Credinta si cuplul


Poate sa para un subiect destul de ciudat, insa suntem in perioada sarbatorilor de Paste si am sa ma refer la o zona relativ aparte - intalnirea a doua religii...
Poate sa para un subiect destul de ciudat, insa suntem in perioada sarbatorilor de Paste si am sa ma refer la o zona relativ aparte - intalnirea a doua religii, a doua conceptii despre lume, despre familie, despre oameni, despre relatiile sociale.

Deseori, acest gen de familii se intalneste in ziua de azi, pe masura ce exista o relatie tot mai complexa, sociala, culturala, economica cu alte culturi, cu alte persoane. O situatie tot mai complicata pe masura ce internetul se extinde, permitand practic comunicarea intre diferite persoane, de diferite etnii.

In primul rand as vrea sa subliniez ca nu este intentia mea sa pun in valoare un anumit tip de relatie intre doua religii diferite sau sa evidentiez un anumit comportament ca fiind mai bun decat altul. Fiecare cuplu, fiecare familie, fiecare neam isi organizeaza si se adapteaza in propriul mod la intalnirea a doua persoane din culturi diferite.

Acest specific spune ca normal nu ar fi sa ne asteptam la probleme ci mai curand la tema acestui specific. Numai ca tema face parte mai mult din alte domenii decat psihologia, domenii mai apropiate de social decat de individual.

Acest articol provine mai mult dintr-o situatie aparte a acestui an - sarbatorirea in aceleasi zile a Pastelui de catre catolici si ortodocsi. As vrea sa subliniez ca aceste randuri nu au vreo relevanta din punct de vedere religios si nu vizeaza o analiza din perspectiva unei anumite religii.

Imbratisarea obiceiurilor celuilalt

Una dintre dificultatile intalnite in anii precedenti era sa gasesc o data pentru grupul de psihodrama din Timisoara. In perioada sarbatorilor de Paste era dificil pentru ca trebuia sa tin cont atat de sarbatoarea ortodoxa cat si de cea catolica intrucat multe cupluri aveau amandoua datele ca momente importante in cadrul "agendei" familiei. Mi se pare o eventuala abordare a diferentelor culturale.

Am intalnit cupluri pentru care intalnirea cu o alta religie, in special cea musulmana, conducea la descoperirea unor valori noi. Totusi, nu pot sa nu remarc ca exista o anumita tendinta, chiar daca ea, ortodoxa botezata, se muta intr-o tara musulmana, ramane atasata de propriile valori iar religia musulmana este simtita si considerata ca o religie a lui.

Implicit relatia cu religia lui este si relatia cu el. Ce inseamna acest lucru? Ca atat timp cat simte ca exista o relatie adecvata cu el, este adecvata si relatia cu religia lui. Exista obiceiuri la care ea adera si pe care le pastreaza in decursul timpului pentru ca le intelege. Totusi cand cuplul incepe sa nu mai functioneze, ea trece la manifestari ortodoxe foarte explicite si isi afirma prin diferentierea religioasa propria independenta si propria autonomie. Aceasta intoarcere brusca si ampla ca manifestari spre propria religie se intampla atunci cand cuplul este pe punctul de a se desparti.

In aceste cazuri vorbim despre o folosire a religiei ca "munitie" in relatia de cuplu in momentele dificile. Practic atitudinea fata de celalalt nu marcheaza decat relatia dintre ei asa cum era ea.

Un alt cuplu dupa o perioada excelenta petrecuta in Romania, se casatoreste si se muta intr-o tara asiatica cu principii religioase foarte ferme. In acest caz problemele apar mai curand in sufletul lui care ajunge sa fie prins la mijloc intre o presiune culturala fireasca din partea familiei si a lumii lui, pe de o parte si a relatiei cu ea.

Dupa cativa ani dificili petrecuti in aceasta parte a lumii, decid sa se stabileasca in Romania, unde el incepe o mica afacere. Dar relatia lor nu se imbunatateste. Motivul? Ea a inteles ca el nu o poate proteja, nu ii poate acorda siguranta, stabilitate. O anumita depedenta de parinti o face sa simta ca este putin rupta. Desi decizia de a se muta in Europa a fost luata la insistenta ei, ceea ce isi dorea de fapt era un sot puternic, sigur pe el, capabil sa aiba grija de ea. Pana la urma nu locul sau cultura conta ci el si modul lui de a fi.

Daca analizam aceste cazuri observam ca nu apartenenta religioasa este dificila in relatia dintre doi oameni ci modul in care se raporteaza unii la altii si mai ales, ce simt unul fata de celalalt. Un mod de a trai cu obiceiuri diferite.

Intalnirea dintre o persoana credincioasa si una indiferenta

Fara a avea date statistice, imposibil de altfel de aflat, cred ca situatia cea mai raspandita este cea a intalnirii intre un credincios si un non-credincios. Aici, prin credincios inteleg o persoana care simte ca apartine unei anumite religii, iar prin non-credincios inteleg o persoana careia problema apartenentei religioase ii este indiferenta.

Poate ne asteptam ca aceste doua persoane sa se comporte la fel ca si cele care au apartente religioase diferite pentru ca este aceiasi situatie. In orice caz asa vi s-ar parea daca ati citit in ordine paragrafele.

Aici apare o alta fata a apartenentei religioase. Observ ca atunci cand aceasta situatie duce la conflicte se asociaza cu terti, in special cu rudele. De obicei solicitarile nu vin din partea sotului sau sotiei ci din partea mamei (soacra) sau a diferitelor matusi, in special de sex feminin care dezvolta o anumita presiune religioasa asupra cuplului.

Exista cazuri in care manifestarile religioase ascund si dezvolta o anumita problematica interioara. Exista alte cazuri, eu sper ca majoritatea, in care manifestarile religioase sunt o aderare afectica si rationala bazata pe intelegerea principiilor religiei respective, indiferent care ar fi aceasta.

Intalnirea cu o alta abordare pune in valoare fie manifestarea simptomatica, fie manifestarea adeziunii. Intelegerea propriei tale manifestari religioase iti permite sa intelegi aderarea celuilalt la propria lui religie.

Insa ateismul este receptat cel mai des ca un atac la adresa propriei persoane, a propriului neam, a propriilor valori. Si atunci apare o reactie de aparare, o reactie de nesiguranta prin care se initieaza un atac la persoana celuilalt.

Divergente in noaptea de Inviere

Sa luam o situatie foarte simpla, fara a incerca sa facem din ea o paradigma. Ganditi-va putin la Paste: tu vrei sa mergi la Inviere, el/ ea nu simte la fel si nu are chef sa iasa din casa in miezul noptii.

  • Mergeti impreuna pentru ca altfel nu te iubeste?
  • Te duci singur(a) pentru ca el nu vrea?
  • Ramai si tu acasa pentru ca nu e frumos sa procedezi altfel?

    Nu cred ca am epuizat toate variantele posibile insa cred ca le-am marcat pe cele mai raspandite.

    Raspunsul meu? Eu cred ca nu are nicio importanta ce faci ci ceea ce conteaza este cum simti ceea ce decizi sa faci. Daca dupa ce ai terminat de facut ceea ce ai decis, te simti vinovat, dator sau furios inseamna ca a fost un lucru care nu era in concordanta cu tine. Iar daca acest lucru este intr-un fel sau altul legat de partener.

    In acest caz sunt doua situatii posibile: fie il folosesti pe partener pe post de Acarul Paun, fie mai sunt aspecte de lucrat in cuplul vostru. Acarul Paun este cel care a fost gasit vinovat cand vina era in alta parte. In cuplu ce ar mai fi de lucru? Ar fi fost de asteptat sa nu se nasca o enigma din aceasta situatie in sensul ca fiecare ar fi trebuit sa simta si sa stie modul in care resimte celalalt aceasta perioada.

    As muta aceasta situatie in planul relatiei dintre doua persoane cu doua religii diferite precum si in planul intalnirii dintre un credicios si un non-credincios. Dar si cititorul poate sa efectueze aceasta mutare in conformitate cu experienta lui de viata, indiferent daca e traita pe propria piele sau doar e observata la alte cupluri.

    Recomandă acest articol:

    Facebook Twitter gplus

    Dacă ţi-a plăcut acest articol, te așteptăm și pe pagina noastră de Facebook!

     

    Posteaza comentariu

    Greu de citit? Regenerare cod