Ce este timpul pentru tine?


Exista un "ca si cand" in viata noastra de zi cu zi. Acest "ca si cand" se manifesta in relatie stransa cu timpul, in relatie cu ceea ce simtim cu adevarat...
Exista un "ca si cand" in viata noastra de zi cu zi. Acest "ca si cand" se manifesta in relatie stransa cu timpul, in relatie cu ceea ce simtim cu adevarat in fiecare zi, in programul nostru pe care il fixam cu mai multa sau mai putina rigurozitate, mergi la serviciu la ora 9, termini programul la ora 17, la ora 18 esti sau nu esti acasa sau mergi seara la discoteca, ori intr-un restaurant.

Fiecare timp pare facut pentru ceva, pentru a te bucura sau a face lucrurile care trebuie facute. Similar, si pentru partenerul tau care si el functioneaza intr-o relatie cu o realitate a timpului.

Timpul este perceput si ca o curgere dincolo de programul de zi cu zi. Te uiti la varsta si te intrebi ce ai facut de fapt in aceasta perioada de timp scursa de la intalnirea cu viata, sentimentul acesta al curgerii si a durerii curgerii este frecvent intalnit in sedintele de terapie, daca elimini partial gandurile obisnuite uneori ai impresia ca imbatranesti.

Aceasta nu inseamna in mod automat un moment dificil, ci poate sa-ti produca si placerea/placerea gasirii linistii atat de cautate in aceasta perioada. Uneori te vezi crescand nepotii, alteori iti vezi ridurile si te intrebi ce poti face cu ele.

Fiecare din aceste stari cuprind multe din lucrurile care sunt in tine si care vin de undeva din trecutul tau. Trairea acestei curgeri nu depinde de varsta, ca vorbim de 30 sau 40 sau 50. Gandurile si trairile nu difera foarte mult, ci sunt mai mult provenite din ceea ce simti si din ceea ce traiesti in aceste momente.

Dar aceasta curgere este data de multe ori de depresii, de esecuri resimtite ca fiind momente incarcate emotional in care simti ca esti nemultumita de tine. Un moment important este cel in care, in cadrul cuplului se produce o ruptura, in care pierzi o persoana draga fie prin divort, separare sau deces. Indiferent de motiv, sentimentul abandonului, al pierderii este important si conduce la stari dificil de gestionat in aceste momente.

Dar mai exista o perceptie a timpului in care lucrurile devin atemporale. Timpul isi pierde sensul si devine un factor important de actiune. In paralel cu realitatea, lucrurile se produc in mintea ta intr-un anumit fel, uneori mai incarcat, alteori mai putin incarcat. In paralel cu realitatea, reusesti sa construiesti un anumit scenariu.

Spre exemplu, el este plecat de acasa iar tu te gandesti ca el este cu o alta persoana. Este un gand asociat dintr-un motiv foarte simplu - este o teama a ta de pierdere, o frica, un sentiment pe care iti este greu sa-l conduci.

Cat timp acest lucru se produce ca un proces interior, lucrurile functioneaza dupa cum este de asteptat, o persoana geloasa care simte acest lucru si se comporta ca atare. Fiind singura, faci ceva cu acest gand, te raportezi cumva la el si reusesti sa-l gestionezi. Il uiti/ refulezi si te gandesti la ale tale, incerci sa fugi de el apucandu-te sa faci curat in bucatarie, il negi - nu, asa "ceva nu se poate intampla vreodata", il intelectualizezi "sunt bine, eu sunt multumita cu ceea ce am", il reprimi si refuzi sa te gandesti la el, etc.


Pe toata perioada, ai siguranta ca este un proces interior care exista in tine si care se desfasoara sub forma unei fantezii personale. Este o fantezie atemporala pe care nimic nu o poate face sa capete un timp real. Timpul interior poate sa fie insa receptat ca si cum lucrurile ar fi in curs de desfasurare.

Tu nu numai ca gandesti acest lucru, dar devii convinsa ca lucrurile stau ca atare - ca el a plecat la ora 20 de la serviciu, la 20.15 s-a intalnit cu ea si acum timp de 30 minute au fost intr-un bar amandoi. In aceasta curgere, timpul nu mai devine un proces fantasmatic prin care este negat (povestile nu au un timp), ci devine un roman in sine (romanele se desfasoara in timp in cele mai multe cazuri).

Comportamentul tau va fi puternic influentat ceea ce simti este de tipul: "Lucrurile pe care le gandesc se intampla intr-adevar". In acest caz, vorbim despre gelozia patologica si despre necesitatea de a face ceva cu tine.

Comportamentul temporal este cel in care rolurile sunt amestecate pana acolo incat intre timpul real si timpul fanteziei nu se face o diferentiere foarte clara. In aceste cazuri vorbim despre un "ca si cand lucrurile ar fi reale" iar tu consideri ca ceea ce se intampla este autentic, ci este necesar sa faci ceva.

Cand te vei intalni cu el in prima varianta a geloziei atemporale te vei raporta la el ca la o persoana reala despre care ai gandit ca te-ar putea insela. In timp ce in a dopua varianta, atunci cand te vei intalni cu el, te vei comporta ca si cand lucrurile s-au intamplat deja ca atare.


Este cert ca in a doua varianta apare necesitatea ca o persoana sa beneficieze de o atentie de specialitate. Aceasta varianta se intampla atunci cand alaturi sau inainte de a vorbi de probleme de cuplu vorbim despre o suferinta a persoanei care manifesta astfel de stari, o suferinta mai veche care este in permanenta actualizata.

In prima varianta, un psiholog poate sa incurajeze manifestarea libera a sentimentelor, a starilor, a asociatiilor insa cu adevarat, ceea ce se petrece este dat de fluxul emotional foarte puternic in care intra o persoana si se produce o pierdere a capacitatii de a face ceva cu ceea ce este interior.

Intr-un fel, a ne apleca asupra timpului este un proces interior destul de dificil. Vorbim de mai multe straturi, redate pe scurt in acest articol:

- realitatea orei din fiecare zi in care trairile sunt amestecate si incurajate, dar care presupune sa existe si alte persoane care au o perceptie similara a timpului, ceea ce face posibila intalnirile dintre oameni, programarile diferitelor activitati;
- emotia timpului, raportata de cele mai multe ori la etate, la clivajul mai mult sau mai putin resimtit intre un timp trecut si unul prezent;
- fantezia timpului, in care lucrurile se petrec atemporal ca si cum ar fi drumul spre ceea ce esti, simti, este adanc in tine si timpul fanteziei in care orice simti se produce ca si cum ar fi real.

Toate acestea arunca o intrebare: "Ce este timpul pentru tine?".

Recomandă acest articol:

Facebook Twitter gplus

Dacă ţi-a plăcut acest articol, te așteptăm și pe pagina noastră de Facebook!

 

Comentarii (2)

POSTEAZA COMENTARIU
Afiseaza:Cele mai recente|Cronologic

  • Tanike pe 23 Mai 2008, 00:00
    Excelent subiect

    Felicitari pt articol! Comentariile ar fi de dorit, ìn functie de perceperea fiecaruia vis-a vis de notiunea timpului... Americanii, pragmatici, zic: "Time is money!" Altii, mai mioritici,poate ar zice ca timpul (sau viata lor masurata ìn timp) e un lung fluviu linistit...sau dimpotriva, un rau umflat de ape, (de drame personale si experiente de viata)...

    0
    0

  • alina pe 30 Mar 2008, 13:01
    o pierdere de timp

    se zice ca timpul trece. timpul nu trece niciodata noi trecem prin timp. timpul este de fapt o pierdere de timp.

    0
    0

Posteaza comentariu

Greu de citit? Regenerare cod