Cea mai grea lovitură în suflet este să te simți în plus acolo unde erai totul!

de Cosmina Tudosă, 11 August 2017

Nu-mi aparțin cuvintele astea, dar mi s-au părut bune. Se poate să te simți în plus, se poate să ai senzația că te-a lovit cel mai urât uragan, se poate să nu mai înțelegi care ți-e rostul. Dar dacă ai ajuns să te simți în plus față de oamenii care te-au iubit necondiționat, oare n-ar fi o ocazie bună să te întrebi de ce?

E dureros să fii respins, dar e mai dureros să-ți accepți greșelile.


Blamăm întotdeauna experiențele urâte, arătăm cu degetul către alții de fiecare dată când nu ne e bine și aproape niciodată nu ne gândim că fără suferința de ieri, n-am avea înțelepciunea de azi. 

Nu există un singur vinovat niciodată

 
Și poate acesta este cel mai greu lucru pe care să vrei să ți-l asumi. Te-a înșelat? Da, e urât ce a făcut, dar lucrurile nu se rezumă niciodată doar la atât. Poate a căutat ce i-a lipsit, poate a fugit, poate n-a vrut nimic. Te-a mințit? Da, e o dovadă de lașitate atunci când celălalt îți face asta, dar oare să nu-i fi fost frică să-ți spună adevărul? Oare n-a simțit că nu poate avea suficientă încredere? 

Știi, e ușor să te poziționezi singur în postura de victimă, dar e suprem să-ți dorești să afli adevărul absolut. E singura cale de a evolua. Până nu ajungi să te cunoști suficient de bine pe tine însuți și până când nu te accepți așa cum ești, nu vei putea niciodată să-l înțelegi pe celălalt. Și până la urmă, cum ai putea să faci asta când nici măcar nu reușești să te înțelegi pe tine însuți?

Cea mai grea lovitură în suflet este să te simți în plus acolo unde erai totul. Dacă ai fost vreodată în situația asta, știi cum e.
E apăsător, enervant, sufocant. Se lasă cu lacrimi sau cu accese de furie. Dar știi ce? Lovitura nu o simți atât de grea pentru că ești respins, ci pentru că nu înțelegi ce ai făcut de ai ajuns să fii respins. Lovitura asta e un fel de lovitură proprie și da, e cea mai dură. Ei bine, dacă te simți așa, ia-ți un pahar cu wiskey de calitate, aprinde-ți o țigară, ia un loc și amintește-ți de lucrurile bune pe care le-ai făcut, căci sigur le-ai făcut. Gândește-le la tine ca la un prieten care tocmai a greșit. Ce sfat i-ai da? I-ai spune cumva “Toată lumea greșește, dar ai grijă pe viitor să nu mai repeți aceeași greșeală”? Sigur că i-ai spune asta unui om de care îți pasă, pe care îl iubești și căruia îi vrei binele. Dar de ce nu ai face asta și cu tine însuți? 

Se spune că o greșeală recunoscută este pe jumătate iertată. Eu aș spune că o greșeală asumată este iertată cu totul. Iar asumată nu înseamnă că ai recunoscut-o pe gură, ci mai degrabă că știi de ce ai greșit, știi cum să repari lucrurile și știi că nu o vei mai repeta niciodată.

Da, e greu să te simți în plus, dar cum ai evolua altfel? Fii bun cu tine ca să poți fi și cu ceilalți.
 
Cu drag,
Cosmina 

Recomandă acest articol:

Facebook Twitter gplus

Dacă ţi-a plăcut acest articol, te așteptăm și pe pagina noastră de Facebook!

 

Posteaza comentariu

Greu de citit? Regenerare cod