Pe numele adevarat Edith Giovanna Gassion, Edith Piaf a venit pe lume"in bratele unui politist", la 19 decembrie 1915, la Paris. Mama ei,Aneta Maillard, a nascut-o sub un felinar din strada Villette. De altfel,strada va juca un rol important in viata lui Edith, ca "rampa de lansare"si scoala ce-i va oferi lectii de neuitat.
Cantareata hoinara, Aneta o lasa in grija bunicii, Aicha Kabyle. Darbatrana nu o ingrijeste. Din 1917, este preluata de tata, careeste acrobat de circ. Alphonse Gassion o incredinteaza mamei lui -Madame Louise - proprietara unui bordel. La varsta de patru ani, candincepe sa se puna pe picioare, orbeste. Dupa doi ani, timp in carese roaga neincetat la Sfanta Fecioara, isi recapata ca prin minunevederea. Sfatuita de preotul local, bunica Louise il influenteaza peGassion sa-si ia fetita.
La varsta de 12 ani, Edith il urmeaza din oras in oras, unde isi face"numarul" pe strazi. Intr-o zi, cand tatal se imbolnaveste, descoperadarul cel mai de pret, primit ca mostenire de la mama: vocea. Incepe sacante "Marseilleza" si culege fructele generozitatii trecatorilor. Baniicastigati ii trezesc increderea in propriile forte.
In anul 1930, gaseste o slujba de servitoare. Dar nu-i este pe plac;prefera sa cante pe strada. Impreuna cu sora ei vitrega, SimoneBerteaut, cutreiera zilnic orasul, asteptand cateva monede de laferestre. Reprezentatiile din cazarmile militare le aduc un succes cevamai mare.
In iuresul unei vieti la intamplare, Edith il cunoaste pe LouisDupont. O iubeste cu adevarat, dar mama-sa nu vrea sa auda de legaturalor. Deznadajduit, tanarul isi instaleaza amanta intr-un hotel, unde -la 11 februarie 1933 - se naste micuta Marcelle. Dar interpreta nu arevocatie materna. Nu stie decat un singur lucru: sa cante! Isi abandoneazaiubitul si copila, ce va fi rapusa de meningita, doi ani mai tarziu.
In toamna lui 1935, in timp ce canta pe strazile din cartierele luxoaseale Parisului, Edith este remarcata de Louis Leplee, care de abiadeschisese un cabaret ("Gerny's"). Fascinat de micuta faptura cu glasneobisnuit, o angajeaza, sub numele "la mPiaf" ("Vrabiuta"). Pentrudebutul pe scena isi tricoteaza singura o rochie neagra, dar nu apuca sa-itermine o maneca. Inceputul este, totusi, triumfal. Urmeaza inregistrarila casa de discuri Polydor, si debutul in cinema.
La 6 aprilie 1936, Leplee este asasinat. Edith este suspectata decrima. Presa de scandal ii popularizeaza atat de mult numele, incat,dupa ce se dovedeste ca este nevinovata, publicul o indrageste si maimult. O asteapta o cariera fulgeratoare. La inceput, este ajutata detextierul Raymond Asso, impreuna cu care are o legatura agitata.
Dupa izbucnirea celui de-al doilea razboi mondial, il cunoaste pe actorulPaul Meurisse - o noua pasiune furtunoasa. Se instaleaza impreuna intr-unapartament - prima casa pentru interpreta, care pana atunci traisenumai la hotel. Dar relatia nu dureaza mai mult de doi ani. Urmeaza oaventura cu textierul Henri Contet, curmata grabnic, pentru ca refuzasa-si paraseasca nevasta. Edith se consoleaza in bratele pianistuluiNorbert Glanzberg.
Lou Barrier devine primul sau impresar, care nu o va parasi niciodata. Unloc important in viata ei il ocupa si Yves Montand, pentru care joaca,pentru prima oara, rolul lui Pygmalion. Il rasfata, dar cand simte caeste pe punctul de a o parasi, ii intoarce spatele. In toamna anului1946, il cunoaste pe boxerul Marcel Cerdan. Efectueaza apoi un turneuin America, unde inregistreaza primul esec. Ambitioasa, invata englezasi isi perfectioneaza stilul, pentru a satisface gusturile unui publicrecalcitrant. De asta data, sansele sunt de partea sa. Dupa triumful depeste Ocean, dobandeste gloria mondiala.
Intre campionul mondial la categoria mijlocie si faimoasa cantareatase aprinde o dragoste inflacarata. Sotia lui ramane in Africa de Nord,pentru a-si creste copiii. Au toata libertatea sa se desfete in bratelepasiunii. Dar destinul nu le lasa prea multa vreme de betie. Edith seafla pentru a doua oara in America si se plictiseste. Ii vine ideea sa-sicheme amantul, cu mentiunea fatala: "cat mai repede!". Boxerul se urca inprimul avion, care nu va ajunge niciodata la destinatie - se prabusestein Azore. "Eu l-am omorat", isi va reprosa toata viata. Plange, urla dedisperare si se refugiaza in droguri si alcool.
Isi revine abia in anul 1952, cand incepe o idila cu cantautorul JacquesPills, aflat pe punctul de a divorta de nevasta. Se casatoresc in lunaiunie a aceluiasi an. Imbracata intr-o rochie de mireasa bleu, Edith estefericita ca intra, in sfarsit, "in randul lumii". Martorii ceremonieide casatorie sunt Marlene Dietrich si Lou Barrier.
Desi face tot felul de sacrificii si accepta chiar si o cura dedezintoxicare, pentru a face pe plac sotului, paradisul casniciei setransforma repede in infern. Intelege pana la urma ca nu se mai poateface nimic si cere divortul. Deceptionata, cu moralul la pamant, pleacala Londra, unde evolueaza intr-o comedie muzicala. Accidente de masina,operatie de pancreatita, ulcer de stomac, toate relele o incoltesc. Insaenergia disperarii si cantecul "Non, je ne regrette rien" o ridica dinnou pe bolta succesului.
Din cauza reumatismului, la varsta de 45 de ani arata ca o femeie foartebatrana. In iarna 1961-1962, il cunoaste pe Theopanis Lamboukas, un greccu multi ani mai tanar decat ea. Il place, fiindca are o mare slabiciunepentru baietii cu sensibilitate feminina. La venirea primaverii, seimbolnaveste de bronhopneumonie. Tho o ingrijeste cu devotament. Ilinvata sa cante si-i gaseste un nume de scena - Sarapo, adica "te iubesc"in limba greaca. Relatia lor o ajuta sa-si adune ultimele puteri.Isi reia activitatea artistica si se casatoreste cu salvatorul sau,la 9 octombrie 1962. Insa steaua Piaf incepe sa apuna, eclipsata de unnou val de cantareti. La 18 martie 1963, urca pentru ultima oara pescena. Se stinge din viata sapte luni mai tirziu - la 11 octombrie -in aceeasi zi cu un bun prieten, scriitorul Jean Cocteau.
Este inmormantata in cimitirul Pre La Chaise, in prezenta a 40.000 depersoane cu sufletele cernite. Toata viata ei a cantat dragostea sia iubit. "A iubi si a canta este acelasi lucru", spunea cea pe carepublicul francez a desemnat-o "cantareata secolului". Printre amiciisi iubitii sai s-au mai numarat: Charles Aznavour, Eddie Constantine,Andr Pousse, Felix Marteu, Georges Moustaki, Chales Dumont - care i-acompus 14 melodii, inclusiv "Non, je ne regrette rien". Prin cantecelenemuritoare - La vie en rose", "Milord", si atatea altele - Edith Piaftraieste si astazi, renascand din generatie in generatie in inimilecelor ce iubesc muzica adevarata.
© Copyright:
Comentarii (11)
A fost la timpul ei cineva.A avut o voce cu un timbru deosebit,dar sa nu uitam cu cine a fost amica-Marlene Dietrich-care a avut cam aceeasi viata(vorba romanului-cine se aseamana se aduna).Nu mi-au placut niciodata femeile de 1.47 m adica pitice.Nu stiu cum se face dar,desemnam ca fiind cei mai buni cantareti tot felul de narcomani,betivi,curvari, spioni,poponari, lezbiene-oameni aflati la marginea societatii si nu-i promovam pe cei care au voce cu adevarat.Mare pacat!!!!!!!!
O adevarata valoare si an ziua de azi,pentru cei care iubesc muzica vechie si de calitate. Vad an ziua de azi o gramada care nu au nici o treaba cu muzica, se adu 3 strofe si asta e piesa sau mai fac un playback de se fac de tor rahatu. Ce sa zic eu sunt fan Elvis Presley, chiar nu ascult prostitutia muzicala din ziua de azi, gen Manele de top, House si mai stiu eu ce a mai aparut. Oricum muzica vechieeste si va ramane an top. Cu respect George
Merita sa fie desemnata -nu numai de francezi- cantareata secolului. O ascult oricand cu aceeasi placere si nu ma satur de vocea ei. In cartea scrisa de sora ei, Edith Piaf este infatisata drept o femeie usuratica. Desi si din alte note biografice reiese acest lucru, o dezaprob pe sora ei. Chiar daca era o femeie usuratica, vocea ei este atat de minunata incat numai acest lucru conteaza !
si eu am vazut filmul este foarte patrunzator si e real imi pare foarte rau de ea caci era o cintareata faimoasa .
imi poti spune care este numele cartii si cine a scris-o?imi place foarte mult edith piaf si "la vie en rose" mi s-a parut superb.mi-as dori mult sa citesc si cartea.
filmul este foarte bun, dar exista o carte scrisa de sora vitrega a lui edith piaf-simone-care este si mai buna.e mai veche, nu stiu unde se poate gasi, dar merita citita. e plina de amanunte si intamplari care nu au aparut in film. pur si simplu nu am putut sa o las din mana, asa ca am terminat-o in cateva zile. eu am gasit aceasta carte in biblioteca bunicilor mei, dar cred ca se poate cumpara de la anticariat. chiar merita!
nu am mai vazut demult un film atat de bun,cu atatea trairi,simtiri,,,si o intrerpretare de nota 20. actrita care a interpretat a fost super tare,,,,,mi-a palcut!
da, am vazut filmul si e de-a dreptul bestial! nu ma omor dupa cultura franceza dar edith piaf merita stiuta de toti! este un model de viata pentru toti...pentru mine cel putin, dar ar trebui sa fie si pentru voi.filmul arata viata asa cum este ea, cu urcusuri si coborasuri. m-a emotionat pana la lacrimi :X
Pot spune ca m-a impresionat filmul. Nu mi-am imaginat vreodata ca o asemenea cantareata a avut o viata asa de agitata si ciudata, in acelasi timp. Cert este ca ea s-a remarcat prin vocea ei deosebita ce nu a fost intrecuta nici pana azi si nu va fi. Si dupa parerea mea, filmul este realizat superb si este cutremurator poate si pentru ca lasa multe enigme dupa vizionare, iar sfarsitul este supeeeeeeerb. :D
da l-am vazut....nu mi se pare asha cutremurator....da este bun filmul...mai ales partea cand a leshinat pe scena
ati vazut "La vie en rose" ? e cutremator
Posteaza comentariu