Traditia trece, iubirile raman...

Inainte ca Sf. Valentin sa devina un "copil de suflet" intre sarbatorile noastre, ziua dedicata dragostei era Dragobetele. In trecut, in ziua de 24 februarie, tinerii se adunau in centrul satului sau orasului, mergeau la biserica, apoi la padure, unde baietii aprindeau focul si fetele adunau flori.

Astazi, centrele sunt asaltate de tarabele comerciantilor care vand lucruri ce par a avea legatura cu dragostea, iar plimbarea la padure este pentru melancolicii de varsta a treia. Ce s-a mai pastrat din trecut? Am pastrat esentialul: avem iubire... nu conteaza cum o celebram!

Cine era Dragobete?

Dragobete era fiul Dochiei si este considerat a fi o divinitate mitologica asemanatoare cu Eros sau Cupidon. Traditia spune ca era un barbat chipes si iubitor, iar dacii il considerau "nasul cosmic" ce oficia in cer, la inceputul primaverii, nunta tuturor pasarilor.

Oamenii au imprumutat ideea de "nas cosmic" de la pasari pentru ca, in trecut, acestea erau privite ca mesageri ai zeilor.

Tinerii indragostiti se intalneau la inceputul primaverii, pentru ca Dragobetele sa le oficieze o logodna simbolica si iubirea lor sa dureze peste an.

Traditiile

In trecut, se spunea ca cei care participa la sarbatoare vor fi feriti de boli tot anul. Dimineata, tinerii mergeau la biserica, dupa care plecau cantand spre padure, pentru a aduna flori pe care le foloseau pentru descantece de dragoste.

In unele regiuni, fetele obisnuiau sa stranga apa din zapada netopita sau de pe florile de fragi. Aceasta apa era considerata a avea proprietati magice pentru ca, spune traditia, provenea din surasul zanelor si putea transforma fetele in adevarate frumuseti.

In sudul Romaniei, exista un obicei dedicat fetelor, numit "zburatorit". Zburatoritul presupune coborarea unui deal in fuga de catre fete, in timp ce sunt urmarite de baietii care le placeau.

Daca si fata il placea pe respectivul baiat, atunci aceasta alerga mai incet, pana era prinsa din urma, se intalneau si se sarutau. Sarutul era considerat logodna simbolica a celor doi si era valabila intregul an.

Cu acest prilej, parintii vedeau alegerea si, fie ca erau sau nu de acord, o respectau, deoarece acest ritual era considerat sacru.

Femeile obisnuiau sa atinga un barbat dintr-un sat vecin pentru a fi iubitoare peste an. In ziua de Dragobete, ele hraneau cu mare grija animalele si pasarile din curte si nici o vietate nu era sacrificata in acea zi.

Ziua se incheia cu o petrecere la care lua parte toata lumea.

Traditia spune ca tinerii care nu participa la sarbatoarea Dragobetelui sau cei care nu au vazut macar o persoana de sex opus in ziua respectiva nu-si vor gasi jumatatea in anul respectiv.

Sarbatoarea era considerata de bun augur pentru orice lucru, fiind asemanata cu sarbatorile religioase. Fetele si baietii o respectau cu sfintenie, pentru ca semnifica iubirea si bucuria tineretii si ii ajuta sa-si gaseasca jumatatea care le era sortita.