Când apare „noi”, unde rămân „eu” și „tu”?


Suntem căsătoriți de un an, împreună de 11. Nu avem 30 împliniți niciunul dintre noi. Avem aceeași vârstă doar șase luni pe an.
Eu sunt născută vara. Aeriană, dependentă de mare, nisip, dans, forfota orașelor mari, oameni mulți, case pline și mese întinse. Sensibilă, cu valuri de emoții ce matură tot în cale. Capricioasă ca vântul. Spirit liber. El, copil de ianuarie. Distant și rece. Stângaci în exprimarea oricărei emoții. Rațional și parcă prea pământean. Ambițios și încăpățânat. Introvertit și conservator. Dominator. Ne-am luat de mici. „Am crescut împreună”, e o glumă de-a noastră la care râdem deseori. Cei din jurul nostru ne privesc cu un soi de admirație amestecat cu mirare. „Vaaaai, 11 ani!
Dar numai noi știm ce înseamnă de fapt asta.

Prietenii


Nu cred că există relație pe fața pământului ăstuia în care el să nu îi respingă ei cel puțin o prietenă pe o varietate de motive: a auzit el ceva despre ea, e cam fluturatică așa, te sfătuiește prost, e bârfitoare, intrigoasă, lasă fire de păr când vine în vizită. Cam aproape orice.
 

La femei e mai simplu.

 
Adică îi respinge aproape toți prietenii pentru două motive: sunt bețivi și le plac femeile. În orice relație, această situație este inevitabilă. După lupte seculare, care au durat aproape 9 ani (vorba maestrului), am înțeles că ne-am războit degeaba. Buni sau răi, puțini sunt cei care rămân perioade îndelungate. Viața ne poartă pe căi diferite sau se creează pur și simplu o distanță. Cum suntem acum spre deosebire de atunci? Eu le așez pe masă halbe ținute la rece când vin în vizită la bere, iar el face o dată pe an excursii cu mine și câteva dintre prietenele mele si partenerii lor. Cu cele pe care le place. 
PS 1: nu- ți consuma energia încercând să îi alegi prietenii. Este o sarcina ingrată.
PS 2: S-ar putea ca el să aibă dreptate în ceea ce privește câteva dintre prietenele tale :)


Părinții


Oh!, ce roman. Maică-ta, maică-sa, ambele, de foarte puține ori niciuna. De cele mai multe ori, influența părinților se resimte enorm într-un cuplu, iar dacă cei doi nu vor ști să gestioneze situațiile, tensiunile generate vor fi atât de intense încât vor produce deteriorarea iremediabilă a relației. Mamele în general au darul acesta de a considera că nimeni parcă nu este suficient de bun pentru copilul lor. Soacrele se dovedesc foarte inventive în a găsi metode de tortură psihică: o iubește mai mult pe fosta, poate încă își mai vorbesc (de când cu facebookul ăsta se reînnnoadă niște prietenii de rămâi trăsnită), tu nu gătești suficient de des sau gustos, ar fi fost parcă un pic mai bine dacă vorbeai șase limbi străine în loc de cinci, nu îi calci băiatului șosetele, ai ales culoarea draperiilor prost, maro era mai aspectuos, îl sună de trei ori pe zi și niciodată nu întreabă de tine. Pentru asta ne-ar trebui o rubrică separată. Poate nici mama ta nu e chiar lipsită de imaginație: nu îi place job-ul lui, e prea comod, trândăvește cam mult. Și lista poate continua.
 

Ce e de făcut?

 
Aici este nevoie de mult antrenament al spiritului. Este nevoie de foarte multă tărie. Să faci presiuni asupra lui și să îl prinzi în permanență la jumătate nu este deloc o soluție sau o idee bună.
Vă veți consuma multă energie și veți irosi mult timp, iar timpul este cel mai prețios, oricât sună a clișeu. Concentrează-te pe timpul de calitate petrecut împreună și folosește-l drept scut împotriva oricăror săgeți otrăvite. La finalul zilei tot ce contează sunteți voi doi. Nu vrei să îți ocupi timpul petrecut împreună cu discuții care încep cu “a făcut maică-ta” sau  “a zis maică-ta” .
PS: nu este benefic pentru tine să acumulezi atâtea frustrări. Trasează limite clare. Concentrează-te pe ceea ce contează și nu îți irosi timpul cu mediocrități. 
 

Job-ul 


Și aici apar colegii suspecți, șefii stresanți, statul peste program. Nu îi povesti ce ai făcut la serviciu decât în linii mari. Ideal ar fi să știe doar locația, adică să știe clădirea de unde să te ia când e taifun afară sau ger. Nu cred că dacă mai stai și peste program, când ajungi acasă e recomandat să vorbești tot despre job și să îți duci presiunea de la birou în dormitor. 


Noi


Înainte să fim noi, am fost eu și tu. Ne-am ales fiecare prietenii, ne-am respectat părinții, ne-am făcut norma de greșeli, ne-am băut berile, ne-am lăsat sfătuite prost de vreo prietenă. Când te-am ales am știut ce aleg. La fel și tu. Să alegi un om pentru că are potențial de a deveni așa cum ți l-ai proiectat tu în vise de cele mai multe ori se sfârșește cu dezamăgiri și eșecuri. Secretul nu este să îl schimbi pe celălalt până devine ceea ce ți-ai proiectat tu, ci să îi recunoști lacunele și să te hotărăști dacă poți trăi cu ele sau nu. Oamenii nu se schimbă sau, dacă totuși par că au făcut-o, este doar ceva de suprafață, ceva forțat mai ales dacă schimbările nu vin din suflet și în urma înțelegerii și conștientizării unor defecte.
 
Luați-vă timp pentru voi, în care fiecare să facă ceva separat de celălalt. Veți avea ce să vă povestiți la final de zi. Nu vă acaparați reciproc, lăsați-vă spațiu personal. Cunosc multe femei care nu pleacă nicăieri fără partener, uneori îl aduc la întâlnirile cu fetele. Și ele merg la întâlnirile cu băieții. De vacanțe petrecute separat nici gând. Noi am înțeles că există lucruri care unuia îi fac deosebită plăcere și celuilalt nu. Ce facem când apare o situație de acest gen? Ne sprijinim reciproc, ne încurajăm să ne urmăm visul și ne așteptăm acasă.



Iar îți bați joc de mine!
De ce să-mi bat joc de tine
că am văzut că ți-ai făcut un obicei! 
 
Disclaimer: Acest articol a fost scris de Ștefania Ilie Penu, în urma concursului publicat pe 1 februarie 2018. IMedia nu poate fi trasă la răspundere pentru conținutul articolelor în totalitatea lor sau doar pentru o parte a acestora si este absolvit de orice răspundere civilă sau penală cu privire la acestea. 
 

Recomandă acest articol:

Facebook Twitter gplus

Dacă ţi-a plăcut acest articol, te așteptăm și pe pagina noastră de Facebook!

 

Posteaza comentariu

Greu de citit? Regenerare cod