-se, mai mult decât mama, de acest deznodământ, pentru că spre deosebire de ea, eu am fost înșelată pentru prima dată. Oricum, ea pare mult mai ok decât mă așteptam cu situația asta.
Nu știu cum să mai repar, dacă mai e ceva de reparat, din asta, dar aș vrea să-mi recapăt tatăl măcar. Și nu știu cum pot face asta, de vreme ce el mi-a scris ce mi-a scris. Mă puteți sfătui, ca femei mai mature, care cunoașteți psihologia masculină, oare care ar fi calea cea mai bună de a ajunge din nou la inima lui?
Nota redacţiei. Această poveste este adevărată. Subiectele sunt alese în urma mesajelor trimise la redacţie sau a problemelor ridicate de cititoarele eva.ro pe forumul site-ului. Numele personajelor au fost schimbate din motive ce ţin de protejarea intimităţii celor implicaţi.
Vă rugăm, dacă aţi trecut printr-o experienţă de viaţă puternică şi exemplară şi credeţi că merită să o împărtăşiţi cu cititoarele noastre, scrieţi-ne pe adresa redactie@eva.ro.
Comentarii (3)
Lasa-i timp de gandire, sa-si puna ordine atat in ganduri cat si in viata care i s-a schimbat.Da, a gresit, dar trebuia sa il confrunti direct in loc sa starnesti furtuna in familie. Era treaba adultilor sa isi rezolve divergentele. Ii poti scrie cum te simti, cand va fi pregatit sa iti raspunda o va face. Asadar scrie-i si lasa mingea in terenul lui.
Fata draga, lasa lucrurile asa cum sunt. Nu schimbi tu firea omului fustangiu. E tatal tau, ok, dar a ales sa traiasca langa cine-l merita si viata ii va plati cu aceeasi moneda. Ai facut bine ca l-ai demascat, oricum mama ta ar fi aflat de aventura si l-ar fi parasit. Tatal tau iti va cere iertare pentru tot, mai tarziu! Vei vedea!
Este evident ca tatal tau e cel imatur in toata situatia asta. el a gresit, dar tu esti vinovata pentru ca l-ai descoperit?:)) vai,doamne. Nu ar trebui sa incerci sa te impaci cu el. Este vina sa in totalitate. esti copilul lui si nu are dreptul sa se poarte asa cu tine, la fel nu cum avea dreptul sa o insele pe mama ta. Ce pot sa spun, parerea e ca merita o pedeapsa. i se va face dor de tine si va realiza ca a gresit. daca tu il vei cauta, nu isi va da seama niciodata ca a procedat cum nu trebuie. daca as fi in locul tau, ba chiar as fi intrigata de faptul ca el considera ca este nevinovat si nici nu m-as gandi la impacare. intradevar este tatal tau, dar asa cum el isi permite sa te trateze altfel, tu de ce ai avea vreo retinere? pana la urma el este adultul si trebuie sa dea dovada de maturitate odata si odata, caci niciodata nu e prea tarziu.
Posteaza comentariu