Arta de a te etala in public

Un cuvant de avertisment pentru cei care au descoperit frumusetea atingerilor: mare atentie la butonul de volum. Exista tendinta de a fi un pic prea entuziasti la inceput. Foarte multi dintre noi fac un control de "buna cuviinta" de fiecare data cand ne atingem partenerul in public.
O atingere "acceptabila" in public ar putea fi sa-ti pui mana pe talia prietenei tale. O atingere inacceptabila, recomandabila numai pentru cadrul intim, ar fi sa-ti bagi mana pe sub haine. Sute de alte atingeri cad undeva intre cele doua extreme, fiecare cuplu si/sau individ, masurand acceptabilitatea fiecareia, in functie de stadiul relatiei, de atitudinea lor fata de atingere in general sau in functie de cine este "publicul". Cu cat prietenii sunt mai apropiati, cu atat atingerile in fata lor vor fi mai intime. Ironic, cu cat esti mai putin demonstrativ in public, cu atat mai legat pari a fi.

Nu este absolut deloc necesar sa le dovedesti celorlalti ca iti iubesti partenerul/a si, in general, cu cat mai lunga este perioada de cand sunteti impreuna, cu atat "va cititi" mai bine unul pe celalalt. Legaturile pe termen lung inseamna ca puteti sa va transmiteti afectiunea si iubirea printr-o infinitate de mici semne de legatura mai putin evidente (semne care sa arate ca sunteti impreuna). Uneori este suficienta o singura privire, asa ca nu fi foarte invidios/oasa pe cuplul acela care pare a fi impreuna de cand lumea! Daca nu te-ai bucurat de un asemenea comportament in copilarie, este clar ca nu ai invatat sa faci conexiunea intre dragoste si atingere. Asta inseamna, ca adult fiind, ai in fata o serie nesfarsita de probleme.

Extrem de multe studii arata ca daca parintii au esuat in a-si face odraslele sa lege automat mangaierea de dragoste, atunci copiii lor ajunsi la maturitate vor avea probleme atat de natura afectiva, cat si sexuala. A nu fi mangaiat deloc, poate fi chiar fatal pentru un copil. Cercetarile facute in orfelinate arata ca daca micutii nu sunt mangaiati cu dragoste de catre ingrijitori, ei devin extrem de deprimati, si, in cele din urma, chiar pot muri. Ei renunta, in sensul propriu al cuvantului, la viata deconectandu-se. Persoanele care au probleme cu mangaierile sunt destul de usor de depistat. Barierele care le inconjoara spatiul vital le depasesc chiar si pe cele din jurul unui teren de fotbal. Apropie-te si incearca sa dai mana cu ei si vei vedea cu ce viteza uimitoare se retrag in cochilie, ca si cum ar fi electrocutati.

Daca vreodata te vei putea apropia suficient de mult pentru a primi o imbratisare, vei avea senzatia ca tii in brate o scandura de calcat rufe. De cele mai multe ori, problemele privind atingerea merg mana in mana cu cele legate de perceptia propriului trup. In mod virtual, incepem sa ne cream o parere despre corpul nostru - despre cum il vedem noi si cum il percepe restul lumii - chiar din momentul in care ne-am nascut. Uneori, imaginea trupului nostru este foarte departe de felul in care acesta arata in realitate.(Intr-un anumit sens, felul in care ne percepem trupul este poate chiar mai important decat aspectul real!) Imaginea trupului nostru incepe sa se contureze pornind de la felul in care suntem mangaiati si tinuti in brate - cu dragoste sau cu afectiune zero - de catre parintii nostri. Atitudinile generale pe care le obtinem prin intermediul societatii continua aceasta opinie, iar ceea ce contribuie la definitivarea ei este parerea partenerului nostru.

Parintii iubitori si echilibrati reusesc sa il invete pe copil un cod moral potrivit precum si o anumita moderatie, dar in acelasi timp ei incurajeaza si o curiozitate normala asupra felului in care functioneaza lucrurile, curiozitate exprimata printr-o multime de atingeri. Concluzia este urmatoarea: daca parintii tai nu erau deloc draguti cu tine atunci cand era vorba despre trupul tau sau se prefaceau ca nici nu ai unul, este clar ca nici tu nu esti foarte atasat de el.

 Psihologul Aline Zoldbrod spune, in Sex Smart - How your Childhood Shaped Your Sex Life and What to Do About It: daca nimeni niciodata nu a facut nici o remarca, in copilarie, in legatura cu cat de frumusei suntem sau despre felul in care aratam, in general, atunci cand ajungem la maturitate, ne simtim fie invizibili, fie neatragatori. Poate fi ceva mai rau decat asta? Insultele. Chiar si o tachinare inocenta poate avea repercusiuni pe termen lung. Nu conteaza ca esti un om in toata firea, dar ai ramas slab ca o coada de matura, daca tatal tau te-a poreclit "grasanul",atunci grasan te-ai putea simti pentru tot restul vietii. Mai adauga la asta si cateva remarci rautacioase facute de colegii de scoala si esti pe cale de a deveni o persoana cu probleme de alimentatie. Atentionarile primite in copilarie se transforma in vocile critice care ne tot soptesc in ureche la maturitate.

Vocile care spun "Esti prea grasa pentru asta" atunci cand ne alegem o rochie mulata sau "N-o sa te placa deloc - esti prea tantalau", atunci cand tocmai incerci din rasputeri sa flirtezi cu cineva. Pentru inceput, ne impiedica sa cunoastem oameni noi si sa ne cream relatii- e clar ca in nici un caz nu esti gata sa te indrepti spre celalalt colt al incaperii plina de lume pentru a intalni persoana ideala daca esti convins/a ca te va masura din cap pana in picioare spunandu-si "Vai, cat tupeu!". Si chiar daca, sa presupunem prin absurd, vei ajunge asa de departe, e greu de crezut ca cineva te va considera atragator/oare daca nici tu nu crezi asta.


Informatii preluate din cartea "Superflirt", de Tracey Cox, Editura Litera International, www.litera.ro
 

Comentarii (5)

POSTEAZA COMENTARIU
Afiseaza:Cele mai recente|Cronologic

  • Cindirella pe 4 Sep 2006, 13:05
    intru totul de accord

    Un articol interesant iar a doua parte a mi se pare extrem de pertinenta. Am mai citit in alte carti cam acelasi lucru si din proprie experienta pot certifica ca multe lucruri se verifica. Tinerei de 15 ani nu ii pot spune decat BRAVO ! e un pas bun spre intelegerea proprie si a celor din jur.

    0
    0

  • DjLover pe 5 Aug 2006, 00:19
    Parerea mea doar:

    Desi am numai 15 ani,mi se pare interesant a citi "chestii de adulti" si mi se par utile si mie,de ce sa invat din proprie experienta cand pot din greselile/studiile altora..sunt de acord cu tot ce scrie mai sus si cred ca pe viitor,cand voi fi majora,voi zice la fel si poate voi da si eu sfaturi,deocamdata primesc :D.

    0
    0

  • Elena pe 13 Mai 2006, 18:20
    Important

    Cu siguran

    0
    0

  • viviana pe 1 Mai 2006, 09:27
    parere1

    ne sunt retete pentru a scapa de complexe.Se intampla -pur si simplu .E o chestie care vine de la sine ,in viata sau care poate sa nu vina niciodata.

    0
    0

  • liliana68 pe 6 Feb 2006, 09:10
    parere

    la modul general nu trebuie sa ai complexe din nici un pct de vedere sa lasi lucrurile sa-si urmeze cursul si dupa aceea decizi intre bine si rau ca concept si idee in sine.

    0
    0

Posteaza comentariu

Greu de citit? Regenerare cod