De ce cuplurile tinere se despart


In activitatea de lucru cu diferite tipuri de cupluri, am constatat ca un numar mare dintre cele care au probleme sunt acelea constituite din tinerete si chiar din adolescenta.
In activitatea de lucru cu diferite tipuri de cupluri, am constatat ca un numar mare dintre cele care au probleme sunt acelea constituite din tinerete si chiar din adolescenta. La o analiza mai atenta a acestor cazuri am constatat ca aceste cupluri sunt marcate de o trasatura semnificativa - trecerea fara o perioada de separare de la familia de origine la constituirea familiei.

Reteta clasica este vazuta astfel: ea are in jur de 16 - 18 ani. El are cu cativa ani mai mult. Se indragostesc unul e celalalt. La un moment dat, de obicei impotriva dorintei parintilor, se hotaresc sa infiinteze o familie - sa se casatoreasca. Exista o presiune oarecare impotriva initiativei care conduce la intarirea deciziei ei (in special) de a se casatori.

Se realizeaza nunta. Urmeaza ani frumosi. Urmeaza o perioada de asezare. Cei doi ajung sa se realizeze material (uneori singuri, alteori cu putin ajutor din partea parintilor). Ajung in unele cazuri sa aiba si un copil. Lucrurile merg bine. Iata familia perfecta - mereu impreuna, orientati sa fie acasa, orientati unul spre celalalt. Matricea de cuplu este solida si nimic nu pare ai deranja. Anii trec.

La un moment dat se intampla ceva. Se produce o ruptura care devine vizibila. Mai intai in cadrul cuplului, apoi treptat - treptat cei doi realizeaza ca au o problema. De obicei problema este pastrata cat mai mult in interior, apoi este impartita si persoanelor foarte apropiate (prieteni, rude sau altele).

Cele mai multe cupluri in acest moment apeleaza si la o consiliere de specialitate. Cauta o solutie. Problema lor este: cum sa faca sa ramana impreuna?

De fapt ce s-a intamplat? Partea pasiva, partea linistita, partea feminina (indiferent daca e barbatul sau femeia), se manifesta printr-un simptom. Acest simptom se manifesta in trei ipostaze (nota - aceste observatii sunt desprinse din sedintele desfasurate in ultimii ani cu diferite tipuri de cupluri. Ca urmare nu au o baza statistica, astfel incat orice completare din partea psihologilor si sociologilor care lucreaza in cercetare este binevenita).

1. Aparitia unei alte persoane, inselarea partenerului;
2. Fara o explicatie foarte logica, partea pasiva spune: "vreau sa introduc actiune de divort";
3. Aparitia unor manifestari fiziologice destul de inedite.

In fapt ce se intampla? Fenomenul este relativ obisnuit. In momentul constituirii cuplului, intre cei doi era o relatie de continere. El este receptat ca o persoana care se comporta similar cu parintii. Este puternic. Are grija de ea. Intr-un cuplu de 6 ani, consituit cand ea avea 17 iar el 22 ani, el avea obiceiul sa o sune pentru a-i aminti sa ia pastila. Era o preocupare constanta a lui, o preocupare oarecum materna, ca a unui parinte care are grija de copilul sau. De asemenea, cauta sa ii transmita modul sau de a vedea lumea si viata, precum si propriile opinii.

Dupa 6 ani, ea ajunge sa solicite actiunea de divort iar ceea ce ii reproseaza lui sunt tocmai aceste lucruri. Venita direct din mediul familiei, ea continua acelasi mod de viata in care exista cineva care are grija de toate nevoile si trebuintele, indeplinind la randul sau acele datorii pe care le avea in casa. In timp copilul creste iar ceea ce parea ca este perfect la un moment dat, nu mai corespunde cu nevoile actuale. Nevoia actuala? Nevoia de afirmare de sine, de individuare, de afirmare a propriilor succese... O persoana spunea asa: "Vreau sa fiu lasata sa am propriile mele greseli, simt ca langa el asa ceva nu este posibil".

Pentru a intelege situatia acestor cupluri este necesar sa avem o privire mai de ansamblu asupra functionarii relatiilor in cadrul unei familii. Cand intr-o familie apare un copil, unul din obiectivele principale il constituie educatia sa. Educatia urmareste un scop precis: urmareste sa construiasca un om pentru a se descurca pe propriile picioare. In acest tip de cupluri, scopul nu mai este atins deoarece, in loc ca fetita (adolescenta) sa aiba experienta propriilor greseli, a propriilor succese si a propriilor capacitati, se interpune el, care urmareste cu totul alte scopuri. Apare un esec al educatiei deoarece, in aceste cupluri se instituie o relatie parinte - copil aproape transparenta.

Recomandă acest articol:

Facebook Twitter gplus

Dacă ţi-a plăcut acest articol, te așteptăm și pe pagina noastră de Facebook!

 

Posteaza comentariu

Greu de citit? Regenerare cod