Un sinopsis cu final inca necunoscut
In ceea ce priveste subiectul filmului, l-am aflat numai pe jumatate. Cristian Nemescu mi-a explicat ca, deocamdata, nu doreste sa detalieze povestea. "Daca va povestesc, se va pierde din farmecul vizionarii. Pe scurt, este vorba despre un grup de pusti, care in fiecare zi vin pe acoperisul unui bloc pentru a se uita la niste prostituate din cartierul unde locuiesc. Andrei, care este seful grupului, este foarte indragostit de una dintre fete, Marilena, si nu stie cum sa o impresioneze. Mai intai, incearca sa fure banii parintilor pentru a-i da 'pestelui', dar acesta nu accepta sa-si trimita fetele cu un minor. Totusi, primeste banii si le trimite pe doua dintre ele - dintre care una este Marilena - la un suc impreuna cu baiatul, iar Andrei se indragosteste si mai mult de ea.
Dorindu-si din tot sufletul sa o impresioneze, el remarca, intre altele, faptul ca toti 'clientii' care vin au masini superbe si se gandeste ca troleibuzul ar fi ceva iesit din comun. Ideea aceasta ii venise ca urmare a faptului ca tatal sau este sofer pe troleibuz si din cand il mai ia pe Andrei si pe fratele lui sa calatoreasca. Dat fiind faptul ca tatal ii aratase cum se conduce, stia cate ceva despre acest lucru. Restul se va afla la vizionare...", surade Cristian, iar eu n-am de ales: trebuie sa ma multumesc numai cu atat, desi sunt nerabdatoare sa aflu mai multe.
Gasirea celui mai potrivit Andrei si povestea unei idei
Bineinteles ca alegerea unui actor care sa-l interpreteze pe adolescentul indragostit de o prostituata nu este nici pe departe simpla - numai daca ne gandim la faptul ca nu prea ai de unde sa alegi. In cazul de fata, a fost vorba atat de intuitia regizorului, care a intrezarit potentialul lui Gabriel Huian, cat si de rolul pe care l-a jucat hazardul, asa cum imi povesteste Cristian...
"Stiam ca va fi foarte greu sa-l alegem pe Andrei - am dat multe probe, dar il remarcasem de mult pe Gabriel, in clipul melodiei 'Noi doi', interpretate de Corina si Pasha Man, si s-a nimerit sa revad clipul chiar in perioada in care ma gandeam ce pusti as putea distribui in rolul lui Andrei. Oricum, am facut multe casting-uri pe la diverse agentii, dar nu-l gaseam pe baiatul acesta, nu stiam de unde sa-l iau. Intamplarea a facut ca una dintre aceste agentii sa aiba datele lui de contact. Ulterior, timp de cateva saptamani am facut probe si repetitii cu multi copii, dar stiam deja ce vreau", relateaza Cristian Nemescu.
Oare ce l-a inspirat pe Cristian pentru realizarea acestui film? "Este o istorie destul de lunga... Pe vremea cand eram student in anul al treilea la UNATC, colegul meu de la Imagine cu care lucram, Liviu Marghidan, avea nevoie de un scenariu pentru un exercitiu. Trebuia sa fie ceva foarte simplu si care sa nu dureze decat maximum sapte minute. Liviu s-a intalnit cu Catalin Mitulescu si cu sotia acestuia, Andreea Valeanu - de fapt, ea este principala 'responsabila' pentru aceasta idee - si s-au gandit sa faca un scurt metraj despre niste pusti care deturneaza un troleibuz pentru a ajunge la niste prostituate. Proiectul nu s-a putut realiza atunci, era mult prea complex pentru exercitiul respectiv."
Dar "samburele" a ramas, asa cum relateaza Cristian. "Mi-a placut ideea si m-a inspirat mult. Pe de alta parte, imi dadeam seama ca banii pe care-i aveam nu erau suficienti, eram foarte ocupat cu alte treburi - incepusem sa lucrez la un lung metraj (n.r. - pelicula "California Dreaming", ale carei filmari sunt programate sa inceapa in luna august)... Am scris scenariul impreuna cu Tudor Voican si, anul trecut, cand lung metrajul a fost amanat, mi-am dat seama ca este momentul propice. Am rescris scenariul si ne-am apucat de lucru. Filmul 'Marilena de la P7' s-a vrut a fi si o repetitie pentru lung metraj, am dorit sa incerc anumite experimente si procedee de filmare. Intr-adevar, este mai lung decat ar trebui sa fie un scurt metraj, tocmai din aceasta cauza nu l-am putut trimite la multe festivaluri, dar este un aspect secundar", povesteste regizorul.
"Nu mi-am propus nici pe departe sa fac o 'radiografie' a societatii romanesti"
Ma intreb: care este mesajul pe care si-a dorit Cristian sa-l transmita prin intermediul acestui film? Recunosc, pana sa stam de vorba, avusesem o idee preconceputa referitoare la subiect. Ma gandeam ca a dorit sa reflecte un aspect al realitatii sociale romanesti... dar ma inselasem.
"Toate scenariile de care ma apropii au o poveste esentiala, transmit niste emotii care-i ating pe multi. Asadar, in cazul de fata, ceea ce m-a motivat a fost subiectul in sine, trairile si sentimentele unui pusti indragostit. Nu m-a interesat absolut deloc sa descriu o realitate sociala - cum ar fi prostitutia, spre exemplu - iar scenariul nu are deloc in vedere 'radiografierea' problemelor societatii noastre. Elementul de noutate, inedit, consta in concentrarea asupra emotiilor copilului, ceea ce simte el si relatiile umane dintre cele doua personaje. Realitatea din Romania este doar ceva de decor... si eu sunt impotriva incrancenarii unora de a prezenta 'mizeria romaneasca' prin intermediul filmului", mentioneaza Cristian Nemescu.
"Nu ma astept sa castig, dar selectia ma onoreaza"
Fara a fi pesimist, Cristian apreciaza ca sansele de a castiga premiul la sectiunea Semaine de la critique sunt destul de mici. "Personal, nu cred ca voi castiga, pentru ca la aceasta sectiune au fost selectionate sapte scurt metraje, sapte lung metraje si trei medii metraje. Fiind o selectie atat de limitata, nu exista un premiu special pentru mediu metraj - si, de multe ori, premiile se atribuie scurt metrajului. Dar, tocmai pentru ca selectia este atat de dura, inseamna foarte mult ca ai fost selectionat. Speranta mea este ca filmul sa fie bine primit si sa-mi 'deschida niste usi' catre producatorii din Europa", mai spune Cristian Nemescu.
Filmari cu peripetii, in "Ghetoul Afgan"
Filmarile s-au desfasurat in cartierul bucurestean Rahova si, asa cum mi-au povestit Cristian si Madalina, aventurile nu au lipsit. Ba chiar dimpotriva, s-ar putea spune. De altfel, nici alegerea locului de desfasurare a actiunii nu a fost un demers simplu.
"Pentru ca povestea sa decurga asa cum trebuie, aveam nevoie de un mediu 'rau famat'. In acelasi timp, era necesar ca locul de filmare sa arate bine din punct de vedere vizual, sa corespunda si din punct de vedere tehnic - adica sa fie suficient spatiu pentru a intra un troleibuz si, totodata, decorul general sa fie plauzibil. Ne-am plimbat vreo saptamana prin tot Bucurestiul. Aflandu-ne prin Rahova, am ajuns intr-o zona unde sunt niste blocuri vopsite de primarul Marian Vanghelie, iar in spatele acestora se afla un ghetou - da, acesta este termenul, dar e un loc foarte pitoresc si potrivit pentru ce voiam noi".
Unul dintre cele mai mari obstacole l-au constituit locuitorii din zona respectiva. "Era plin de tigani, de toxicomani... Am cerut ajutorul Jandarmeriei pentru a ne asigura protectia si am avut trei jandarmi, care de-abia au facut fata. De cum scoteam camerele, venea tot cartierul peste noi: 'Ati venit sa filmati la noi, sa faceti bani pe seama noastra...', iar un actor a fost pe punctul de a fi batut de unul dintre ei", spune regizorul.
Madalina completeaza povestea acestor aventuri, intregind astfel tabloul cartierului.
"Zona in care am filmat este situata in spatele unor blocuri zugravite in culori stridente si imposibile: un bloc este verde-praz, altul - ciclamen, altul - visiniu cu gri, altul - galben cu bleu... Unul langa altul, arata exact ca o cioara vopsita. Daca treci cu masina pe langa ele, poti sa faci accident, pentru ca nu mai stii la care sa te uiti. Culorile sunt atat de tipatoare, incat iti capteaza imediat atentia si risti sa intri in primul pom.
In spatele acestor blocuri se afla un spatiu unde, pe unul dintre blocuri, scrie cu litere mari 'Ghetou Afgan'. Blocul acesta arata jalnic: nu are geamuri, este scrijelit... Uitandu-te la el, ai putea spune ca a facut doua razboaie si a prins si revolutia. Nici celelalte blocuri din jur nu aratau mai bine. Pe una dintre strazi am numarat vreo 50 de seringi aruncate, pe care le-a strans un domn - sa-i spunem asa - la ora cinci dimineata", imi spune Madalina si nu ma pot abtine sa surad... cu toate ca nu e nimic de ras.
Ce te faci insa atunci cand o "binevoitoare" incepe sa-ti dea sfaturi si directii de lucru?
"Intr-una din zile, Cristian filma de pe bloc, iar noi stateam jos, in fata blocului, asteptand sa se dea comanda 'Motor!', cand, la parterul unui bloc, o femeie a iesit la geam si ne-a luat la intrebari: 'Fetelor, asa stati voi pe strasse? Aici, la noi, fetele nu 'presteaza' imbracate cu fusta scurta, asa e alea de pe centura! Fetele noastre nu e asa, ele poarta blugi!'. Vazandu-l pe Andi Vasluianu, care joaca rolul 'Pestelui', i-a facut semn sa se apropie de fereastra: 'Baiatu', ia vino putin... Fetele astea este de-ale noastre sau e actrite, ce e cu fetele astea?'. Andi i-a raspuns ca, intr-adevar, este vorba despre actrite profesioniste. 'Hai, sa mori tu!'. Ne-am amuzat copios, bineinteles, si, timp de cateva zile, Andi a facut bancuri pe tema aceasta", rade Madalina.
Tancul care aduce linistea
Dupa cum imi povesteste Madalina, pe durata filmarilor actorii au avut parte numai de o ora de liniste - si aceasta, multumita unui tanc: "A fost adus un tanc - asa cum cere subiectul, intre altele - si in momentul in care l-au vazut, toti oamenii s-au speriat, zicandu-si ca am chemat trupele speciale anti-tero. Au intrat in panica si au disparut imediat. Dar nu a durat mai mult de o ora... pentru ca, dupa aceea, si-au dat seama ce se intampla si au revenit".
Cine este Marilena?
In film, se stie deja: o prostituata, de care se indragosteste un adolescent. Madalina Ghitescu, actrita care o interpreteaza, este o fata vesela si deschisa, careia la prima vedere nu i-as da mai mult de 16 ani. Dar nu sunt singura persoana indusa in eroare de aspectul ei copilaros. "Mi s-a intamplat odata ca, ducandu-ma sa cumpar tigari pentru mine si pentru niste colegi de la teatru, sa mi se ceara sa arat buletinul", isi aminteste Madalina, amuzata.
Provocarea de a interpreta rolul unei prostituate nu este ceva nou pentru ea: "Eu am mai interpretat roluri de prostituata; de exemplu, rolul meu pentru examenul de licenta a fost cel din piesa 'Ma cheama Isbjorg. Sunt o leoaica', in regia Gianinei Carbunariu, unde era vorba despre o prostituata care isi ucide clientul. Dar personajele nu trebuie privite global, la maniera 'Sunt niste prostituate, ce mare lucru? Toate sunt la fel...'. Nu, ele sunt in primul rand oameni, au un suflet. Acesta este si cazul Marilenei: daca ar fi sa vulgarizezi subiectul, ce este ea? O prostituata si atat. Dar important e cine este ea cu adevarat: cum gandeste, care sunt sentimentele ei...", explica Madalina.
"Dupa parerea mea, pentru ca actorul sa se inteleaga foarte bine cu personajul sau, trebuie sa nu-l judece - chiar daca acesta ajunge sa omoare un om. Daca eu, actrita, ajung sa spun despre personajul meu: 'Uite-o si pe asta... o nenorocita!', n-as mai putea juca. Trebuie sa te intrebi: ce anume a determinat personajul tau sa faca un asemenea gest, ce-a fost in sufletul lui, de ce a ajuns pana aici... si sa-l intelegi: s-a intamplat ceva care l-a determinat sa devina din om, animal. Pentru mine, este mult mai important sa arat pe scena sau in film acest lucru, decat ca este o prostituata ieftina, care are cinci clienti pe zi. Asta o stim cu totii, daca ne uitam la televizor sau daca ne plimbam pe Matasari. Nu, fiecare personaj are personalitatea lui, este altfel", mentioneaza Madalina Ghitescu.
De fapt, cum este Marilena? "Ea este o fiinta foarte sensibila, numai ca mediul in care traieste o face sa nu-si arate aceasta latura si sa ascunda faptul ca s-a indragostit de un anumit client. Ceea ce este frapant la ea este ca, in ciuda vietii pe care o duce, are incredere in oameni. Este genul de personaj care trebuie prezentat pe scena asa cum este el, fara false pudori".
"Nu-mi este teama de rolurile negative
Atunci cand un actor interpreteaza preponderent roluri negative, te-ai putea gandi ca se expune riscului de a fi etichetat de public drept "omul rau". Asa crezusem eu, dar iata ca si aceasta idee s-a dovedit a fi o prejudecata.
"Problema aceasta a etichetarii provine din America - daca joci un rol de gigolo sau de 'baiat rau', asa ramai in constiinta publicului. Dar, daca stii cum sa-ti tratezi rolurile si le abordezi pe fiecare in mod diferit - chiar daca ai cateva roluri de prostituata, dar joci in asa fel incat personajele sa nu semene intre ele - nu exista nici un risc sa fii etichetat. Eu am jucat din anul al IV-lea roluri de prostituata: nimeni nu mi-a pus eticheta ca eu n-as putea interpreta decat astfel de roluri. Pentru ca totul depinde de maniera ta de exprimare, iar tu, ca actor, ai datoria sa te feresti de etichetari", incheie Madalina.
Cu siguranta, discutiile avute cu Madalina si Cristian mi-au dat mult de gandit si m-au ajutat sa privesc unele aspecte dintr-o alta perspectiva, daramandu-mi cateva prejudecati si determinandu-ma ca pe viitor sa percep altfel un film sau o piesa de teatru, dincolo de aparente si incercand sa extrag mesajul ascuns. Le multumesc pentru aceasta lectie si... recunosc, astept cu nerabdare sa aflu cum se incheie povestea Marilenei si a lui Andrei!
Comentarii (1)
...foarte frrumoasa Marilena..
Posteaza comentariu