Cum ia nastere "viermele geloziei"


Este noapte. O noapte adanca. Iubitul tau este in delegatie. Esti singura in casa, o muzica se aude incet. La televizor nimic care sa merite atentie, niste stiri in reluare despre...

Este noapte. O noapte adanca. Iubitul tau este in delegatie. Esti singura in casa, o muzica se aude incet. La televizor nimic care sa merite atentie, niste stiri in reluare despre unele accidente. Inchizi lumina si te asezi in pat. Nu ai somn dar nici nu ai nimic de facut iar maine ai zi libera.

Fara sa-ti propui, gandul tau se indreapta spre el - te intrebi ce face el acum, iti amintesti ultima discutie telefonica. O rememorezi fara sa-ti dai seama, ca si cum ar fi niste idei la periferia gandirii tale. La un moment dat iti amintesti un ton ciudat, oare ce vroia sa spuna cu "diseara nu te pot suna, am o intalnire cu colegii, mergem la o petrecere"? Simti un impuls, simti cum devii mai agitata. Lenea iti dispare brusc. Gandul nu mai este periferic, acum ocupa tot campul central, a devenit obsesiv - alt gand nu mai are voie sa se manifeste. Treptat ganduri asociate navalesc langa cel central si cuminti se asaza la coada.

Celelalte ganduri spun: iti amintesti ca ti-a povestit despre simpatica lui colega proaspata absolventa a scolii? Imediat un alt gand: spunea ca nu pleaca singur in delegatie! Apoi intr-o viteza tot mai mare: "nici aseara nu a vrut sa-l sun", "cand am vorbit ultima oara la telefon era cam evaziv, nu-mi dadea raspunsuri pe larg ci mai curand evita", "nu mi-a mai spus de ceva timp ca ma iubeste". Gandurile continua sa se inlantuie intr-un labirint nebulos, un lant de argumente tot mai exacte si mai solide par a cuprinde ca intr-o cusca mintea ta.

La televizor a inceput filmul pe care ti-l propusesesi sa-l vezi cand ai dat drumul la TV, s-a facut un pic frig si ar fi recomandat sa pornesti caldura, acum vreo 2 ore iti era foame, de lene nu ai mancat la momentul respectiv. Acum nu mai simti foame. Gandurile vin si te inlantuie. "Ma inseala" este gandul care simti ca te face sa-ti pierzi mintile. Un gand conclusiv, un gand obsesiv, un gand teribil. PE MINE MA INSEALA.

Simti nevoia sa faci ceva, orice, oricat de absurd, oricat de nebunesc. Controlul scade semnificativ, o stare de furie se ridica. In minte nu-ti mai ramane decat gandul: ma inseala, ma inseala. Mintea ta functioneaza acum ca un pick-up caruia i s-a stricat acul si a ramas la acelasi fragment muzical: "ma inseala", "ma inseala", "ma inseala"... Afectul inunda in tine din toate partile. Nu mai ai stare, te ridici, eventual iti aprinzi o tigara. Nu are efect. Starea ta continua sa ia amploare, emotia e tot mai puternica.

Nevoia de a face ceva este atotputernica. Cauti cu ochii telefonul. Pe drumul spre telefon lovesti masuta cu cana primita cadou de la el cand ati implinit 3 ani de cand va cunoasteti. Treci mai departe, suparata mai degraba ca ti-a stat un obstacol in cale. Ajungi la telefon si cu o mana sigura, gasesti cu usurinta numarul in memorie. Suni. O data, de 2 ori, 3, 4, 5. O doamna binevoitoare iti spune ca abonatul nu este in aria de acoperire. O voce mult prea impersonala pentru afectele tale paroxismatice.

Furia atinge maximul. Stiam eu...

stiam eu... ACUM SUNT SIGURA CA MA INSEALA... AH! CE PROASTA SUNT! Nu ma mai iubeste. Arunci telefonul pe pat... nu pe jos (intuiesti inconstient ca mai ai nevoie de el). Te opresti o clipa derutata in mijlocul camerei. Aparent pari a te calma, respiratia s-a accentuat, miscarile sunt mai repezite. Un alt gand pune stapanire pe tine: "Cum sa stiu sigur, vreau dovada, vreau dovada faptului ca ma inseala cu alta".

Te duci la telefon si suni inca o data si inca o data. Nimeni nu raspunde. "Trebuie sa fac ceva, trebuie sa stiu, trebuie sa cunosc adevarul". Iti amintesti de colega de serviciu si toate defectele ei iti vin in minte. O fi cu el, te intrebi. Iti amintesti ca agenda lui contine si numarul ei, te duci dupa ea si o cauti... febrilitatea este tot mai puternica. "O sa aflu acum" si chiar un zambet iti brazdeaza fata usor congestionata. Ceasul de pe perete se indreapta hotarat spre cifra 3. Afara este noapte si cate un latrat de caine se aude. Nimic din toate acestea nu intra in campul tau perceptiv. O suni... ai devenit incordata, tensionata. Nimeni...

Povestea mea se opreste aici. Te voi lasa pe tine sa o continui, te voi lasa pe tine sa apreciezi. Vazand aceste momente te poti intreba: este justificat comportamentul ei? Ai gasit oare ceva din tine in aceasta intamplare?

Aceasta este o modalitate prin care gelozia se poate manifesta si poate sa fie complet ineficienta. Daca vei reciti intamplarea, vei vedea cum un gand periferic ajunge sa focalizeze si sa creasca intensitatea emotionala la cote atat de inalte incat omul incepe sa actioneze in cele mai ciudate moduri.


O sa am o rugaminte la tine: sa nu-mi judeci eroina, sa nu ii spui ca a facut rau, ci vreau mai mult - sa incerci sa o intelegi cu ceea ce simte si gandeste. Intrebarea pe care ma astept sa o ai in minte este: "oare de ce se comporta astfel, practic lumea sa interioara a devenit un camp atat de puternic incat nu a mai simtit nimic din realitatea inconjuratoare?".

Poti oare sa faci acest lucru si cand prietenul tau este gelos? Greu! Dar nu imposibil. Poti sa intelegi ca este un mecanism care se intampla si care scapa de sub controlul protagonistului ca si cum lumea interioara ar deveni lumea adevarata?
Cand vorbim de o gelozie ce creeaza disfunctii - cam acest lucru se intampla mereu - gelosul devine prizonierul propriei lumi, o lume in care el este cel care pierde.

Saptamana trecuta ti-am povestit despre gelozia buna, cea pe care ti-am prezentat-o ca fiind protectoare pentru cuplu. Aici citesti despre un alt tip de gelozie. Vrei sa stii o diferenta importanta: saptamana trecuta vorbeam despre un pericol Real la adresa cuplului, acum vorbesc despre un pericol imaginar, aflat in lumea interioara a protagonistei noastre.

Departe de a fi epuizat subiectul geloziei, am vrut sa te orientez nu asupra a ceea ce se intampla la nivel social ci in mintea unui om intr-o criza de gelozie. Poate ca si tu crezi ca este un subiect care merita atentie. Merita?

Recomandă acest articol:

Facebook Twitter gplus

Dacă ţi-a plăcut acest articol, te așteptăm și pe pagina noastră de Facebook!

 

Comentarii (1)

POSTEAZA COMENTARIU
Afiseaza:Cele mai recente|Cronologic

  • nadia pe 11 Mar 2008, 22:37
    gelozie fara motiv

    Incep cu faptul ca am 47 de ani, am doi copii si sunt divortata. Am pus capat unei casnicii pe care mi-am dorit-o pentru totdeauna.Privind in urma , stiu ca asta am vrut. Era sufletul meu pereche : gandeam la fel, simteam la fel si , alaturi de copii ,am crezut ca avem totul. In urma cu 8-10 ani , lucrurile au inceput sa nu mai fie ok.nuA devenit foarte gelos, sa imi vorbeasca foarte urat , sa inventeze scenarii din ce in ce mai umilitoare...si , ceea ce m-a ranit cel mai mult, a inceput sa ma loveasca...Intai mai rar, apoi a devenit o obisnuinta...Situatia a degenerat atat de tare, incat nu am mai rezistat.Nu va intreb daca e normal sa tolerezi un asemenea comportament, ci daca un astfel de om se mai poate schimba de acum incolo? Ma intreb daca mai puteam face ceva.Am renuntat la familia mea, la visurile mele, m-am izolat de restul lumii tot sa nu gaseasca vreun motiv.Am invatat sa traiesc asa,rupta de realitate, pentru a fi bine.Era barbatul pentru care mi-as fi dat viata.Are calitati uimitoare dar are si acest mare defect.Si spune ca ma iubeste .E posibil ca despartirea noastra sa-l aduca din norii geloziei cu picioarele pe pamant? Se mai poate schimba?

    0
    0

Posteaza comentariu

Greu de citit? Regenerare cod