Cuplul - acasa si la serviciu


Astazi vom purta o discutie despre cuplurile care lucreaza impreuna, care sunt si colegi nu doar parteneri. Mai intai a fost relatia de colegialitate si apoi s-a format cuplul...
Astazi vom purta o discutie despre cuplurile care lucreaza impreuna, care sunt si colegi nu doar parteneri. Mai intai a fost relatia de colegialitate si apoi s-a format cuplul sau intai a fost relatia de iubire si apoi partenerii au inceput o afacere impreuna sau unul dintre ei s-a angajat in acelasi serviciu la care lucra celalalt.

Aceste cazuri sunt diferite ca dinamica a cuplului si a consecintelor si este nevoie sa le tratam separat. Intrebarea pe care vrem sa o abordam astazi este cea pe care multe cupluri ne-o adreseaza in aceasta privinta si anume daca este bine sa lucreze impreuna, sa porneasca o afacere impreuna sau sa inceapa o relatie cu un coleg.

In minte imi vine cazul unui cuplu in care partenerii aveau profesii foarte diferite pe care le exercitau cu multa daruire si ambii aveau parte de reusite in cariera. A lucra impreuna era exclus data fiind distanta foarte mare dintre profesile lor. Totusi la un moment dat, sub pretextul nevoii de bani, s-au gandit sa mai faca ceva pe cont propriu, cu un castig care sa creasca pe masura dorintei lor de a se implica. Am spus "pretextul nevoii de bani" pentru ca fiecare in cariera lui ar fi putut castiga mai mult, dar ei au ales sa faca o afacere impreuna pe care sa o numeasca "a noastra".

Era un moment dificil in relatia de cuplu, in care greutatile materiale si nu numai pareau sa devina un obstacol. Aceasta afacere a venit la 2-3 ani dupa nasterea copilului, ca un al doilea urmas, ca un altfel de a face ceva impreuna. A face impreuna un copil, a face impreuna o afacere... Intre cele doua actiuni este insa o mare diferenta, pe care cuplul o exprima cat se poate de bine.

Femeile fac copii si barbatii fac afaceri. Asadar dupa ce doamna fusese lasata sa se ocupe de copil asa cum stiuse mai bine, sotul urma sa conduca afacerea dupa priceperea si exigenta lui. Ceea ce surprinde in acest caz este faptul ca, in pofida dorintei lor de a merge totul bine, de a munci si a dezvolta o afacere impreuna, lucurile pareau sa o ia in sens opus atat in afacere, cat si in viata de acasa. Cuplul renuntase la viata sexuala, la orice moment de relaxare, la a face ceva impreuna cu copilul lor pentru ca totul se dorea pus in slujba dezvoltarii afacerii.

Desi munceau mult si castigau bine, relatia lor mergea din ce in ce mai prost atat pe plan profesional, cat si sentimental. Erau tot mai mult timp impreuna fizic la intalniri, interviuri, scriind rapoarte, punand in aplicare noi proiecte dar distanta dintre ei parea ca se mareste. Acesta este momentul in care ei au decis sa vina la o consiliere de cuplu, nu intelegeau ce se intampla, nu vedeau motivele pentru care relatia devenea tot mai agresiva, el reprosandu-i din ce in ce mai des ca nu face lucrurile cum trebuie, ca greseste, ca nu vrea sa se dezvolte.

Sotul sustinea ca nu-si mai vede viitorul alaturi de ea, ca in aceasta perioada in care au incercat sa lucreze impreuna a descoperit la sotia lui trasaturi pe care nu le cunostea si care ii displac profund, ca se simte dezamagit de ea atat ca partenera, cat si ca sotie. Ea simtea disperare, epuizare si nedumerire. Muncea mult atat in cariera ei, cat si in afacerea de familie, renuntase la timpul pentru ea insasi, suportase cu stoicism criticile sotului investindu-l cu pricepere, inventivitate si spirit intreprinzator si se vedea in pericolul de a-l pierde atat ca sot, cat si ca tata. Isi punea intrebarea daca el alege intre ea si afacere sau intre ea si alte femei mai capabile de a face o afacere.

Castigul care era substantial parea sa fi trecut pe un plan secund, ambitia, lupta dintre ei ocupand primul loc. El afirma ca nu mai vrea sa faca nimic impreuna cu ea. Ea dorea sa continue sau mai degraba sa nu abandoneze. Ambii simteau ca in spatele cuvintelor se afla altceva, ar fi vrut sa afle ce este acel ceva, dar, in acelasi timp, se temeau. Despartirea era varianta lui, intoarcerea la relatia de cuplu, la sexualitate si tandrete era varianta ei.

De fapt, momentul la care ne putem intoarce este cel in care ei au simtit nevoia de a face impreuna si altceva. Ca si cum ceea ce era deja intre ei nu mai era satisfacator sau nu mai ajungea. Afacerea nu a avut drept scop nici castigul, nici implinirea profesionala, ci a fost un substitut pentru relatia intima care trecea printr-un impas. Este mult mai simplu din punct de vedere psihologic sa demarezi un proiect profesional decat sa te aproprii de ceva care este inauntrul tau, de dorinta, de placere, de atractie. A discuta, a lucra impreuna, a participa la sedinte, a face proiecte au luat locul apropierii fizice, dar ele nu au adus implinirea sperata, ci mai degraba dezamagire si dorinta de separare.

Intoarcerea la un impreuna autentic, la acel impreuna al unui cuplu, fara a face ceva in mod special, fara a castiga bani din asta, fara a fi eficient sau productiv, fara a fi capabil sau a te feri sa-ti dezamagesti partenerul este o solutie numai in masura in care cei doi vor putea ajunge suficient de aproape de dorinta lor unul pentru celalalt, daca vor putea sa o exprime si vor regasi placerea de a sta aproape. Chiar si atunci cand vin la consiliere, el se aseaza departe de ea si vorbeste despre dezamagirea pe care o simte, despre lipsa ei de implicare, despre greselile ei, despre lipsa dorintei de a fi cu ea. Pentru el decizia este luata si se lupta ca nu cumva cineva, sotia lui, familia sau chiar eu sa-l convingem sa si-o schimbe. Oare tu cum ai vedea sfarsitul acestei povesti? Ce ai simti in locul protagonistilor?

Recomandă acest articol:

Facebook Twitter gplus

Dacă ţi-a plăcut acest articol, te așteptăm și pe pagina noastră de Facebook!

 

Posteaza comentariu

Greu de citit? Regenerare cod