Cei mai agresivi oameni sunt cei cărora le e frică


Ai întâlnit vreodată o persoană pe care să o percepi atât de agresivă, dar să nu înțelegi de ce? Să nu înțelegi de ce omul ăla, care n-ar trebui să vrea să-ți facă rău, totuși o face?
Sigur că i-ai întâlnit. Poate ți-e tată, poate ți-e frate, poate ți-e iubit, prieten sau poate ești chiar tu. Da, tu. Poți fi agresiv și cu tine însuți, manifestând o formă de criticism propriu. Și dacă pentru o secundă ai fi sincer și ți-ai pune întrebarea “De ce sunt eu atât de dur cu mine?”, ce ți-ai răspunde?

Oare să nu fie frica de propriul eșec și atunci te încăpățânezi să demonstrezi tot timpul că poți? Oare să nu fie frica de singurătate și atunci te încăpățânezi să tragi de o relație care știi bine că nu merge? Să nu fie frica de sărăcie și atunci toată viața ta se rezumă numai la asta?

Cei mai agresivi oameni sunt cei cărora le e frică, iar asta înseamnă orice altceva decât răutate.


Acum, mă gândesc eu, dacă fiecare dintre noi ar ști că celălalt este încremenit de frică, oare n-am putea să-l ajutăm să-și găsească liniștea? Am putea, desigur. Dacă vrea și el. Dar dacă faci tot ce-ți stă în putință să-i arăți o altă cale și nu vrea s-o vadă, poate nu e momentul potrivit ca el să învețe. Sau poate nu ești tu persoana potrivită.

Se spune că fiecare dintre noi are de învățat o lecție, două, trei sau mai multe, însă în aceeași măsură, avem dreptul la liberul arbitru. E alegerea ta dacă acționezi în continuare cu frica-n brațe, cum e alegerea ta dacă vrei să-ți accepți slăbiciunile și să renunți la frică. 

E o vorbă care spune așa: “Ce ai fi făcut, dacă nu ți-ar fi fost frică?”.
Iar tu poți răspunde: “Aș fi divorțat mai devreme și mi-aș fi trăit viața”, dar nu-i așa că în căsnicia aia ai avut momente de agresivitate? Nu-i așa că poate v-ați culcat supărat unul pe celălalt sau poate n-ați vorbit cu zilele? Sau ai putea răspunde: “Mi-aș fi dat demisia și mi-aș fi făcut o prăvălie”, dar n-ai făcut-o de frică. Dar nu-i așa că atâta vreme cât ai fost la job-ul ăla, ai fost uneori agresiv față de colegii tăi? Sau dacă n-ai îndrăznit să fii așa cu ei, nu cumva ai fost agresiv față de tine, judecându-te prea aspru că n-ai curaj să pleci de acolo? Și iată cum se îmbină agresivitatea cu frica. Una fără alta nu există. Merg mână-n mână. Așa că oameni răi nu există, ci doar oameni cărora le este frică. 
 
Când vrei să înțelegi cu adevărat omul de lângă tine sau chiar pe tine însuți, descoperă-ți fricile și caută să le învingi. Până la urmă, ce poate fi atât de rău să încerci și altfel față de cum crezi tu că e bine?  

Pacifistă, nepacifistă, naivă sau nu, eu asta cred. Dacă voi aveți altă părere, promit să răspund la comentarii.

Cu drag,
Cosmina

Recomandă acest articol:

Facebook Twitter gplus

Dacă ţi-a plăcut acest articol, te așteptăm și pe pagina noastră de Facebook!

 

Posteaza comentariu

Greu de citit? Regenerare cod