Mecanismele tipice ale cuplului

Analizand feed-back-urile primite fata de articolul de saptamana trecuta, nu pot sa nu remarc o anumita retinere a celor care au parcurs pagina respectiva. Prin ce este importanta...
Analizand feed-back-urile primite fata de articolul de saptamana trecuta, nu pot sa nu remarc o anumita retinere a celor care au parcurs pagina respectiva. Prin ce este importanta tema de acolo - prin faptul ca vorbeste despre un anumit "vag" ce exista in cuplu.
 
Sa analizam doua tipuri de situatii.

Tipul 1:

Fiecare eveniment care ti se intampla tie, in cadrul cuplului, este, concomitent, si ceva superficial, dar si ceva profund. Ce se intampla: el nu poate dormi, un fapt banal; a uitat de ziua ta, a plecat la tara de 8 martie. Sunt fapte reale. Va certati pentru asta si crezi ca ati rezolvat tot. A doua oara cand vor aparea dispute din acelasi motiv, iti vei aminti ceea ce s-a intamplat. Iti poti gestiona propria stare - te poti abtine de la a te certa cu el, poti incerca sa rezisti sau sa iti notezi tot felul de detalii care sa te ajute.
Dar te ajuta?

Este un "aici si acum" pe care-l traiti. Este ca si cum evenimentul ar fi rupt de ansamblu, de voi, izolat, redus la stadiul de eveniment. El nu intelege de ce te enerveaza, de ce dai atata importanta unor evenimente banale; tu te enervezi pentru ca lui ii este indiferent, iar faptul ca nici unul nu intelege va enerveaza la fel de mult pe amandoi. Cand tensiunea devine maxima, este necesar ca ceva sa se intample - si se intampla ceea ce numim catharsis. Poate fi unul agresiv (furie, agresivitate) sau unul clasic (lacrimi, uneori poate fi rasul ca forma de descarcare).

Dar acestea sunt forme care rezolva situatii si nu au in vedere ansamblul, desi, in aceste momente, pare atat de aproape.
Daca reusiti sa dati la o parte aceste lucruri, reusiti sa vedeti lucruri triste, dureroase, suferinte vechi, amintiri de care fugiti. Dar eu spun - "reusiti" sa vedeti "suferinta". Vreti sa vedeti asta?

Reactia naturala este de a o evita. Totusi, este singura forma de a vedea cu propria suferinta si, de ce nu, cu propria bucurie. Cuplul te duce undeva departe, uneori mai departe decat esti dispusa sa mergi, dar acesta ii este destinul. Ce-l face sa fie astfel? Eu cred ca experienta de cuplu este una dintre primele si cele mai apropiate de tine.

Tu esti geloasa, esti convinsa ca el este cu altcineva, te tot gandesti la asta si iti creeazi tot felul de imagini despre ce si cum face.
O situatie la care m-am tot referit in ultimii 3 ani. O situatie obisnuita, o scena de gelozie banala. Dar sa fie aceasta totul? Gelozia nu pare rationala - spunem ca este o gelozie patologica si gata, s-a rezolvat? Putem oare demonta acest mecanism al geloziei? Dar este atat de obisnuit...

Tipul 2:

Sa remarcam relatia mama - copil - vedeti ca mama ingrijeste copilul, dar modul in care o face si ceea ce se intampla de fapt este dificil de vazut, auzit, dar daca dam la o parte faptele efective, ramane relatia dintre ei. Iar aceste continuturi sunt expediate logic in: instinctul matern, relatia speciala dintre mama si copil, etc.

Dar ce este instinctul matern? Poate de aici se creeaza o stare de ambiguitate care se resfrange si asupra multor altor componente.
Insa ceea ce se intampla dincolo de ceea ce se vede si poate sa fie simtit este mult mai dificil de integrat. Orice am spune, ramane un ultim temei al lucrurilor care este necesar sa fie fixat de fiecare atat cat poate sa patrunda si doreste sa intre.

Sa ne intoarcem in perioada in care copilul era bebelus. Mama, in afara de ceea ce simtea, era preocupata de ceea ce face, de viitor, de dorintele, sperantele si temerile sale. Dar cum stateau  lucrurile in perioada de graviditate? Oare aceste temeri, sperante nu erau si atunci?
 

Comentarii (3)

POSTEAZA COMENTARIU
Afiseaza:Cele mai recente|Cronologic

  • dana pe 1 Apr 2008, 10:54
    verificati dex-ul

    numai pt ca nu folositi mai mult de 30 de cuvinte nu inseamna ca articolul e pedant( pretentios, adica). unele lucruri nu pot fi zise decat in termeni savanti (complicati, adica). intre cuvinte si idei e o legatura foarte stransa. daca ne limitam la termeni banali ( simpli, adica), ideile nu pot fi marete iar eu sincer sunt satula de asa-zise teorii marete si care nu fac decat sa constate lucruri de bun-simt. sfatul meu e sa va cumparati un dex( dictionar explicativ adica) si sa nu mai asteptati para malaiata( m-ati putut urmari, adica?).

    0
    0

  • Roberta pe 26 Mar 2008, 11:42
    Sunteti Psihoterapeut??

    D-le Claudiu Ganciu, unde este partea a doua a denumirii dumneavoastra profesionale? TERAPEUT??? Nu ati facut decat sa analizati niste situatii care se intampla intr-un cuplu, lucruri care sunt traite de noi si doar ipoteze pt dumneavostra. Noi vrem raspunsuri, solutii, cum sa reusim, cum sa intelegem DE CE se intampla anumite lucruri, nu o teza de doctorat. Si cand expui o lucrare, ai un caz care trebiue tratat si incerci sa-l rezolvi, altfel nu ai facut nimic. Doar il descoperi?? Pt ce?? Credeti ca sunteti singurul care vede sau gaseste sau simte anumite comportamente atat ale femei cat si a barbatului, intr-un cuplu?? Unde este SOLUTIA???? Poate sunteti psihoanalist, si atunci lasati loc psihoterapeutilor sa-si exercite meseria, de a incerca sa ne faca sa intelegem comportamente, de a ne da solutii pt intrebarile nostre care ni le punem .

    0
    0

  • Ioana pe 26 Mar 2008, 09:58
    Interesant

    In afara faptului ca limbajul este elevat si la nivelul unui psihoterapeut, ceea ce este ok pentru conferinte, dar pentru eva.ro, ma indoiesc... Cine credeti ca se gandeste la cat feminin si cat masculin are in el, cate dintre cele de aici stiu ce-i ala 'complexul lui Oedip' samd... Daca scriem pentru o anume categorie, atunci sa o facem! Daca facem dizertatii psihologice, atunci de ce nu se aud aplauzele?

    0
    0

Posteaza comentariu

Greu de citit? Regenerare cod