Mai aproape decat crezi...


Te loveste atunci cand nu te astepti... Sau atunci cand stii sa te uiti in jurul tau... Dragostea te "inhata" si te poarta prin labirintul de sentimente si de emotii pe care le genereaza. Tradare, minciuna, dragoste la prima vedere, carusel al naturii umane, radiografie a relatiei moderne. Vei regasi toate acestea in filmul "Closer", regizat de Mike Nichols, cu o distributie de exceptie (Julia Roberts, Jude Law, Natalie Portman - a obtinut un Glob de Aur pentru Cea mai buna actrita in rol secundar si a fost nominalizata la Oscar pentru aceeasi categorie, Clive Owen - castigator al Globului de Aur pentru Cel mai bun actor in rol secundar si nominalizat la Oscar pentru aceeasi categorie).

Este un film pe care nu trebuie sa il pierzi. Asa cum spune si motto-ul productiei, daca esti una dintre persoanele care crede in dragostea la prima vedere, nu vei inceta niciodata sa o cauti in jurul tau, in ochii fiecarui strain care trece pe langa tine... Povestea este simpla si poate tocmai de aceea atat de dureros de frumoasa.

Este genul de film pe care fie il urasti de la bun inceput, fie il iubesti. Singurul lucru pe care ti-l promit este ca vei pleca din sala de cinematograf cu nenumarate intrebari legate de subiectul abordat - pentru ca este, de asemenea, genul de pelicula, ce ridica intrebari si genereaza controverse. Fii putin mai atenta la propria viata!... Te va face sa te gandesti mai mult la relatia ta de dragoste: esti sigura ca stii cine este omul de langa tine?...

Povestea unor iubiri accidentale...

Actorii cu siguranta dau tot ceea ce au mai bun. Fiecare dintre personajele pe care le interpreteaza este caracterizat de dualitate. Dan (Jude Law) este "un fel de jurnalist", care isi castiga existenta scriind necrologuri, si un romancier ratat, care reuseste sa se auto-distruga dupa ce intra in relatie cu doua femei din alta lume decat a lui... Un personaj vanitos, din a carui perspectiva sunt prezentate toate celelalte personaje din film.

Law a povestit despre personajul sau: "Dan este o persoana care traieste intr-un fel de carapace, un romancier frustrat, pana in momentul in care o intalneste pe Alice, care devine muza lui. Prin ea, infloreste. Priveste relatia cu ea cu mare responsibilitate, incurajandu-l sa fie suficient de increzator ca va gasi femeia pe care crede ca o iubeste cu adevarat, Anna. Din nefericire, acea relatie pare a fi condamnata chiar de la inceput, si, desi ii ofera unele dintre cele mai fericite zile din viata lui, pana la urma renunta la sine, implicandu-se cu tot sufletul in aceasta relatie."

Natalie Portman joaca rolul Alice, o stripteusa care este, poate, cel mai pervers personaj si cel mai inocent, in acelasi timp, din intregul film. Portman considera ca "Alice este cu adevarat singura atunci cand vine in Londra, asa ca isi fabrica propria ei lume, se re-creeaza complet. Totusi, are si o parte copilaroasa. Este foarte corecta si directa in ceea ce priveste sentimentele sale, lucru care o deosebeste de celelalte personaje. Asa ca, desi minte cand vorbeste despre persoana ei, este cel mai direct si cinstit personaj din film."

La inceputul filmului, Anna (Julia Roberts) este o fotografa de succes, o femeie divortata, care isi doreste ordine si control in viata, dar care "invita" haosul in tot ceea ce cunoaste. Recent divortata, dupa ce s-a intalnit si a flirtat cu Dan, s-a casatorit cu Larry (Clive Owen), avand mai departe o aventura secreta cu Dan.

Si, in sfarsit, exista si doctorul dermatolog Larry, un britanic suta la suta, un adevarat salbatic "dulce", intr-un fel... Owen este fascinat de scenariul lui Patrick Marber: "Nu te intalnesti foarte des cu un dialog de acest gen in filme. Este minunat sa te poti infrupta cu un astfel de dialog fantastic. Este plin de substanta, avand patru roluri fantastice. Interpretarea oricarui rol ar fi minunata."

Ce spune povestea insa?... Firul narativ este simplu: pe o strada aglomerata din Londra, inconjurata de straini, o tanara fata (Natalie Portman) reuseste sa atraga atentia si sa captiveze un barbat (Jude Law), aflat de cealalta parte a strazii. Dragoste la prima vedere? Poate ca da. Simpla atractie? La fel de posibil. Pana la urma, toate povestile de iubire incep cu acea scanteie unica, pe care nu stii cum sa o definesti...



Proaspat venita din New York, Alice (Natalie Portman) nu este obisnuita cu traficul londonez si se uita dupa masini exact in directia opusa. Un taximetrist o loveste si fata isi pierde cunostinta pentru cateva momente. In clipa in care isi revine, il vede pe Dan (Jude Law) stand langa ea si incercand sa o ajute. Replica de inceput a filmului, rostita de Alice: "Buna, straine!", te va introduce in atmosfera generala a peliculei: intalniri absolut accidentale, care reusesc sa genereze conflicte incredibile in sufletele personajelor implicate.

Ce este foarte interesant la acest film este felul in care a fost realizat. Inlantuirea de evenimente sare peste bucati importante de timp, firul cronologic fiind spart. Se trece peste luni si chiar ani, fara nici o explicatie prealabila, un montaj care tradeaza faptul ca filmul este tratat in spiritul unei piese de teatru.

Astfel, povestea sare peste un an, cand il vedem pe Dan in studioul foto al Annei (Julia Roberts), pregatit pentru o sedinta foto profesionista pentru cartea pe care a reusit sa o scrie pana la urma, inspirat de viata lui Alice, femeia care i-a stat alaturi din momentul accidentului. Dar intre Dan si Anna se infiripa brusc aceeasi atractie - doi necunoscuti loviti de fiorul dragostei... De aici mai departe urmeaza o intreaga inlantuire de evenimente.

In peisaj apare si Larry (Clive Owen), care face cunostinta cu Anna prin intermediul unei intamplari haioase, care tine mai mult de destin decat de vointa: intamplator, Dan si Larry "discuta" pe internet (o scena absolut amuzanta si spumoasa, daca reusesti sa treci peste limbajul "colorat"). Dan "imprumuta" identitatea Annei si ii da intalnire lui Larry intr-un loc pe care Anna il frecventeaza. Ceea ce parea la inceput o situatie absolut penibila si stanjenitoare ajunge sa fie inceputul unei noi povesti de dragoste, facilitata de "Cupidonul" Dan...

Lucrurile nu se opresc insa aici. Dan nu renunta la Anna, iar intre cei doi se infiripa o relatie pe care nici macar casatoria Annei cu Larry si convietuirea lui Dan cu Alice nu o impiedica sa se desfasoare... O poveste despre patru oameni nefericiti, care practica tortura emotionala in cea mai pura forma a ei, pe parcursul a patru ani de infidelitati...



Replicile sunt absolut incredibile, filmul aducand in prim-plan arta conversatiei: "Minciuna este tot ceea ce poate fi mai interesant si mai distractiv pentru o fata, fara sa isi dea hainele jos. Desi este mai bine sa o faca...", ii spune Alice lui Larry, in timp ce ii danseaza in poala intr-un club de striptease. "Ce este atat de minunat sa spui adevarul?", o intreaba Dan pe Anna, dupa ce aceasta divorteaza pana la urma de Larry. "Incearca sa minti. Este moneda de schimb a zilelor noastre."

Cum "arata" filmul...

Autorul Patrick Marber, scenaristul acestui film, care a adaptat pentru productia cinematografica propria piesa cu acelasi nume din anul 1997, dovedeste o dorinta nebuna de a explora vulnerabilitatea naturii umane moderne. Omul secolului nostru este vazut aproape integral drept o creatura obsedata de sex...

Este un tip de film rar incercat la Hollywood. Limbajul destul de dur, chiar si pentru experientele cinematografice anterioare, il recomanda drept o piatra de temelie in categoria productiilor cu subiect centrat asupra relatiilor de dragoste. Asa cum sunt majoritatea filmelor interesante despre sex, si in acesta se vorbeste foarte mult. Inca exista foarte putini regizori - care sa nu fie francezi - care sa fie capabili sa impleteasca expresiile corporale ale dorintei erotice cu forta dramatica si semnificatiile psihologice ale filmului.

In ciuda faptului ca este un film despre sex, imaginile arata foarte putin comparativ cu ceea ce se spune si se subintelege din pelicula. Memorabila este scena in care se vede cel mai clar contrastul dintre nuditatea aproape totala a personajului lui Natalie Portman, in clubul de striptease in care lucreaza, si expunerea emotionala a mult prea "imbracatului" Clive Owen, in aceeasi secventa...



Scenaristul Patrick Marber a descris "Closer" ca fiind: "o poveste de dragoste, dar ea abordeaza, desigur, si alte probleme - gelozia, optica barbatilor, minciunile pe care ni le spunem noua, dar si celorlati cu care suntem foarte intimi, caile prin care oamenii se regasesc folosindu-se de altii. Dar, la final, este o poveste de dragoste agreabila si simpla. Si, ca in toate povestile de dragoste, lucrurile nu decurg intotdeauna bine..."

De asemenea, filmul nu isi propune sa dea judecati de valoare, spectatorul fiind invitat sa "aleaga" povestea asa cum doreste, sa interpreteze si sa evalueze gesturile potrivit propriei scari de valori: "Nu ma preocupa notiunile de 'bun' sau 'rau' aici", a afirmat Marber, "si nici de a judeca personajele. Asta au spus. Asta au facut. Modul in care s-au comportat nu ma priveste pe mine. Publicul ii va vedea asa cum va dori si probabil nu vor fi de acord unii cu ceilalti, dar speram ca vor recunoaste adevarul. Si vor rade la cateva glume pe parcurs."

Despre productie...

Nici unul dintre personajele interpretate nu poate naste simpatii printre spectatori. Caracterele si actiunile fiecaruia in parte sunt reprobabile, gradul de uratenie la care ajung face imposibila apropierea spectatorului de asemenea personaje. Si totusi, filmul nu iti va da voie sa te dezlipesti de ecran... Si totusi, vei incerca sa empatizezi cu fiecare in parte, sperand in acelasi timp ca nu vei ajunge niciodata ca ei...

Jocul actorilor este absolut incredibil. Natalie Portman si Clive Owen sunt marii castigatori ai acestui proiect, cei doi obtinand cate un Glob de Aur pentru categoriile Cel mai bun actor, respectiv Cea mai buna actrita in rol secundar, precum si cate o nominalizare la Oscar la aceleasi categorii. Este, probabil, cel mai bun rol al lui Portman de pana acum si primul rol cu adevarat matur din intreaga ei cariera. Alice, personajul pe care il interpreteaza, este in acelasi timp distanta si extrem de neajutorata, impulsiva si manipulatoare - poate unul dintre cele mai grele personaje de "apucat" si de inteles din acest film.

Portman a declarat despre personajul ei: "Nu am incercat, in mod constient, sa imi schimb imaginea deja creata despre mine, respectiv aceea de 'fata draguta'. Nu am mai jucat un rol atat de interesant si diferit pana acum si mi s-a parut ca este o provocare foarte buna. Inca nu ma simt adult, asa ca nu cred ca pot juca roluri 'de adulti'. Felul in care am vazut personajul este felul in care l-am jucat. Oamenii pot lua din el tot ceea ce vor. Eu cred ca am surprins ceea ce trebuia sa transpara din Alice. Nu stiu. Am avut o gramada de idei si o gramada de oameni de la care am 'furat'."

Owen straluceste in fiecare scena in care isi face aparitia, devenind centrul fiecarei secvente in care joaca. Este convingator si puternic, desi personajul sau nu este unul care are foarte multe lucruri de care sa se mandreasca. Un adevarat invingator al peliculei, atat din punctul de vedere al actiunii jucate, cat si din punctul de vedere al interpretarii actoricesti. Este dur, hotarat, temperamental, purtat de impulsuri sexuale, primare, pe care nu si le neaga si nu le ascunde. Poate singurul personaj din film care reuseste sa "taie in carne vie" si sa ajunga la esenta lucrurilor.

Clive Owen a jucat si in drama cu acelasi nume din 1997 si a povestit despre experienta sa teatrala: "Cred ca a fost ceva total diferit. Cand faci o productie originala, cand joci o piesa ca asta, este foarte greu sa iti imaginezi ce impact va avea asupra publicului. Cea mai puternica amintire este faptul ca piesa incepe atat de frumos, este foarte romantica, este plina de posibilitati si de sperante. Iar, cand joci piesa asta pe scena, in a doua jumatate, incepi sa te intrebi: 'O, Doamne, cum au ajuns aici?!' Iar acest lucru este extrem de puternic in teatru. O data ce ai trecut peste asta, in a doua parte te simti liber sa explorezi tot felul de lucruri, in timp ce oamenii se trezesc in tot felul de locuri stranii.

Dar, in ceea ce priveste diferenta dintre piesa si film, eu sunt unul dintre acei actori ciudati care, de fiecare data cand joaca o piesa, isi spun: 'O, ar trebui sa filmam asta.' Iar filmul imi pare acum mult mai puternic decat piesa, pentru ca iti lasa un sentiment de intimitate, iar scenele dintre doua personaje care au o istorie comuna si isi impartasesc anumite lucruri, sunt foarte intense. Astfel incat mi se pare o experienta cumva mai intima decat cea teatrala."

In ceea ce priveste felul in care Larry, personajul lui Owen, iese cel mai "castigat" din toata situatia, actorul a precizat: "Cred ca aici este vorba mai mult de o perspectiva masculina surprinsa de Patrick Marber in piesa sa: barbatul nu numai ca obtine fata, dar se asigura ca 'celalalt', contracandidatul sau, nu se va mai ridica de la pamant dupa aceea..."

Clive Owen a jucat, in piesa de teatru din 1997, rolul Dan. Intrebat de ce nu a interpretat acelasi personaj si in film, actorul a explicat: "Sunt cu mult mai in varsta decat Dan, asa ca nu cred ca era, oricum, o varianta pentru mine. Iar Jude era deja distribuit in acest rol, asa ca am fost foarte incantat. Cred ca sunt patru roluri fantastice, care au parte de replici extrem de bine scrise. A fi implicat in aceasta productie, a insemnat enorm pentru mine si a fost o experienta minunata. Mi-a placut sa joc rolul Dan, dar sa schimb si sa joc rolul Larry a fost o adevarata placere. Practic, aceste patru persoane iubesc si apoi urasc si arata cat de brutal si dificil poate fi acest lucru. Pana la final, te gandesti: 'De ce ne facem asta?'"

Interpretarea Juliei Roberts, desi isi duce rolul pana la capat foarte bine, nu ofera convingerea de care avem nevoie. Rolurile "usurele" din ultima vreme, in comedii romantice, i-au creat o reputatie de actrita "glamorous" si atat. Insa in aceasta pelicula, Roberts demonstreaza ca stie sa se plieze pe "sufletul" personajului sau (o femeie care nu stie sa isi infraneze slabiciunile si pentru care notiunea de loialitate nu isi prea are sensul...). In acest film, Julia reuseste sa treaca de la statutul de "vedeta" la cel de "actrita", ceea ce reprezinta un pas inainte in cariera ei.

Din punctul de vedere al producatorului John Calley, "Julia este o actrita uimitoare, care face intotdeauna ceea ce face minunat. Insa, in acest caz, a fost o provocare pentru ea de a explora idei referitoare la o femeie puternica, inteligenta intr-un fel care demonstreaza foarte frumos modul in care talentul ei deosebit a evoluat de-a lungul anilor."



Roberts a fost foarte interesata sa exploreze atat punctele forte ale persoanjului sau, cat si pe cele slabe: "Mi-a fost extrem de greu sa creez o femeie cu atatea defecte... Consider ca face unele lucruri ingrozitoare, iar eu, in cele mai rele momente ale mele, as fi o amatoare in comparatie cu ea... Este foarte prefacuta, dar nu cred ca isi face prea multe calcule dinainte."

Dan, in a carui "piele" a intrat Jude Law, este tipul de personaj care, in ciuda chipului sau angelic si atragator, este un manipulator, un barbat care actioneaza dupa primul impuls si se lasa purtat de val, macinat apoi de gelozii si de principii neintelese. Un personaj care isi doreste sa afle adevarul (pentru ca el si Anna si-au promis ca nu se vor minti niciodata unul pe celalalt), dar aceasta pana in clipa in care adevarul i se infatiseaza in toata splendoarea sau uratenia lui... Jude a jucat deja in sase filme anul trecut - un actor extrem de talentat, care a pastrat una dintre cele mai bune interpretari pentru "Closer"...

Din punctul de vedere al lui Law, aceste patru personaje nu sunt viciate prin natura lor: "Nu cred acest lucru. Ceea ce subestimezi este ceea ce nu vezi. Este un film care condenseaza patru ani din vietile oamenilor astora! Intre aceste momente, intre clipele in care se indragostesc si apoi se despart, exista foarte multe alte lucruri, asa cum si noua ni se intampla sa experimentam fericirea si durerea. Astfel ca nu poti subestima acest lucru. Este un amalgam de suisuri si coborasuri, de drame care se petrec in viata.



Imi amintesc felul in care a descris Mike Nichols aceasta situatie: daca privesti in urma cu 10 ani si incerci sa vorbesti despre o relatie trecuta, spui ceva de genul: 'Ei bine, da, am cunoscut-o la o petrecere si, ce sa mai spun, dupa patru ani ne-am despartit.' Nu vei trece, in povestirea ta, peste cei patru ani de amintiri, emotii si sentimente, peste felul in care v-ati cunoscut si v-ati despartit. Asa ca a-i numi niste oameni viciati si fundamental rai, este putin nedrept. Atunci inseamna ca fiecare dintre noi suntem exact la fel... Actiunile lor, intr-adevar, sunt fundamental gresite si viciate. Despre acest lucru este vorba."

Intrebat daca are vreo scena preferata in film, Jude Law a raspuns: "Cred ca scena lui Clive cu Julia, cand Larry se intoarce din New York, este extraordinara. Pentru ca este o piesa atat de intima, probabil ca este evident, nici unul dintre noi nu a fost prezent in momentul in care ceilalti aveau de filmat scenele. Stiam aceasta scena si mi-a placut la nebunie, dar rezultatul final mi-a depasit total asteptarile. Cred ca este absolut geniala! Si cred ca Natalie este minunata in secventa in care eu vin acasa si ii spun ca o parasesc. Pur si simplu mi s-a rupt sufletul in ziua filmarii si, mult mai mult dupa aceea, cand am vazut-o..."

Actorul a continuat: "Mi-a placut scenariul pentru onestitatea lui. Mi-a placut faptul ca este o calatorie interioara extrem de condensata pentru fiecare in parte, asa ca erau nenumarate posibilitati pentru fiecare dintre noi sa aratam foarte multe stari si sentimente: vulnerabilitate, putere, furie, inocenta, cinism. Si mi-au placut foarte mult cuvintele. Uneori sunt foarte dramatice, alteori foarte realiste. Pentru mine, asta este tot ceea ce conteaza... cuvintele extraordinare. Mi-a placut scenariul, extrem de bun."

Desi filmarile nu au fost intotdeauna comode si usor de realizat, dupa cum insasi Natalie Portman a recunoscut, totusi repetitiile au fost minunate: "Ca la orele de engleza", a glumit actrita. Jude Law a adaugat: "Au reprezentat sansa noastra de a ne cunoaste cu adevarat. Au existat numeroase conversatii care au pornit cumva de la scenariu si care s-au infiripat in mod firesc. A fost un proces de invatare, de intelegere a piesei si a felului in care Mike Nichols vede intregul. Oportunitati de a intelege parerile celorlalti, de a pune intrebari, de a impartasi exeperiente, de a asculta muzica..."

Ce este interesant la acest film, in care personajele sunt prezentate exact asa cum sunt (si in care poate putini dintre spectatori se vor regasi sau vor refuza sa se regaseasca...), este faptul ca se face o adevarata radiografie a relatiilor de dragoste moderne. Patru personaje care isi "scaneaza" inimile si sentimentele, sunt analizate la microscop de catre un regizor mult apreciat la Hollywood. Exista doua niveluri de intelegere a acestei povesti: unul pe care il vedem - actiunea propriu-zisa, si un altul pe care il percepem si pe care il simtim - respectiv ceea ce se intampla intre aceste personaje in "golurile" de timp ale filmului.

Nu este un film moralist, ci unul fascinant, care ne arata ca onestitatea, deceptia, bunatatea si lasitatea nu sunt neaparat compatibile, ca dragostea este o sabie cu doua taisuri: te poate distruge sau te poate inspira... Este mai degraba un film subtil si inteligent, cu replici brici, cu un scenariu extrem de bine scris, care te va face sa iti pui intrebari ore intregi dupa vizionare... O pelicula pe care ar trebui sa o revezi, pentru a "absorbi" toate ideile si sentimentele pe care le radiografiaza... Un film brutal de onest, care iti lasa un gust amar, ilustrand un cerc perfect al infidelitatii.

Stiai ca?...

Cate Blanchett trebuia sa joace, initial, rolul Anna, dar, pentru ca actrita a ramas insarcinata pentru a doua oara, a fost nevoita sa renunte la participarea in acest film.

Clive Owen a jucat, in piesa originala, exact rolul opus celui interpretat in productia cinematografica, respectiv Dan.

Initial, au fost filmate scene nud cu Natalie Portman, care au cazut la montaj pe ultima suta de metri. De ce? "Am facut un fel de pact cu Mike Nichols", a explicat actrita, "si am hotarat ca, in timpul filmarilor, sa facem tot ce este necesar pentru pelicula si apoi sa vedem ce anume ramane la montaj si ce nu. El a 'taiat' in felul acesta scenele, mi-a aratat ce a iesit, sa imi dau acordul, si asta este ceea ce s-a intamplat. Amandoi am respectat intelegerea. In plus, nu am crezut ca era crucial ca scenele nud sa intre in film. Distrageau atentia de la ceea ce era mai important..."

La inceputul filmarilor, Natalie Portman i-a daruit colegei sale, Julia Roberts, un lantisor care avea inscriptionat un cuvant... mai "colorat", in spiritul limbajului indecent in care se desfasoara intreaga intriga a peliculei. O data cu terminarea productiei, Julia Roberts i-a oferit lui Natalie un simbol asemanator...

Piesa "Caramel" a solistei Suzanne Vega se aude in intregime pe durata trailer-elor realizate pentru film, dar nu apare pe coloana sonora a peliculei propriu-zise.

Opera la care Dan si Anna au intarziat si ale carei acorduri se pot auzi in fundal este "Cosi Fan Tutte" - subiectul acesteia trateaza, de asemenea, relatiile a doua cupluri care fac schimb de parteneri...

Jude si Natalie se plimba in film prin Parcul Postman's din Londra, aflat in apropierea Catedralei St. Paul. Placa de portelan a lui Alice Ayers chiar exista si se afla in partea de sus a randului din mijloc. Placile comemoreaza actele eroice si altruiste ale unor oameni obisnuiti, care au salvat vietile semenilor lor. Aceste placi au fost plasate in secolul al XIX-lea. Pe placa lui Alice Ayers sta scris: "Alice Ayers. Fiica unui zidar, care, printr-un comportament neinfricat, a salvat trei copii dintr-o casa in flacari, cu pretul propriei vieti. 24 Aprilie 1885."...

Recomandă acest articol:

Facebook Twitter gplus

Dacă ţi-a plăcut acest articol, te așteptăm și pe pagina noastră de Facebook!

 

Posteaza comentariu

Greu de citit? Regenerare cod