Tratamentele cosmetice erau la modă şi-n vreme de război. Acestea constituiau o preocupare a femeilor din paturile înalte ale societăţii, dar şi cele fără mari resurse financiare aveau posibilitatea, prin rubricile specializate ale ziarelor şi revistelor, să urmeze sfaturile cu diverse trucuri şi tehnici de înfrumuseţare. Chiar dacă soarta războiului era în acel an 1944, aproape pecetluită, pentru moralul populaţiei, paginile publicaţiilor de atunci încercau să pară cât mai puţin alarmiste, să-şi menţină în continuare rubricile tradiţionale ca şi când nimic grav nu se întâmpla. Spaţiile de jurnal dedicate doamnelor şi preocupărilor lor, chiar erau extrem de generoase!
Pe două pagini, foto 1 şi 2, cu text concis şi fotografii mai mult decât explicite, care aveau şi ele scurte explicaţii, avem o pledoarie pentru menţinerea unui ten frumos cu ajutorul tratamentelor cele mai moderne la acea dată.
“S-a observat că pe străzile marilor oraşe, circulă din ce în ce mai puţine femei urâte…secretul fiind că cele mai puţin înzestrate de la natură, devin frumoase datorită tehnicei cosmetice.” Aşa începea un articol… pro-frumuseţe! Prima fotografie, stânga sus, ne ia tare, “această masca diavolească, serveşte la masajul obrazului.” Se face apoi descrierea idilică a unui Institut de înfrumuseţare, “o fabrică de femei frumoase, unde directoarea se va interesa de micile dumneavoastră nenorociri, specialistele nesfatuind pe nimeni să apeleze la cuţitul chirurgical, atunci când este vorba de întinerirea unui chip.” Era vorba clar, de ceea ce azi numim operaţii estetice şi care nu întotdeauna reuşeau! În acest sens e dată ca exemplu, “aventura artistei franceze Cecile Sorel, căreia un chirurg i-a întins atât de bine pielea obrazului, încât vedeta, odinioară fermecătoare, nu mai poate închide un ochi!”
În foto 2 găsim continuarea sfaturilor, de dată aceasta fiind vorba de metode de slăbire, masaje faciale şi corporale dar şi metode noi de epilare!
Slăbirea cu ajutorul băilor fierbinţi nu mai este recomandată, chiar dacă puteai să dai jos între 250 şi 1700 degrame.
Cauza: “aceste băi erau primejdioase pentru inimă şi artere, chiar dacă clientele ţineau gheaţă la cap şi pe inima”! Două erau noile metode de slăbire: prima, tratamentul antiroclineur, adică ”spălarea intestinelor cu o cantitate de 30 de litri de apă”…şi baia de parafină care se practică la un “institut de cosmetica din Capitală” şi de unde avem o imagine sugestivă. În centrul paginii avem un portret straniu cu o doamnă căreia i-a fost aplicat un tratament de întinerire doar pe jumătate din faţă şi a fost fotografiată pentru a se sublinia diferenţa. Tehnica de redare este remarcabilă şi greu de înţeles dacă ţinem cont că atunci nu există Photoshop, iar dacă s-a făcut un colaj, acest montaj fotografic a fost excelent executat de tehnoredactorii de atunci! Sau poate că jumătate de faţă a fost fardată atât de perfect! În finalul materialului suntem înştiinţaţi că înfrumuseţarea unei femei se face în şase faze!
O Altă reproducere, foto3, recomandă cititoarelor să înceapă tratamentele de îngrijirea tenului, de foarte tinere şi sunt descrise, inclusiv cu imagini, câteva exerciţii de masaj, iar pentru ridurile din jurul gurii, folosirea gumei de mestecat, atât de uzuală în America.
Tot pentru un ten frumos sunt şi reţetele din “pagina femeii”, (foto 4), rubrica unui cotidian de mare tiraj. Aici sunt determinate mai întâi problemele ce duc la degradarea tenului, alimentaţia fiind una dintre cauze, iar apoi vin recomandările pentru tratarea lor.
Posteaza comentariu