"Balciul desertaciunilor" sau despre vanitate


In luna martie a fost adus in Bucuresti, cadou de Martisor, filmul "Vanity Fair" ("Balciul desertaciunilor"). Daca ai citit deja romanul omonim al lui William Makepeace Thackeray, este foarte posibil sa fii dezamagita de ecranizarea regizata de Mira Nair... Aceasta deoarece, desi filmul este extraordinar din punct de vedere vizual, infatisand decoruri si locatii luxuriante, costume minunate de epoca si coafuri extravagante, nu reuseste sa surprinda sensul adevarat al satirei pe care autorul a facut-o in opera sa, referitoare la ipocrizia societatii aristocratice britanice din secolului al XIX-lea.

Celebra replica a autorului din finalul romanului sau de aproape 900 de pagini, "Ah! Vanitas Vanitatum! (Vanitate a vanitatilor) Cine oare este fericit in aceasta lume? Cine isi indeplineste dorintele? Sau este satisfacut de reusita sa?" ramane oarecum fara raspuns dupa vizionarea acestui film...

Cele mai mari scapari ale ecranizarii le reprezinta poate faptul ca productia cinematografica nu reuseste sa ofere spectatorilor imaginea reala a unei Becky Sharp, devenita emblema aspirantului la un statut social mai bun, care nu se da in laturi de la nimic pentru a obtine ceea ce isi doreste. Rautatea, viclenia si capacitatea de a infrunta si de a dobori absolut orice obstacol intalnit in cale nu transpar cu claritate din drama usor romantata a regizoarei. Becky este vazuta in film ca fiind o "femeie moderna", poate prima feminista a literaturii engleze, care se lupta sa isi croiasca propriul drum intr-o lume a barbatilor.

Stim cu toii (sau vei afla, citind aceasta carte minunata, din pacate mult prea uitata de cititorii zilelor noastre...) ca domnisoara Sharp nu este victima societatii in care traieste, asa cum par sa o vizualizeze Mira Nair si echipa ei de scenaristi, Matthew Faulk, Mark Skeet si Julian Fellowes. Becky Sharp este o "adevarata alpinista pe scara sociala", asa cum foarte bine o descrie unul dintre personaje. Inteligenta, manipulatoare, extrem de indiferenta fata de tot ceea ce nu intra in sfera ei de interese (a nu se uita faptul ca, in romanul lui Thackeray, anti-eroina afiseaza un dispret total fata de sotul si copilul ei, da dovada de o cruzime, de o rautate excesiva in tot ceea ce face, de pragmatism si calcule "la sange"), aceasta este "vedeta" romanului din 1847...

Insa filmul "Vanity Fair" ("Balciul desertaciunilor") ne infatiseaza o Becky Sharp... draguta, care stie sa se foloseasca de farmecul ei irezistibil pentru a reusi "in lumea buna", un personaj pe care, daca nu ajungi sa il iubesti, cel putin ajungi sa il intelegi si sa il simpatizezi...



Este foarte dificil de urmarit o pelicula care concentreaza, in 137 de minute, un roman de o asemenea amploare si dimensiune. Practic, intriga si povestea oferita de autor cuprinde o perioada de 30 de ani, pe care scenaristii au reusit sa o comprime in pelicula de fata. De aici si greselile inerente - din dorinta de a oferi cat mai multe elemente spectatorului, filmul pare sa se "grabeasca", ingramadind personaje si evenimente, creand confuzie. Faptul ca personajele, pe toata durata celor 30 de ani, nu "imbatranesc" deloc, este un motiv suplimentar de neintelegere si de "zapaceala" pentru spectatori.

Dialogurile sunt insa spumoase si extrem de amuzante, ilustrand cu deosebita atentie pentru detaliu ipocrizia, fatarnicia si artificialitatea unor personaje si a unor situatii de prea mult timp uitate... Te vor incanta schimburile de replici, care vor reusi sa te introduca in atmosfera somptuoasa a aristocratiei.

Iar daca te gandeai ca filmul respecta suta la suta "buchia" cartii, te-ai inselat! Poate cele mai nepotrivite sunt scenele cu atmosfera indiana - a se vedea scena dansului oriental interpretat de Becky, o secventa putin probabil a se petrece in acea perioada, cand un asemenea gest ar fi fost considerat mai mult decat indecent si ofensator... Insa explicatia pentru prezenta numeroaselor scene ale opulentei indiene ese evidenta daca tinem cont de originile regizoarei Mira Nair. Regizoarea interpreteaza materialul clasic conform unei viziuni proprii. Trecutul sau indian il completeaza pe cel al lui Thackeray (britanicul si-a petrecut primii ani ai copilariei in Calcutta). Aceasta coincidenta neasteptata este creativa, dar si extrem de personala, iar noua versiune a filmlui este o meditatie pe tema legaturii intre Anglia imperiala si culturile straine de dincolo de mare.

James Purefoy, distribuit in rolul junelui prim Rawdon Crawley, comenteaza: "Experienta Mirei in cinematografia indiana, atentia pe care o acorda culturii indiene, care-si facea simtita prezenta in Anglia secolului al XIX-lea, toate acestea sunt aspecte care dau tonul intregii pelicule".

Povestea vanitoasa a vanitatii...

Fiica unui artist englez muritor de foame si a unei cantarete frantuzoaice de cor, Rebecca (Becky) Sharp ramane orfana de la o varsta frageda. Inca din copilarie, fetita isi doreste o viata luxoasa, lipsita de griji, mult peste nivelul social caruia ii apartinea prin nastere.

Dupa ce paraseste Academia doamnei Pinkerton din Chiswick (momentul in care arunca la picioarele doamnei Pinkerton dictionarul primit in dar la plecarea de la Academie este definitoriu pentru viata pe care tanara femeie o incepe pe cont propriu), Becky se hotaraste sa cucereasca inalta societate engleza prin orice mijloace. Se va folosi de intreaga ei inteligenta, de farmecul si de sexualitatea sa, pe masura ce se va impune in arisotcratia engleza de la mijlocul secolului al XIX-lea.



Ascensiunea lui Becky catre inalta societate incepe atunci cand se angajeaza ca guvernatoare a fetelor excentricului Sir Pitt Crawley (Bob Hoskins). Becky castiga simpatia copiilor, ca si pe cea a bogatei matusi Matilda (Eileen Atkins). Fata devine indispensabila gospodariei din Hampshire-ul rural, iar Matilda capata incredere in sclipitoarea tanara.

Dar Becky stie ca nu poate face cu adevarat parte din inalta societate britanica pana nu se muta la oras. Atunci cand Matilda o invita sa locuiasca cu ea la Londra, Becky accepta cu nerabdare. Acolo, tanara se reintalneste cu cea mai buna prietena a sa de la Academie, Amelia Sedley (Romola Garai) care, crescuta in lux si confort, nu impartaseste ambitiile mai terestre ale lui Becky.

Manipuland familia pe care deja o cunoaste atat de bine, Becky se marita in secret cu bogatul Rawdon Crawley (James Purefoy), dar cand Matilda afla despre aceasta casatorie, ii da afara pe tinerii insuratei si il dezmosteneste pe Rawdon.

Napoleon invadeaza Europa, iar Rawdon se ofera drept voluntar pentru a pleca pe front. Insarcinata, Becky ii tine companie Ameliei, distrusa de inrolarea propriului sau sot, George Osborne (Jonathan Rhys Meyers). Cum George nu supravietuieste bataliei de la Waterloo, prietenia dintre Becky si Amelia este pusa la grea incercare.



Becky se muta impreuna cu Rawdon si da nastere unui baiat, dar dupa razboi banii si mentinerea unui standard minim de viata devin o adevarata problema pentru proaspata familie. Mai hotarata ca niciodata sa fie acceptata in inalta societate britanica si sa-si asigure un trai decent, Becky isi gaseste un sprijin in persoana puternicului Marchiz de Steyne (Gabriel Byrne). Legaturile acestuia ii pemit lui Becky sa-si realizeze toare ambitiile, dar pretul pe care trebuie sa-l plateasca risca sa fie prea mare....

Despre productie si actori...

Distributia este una de exceptie: in rolul frumoasei, pasionalei si rapacei Rebecca (Becky) Sharp, joaca Reese Whiterspoon, o actrita ale carei performante de pana acum nu au convins foarte mult. Dar actrita se straduieste sa creeze un personaj credibil (accentul ei britanic este de mare ajutor in acest sens) in incercarea sa de a-si schimba destinul. Lui Whiterspoon ii lipseste insa forta si "veninul" necesare pentru a da viata unei Becky Sharp cu adevarat puternice, manipulatoare si... reale. Si, din aceasta cauza, personajului principal ii lipseste o parte din farmecul pe care il emana in romanul lui Thackeray.

Stralucitoare in rochiile de epoca, Whiterspoon ramane o prezenta agreabila pe marele ecran, interpretarea ei este buna, dar atat. Nu "aprinde" ecranul, nu creeaza pasiunile nebune pe care le genera personajul omonim din romanul "Vanity Fair". Oricum, este apreciabila trecerea actritei de la filmele "usurele" de comedie romantica, ce i-au deschis drumul in cinematografie: "Legally Blonde" si "Sweet Home Alabama".

Whiterspoon isi aminteste despre inceputul colaborarii ei cu regizoarea: "Am fost atat de incantata cand m-a sunat Mira si mi-a spus ca vrea sa lucram impreuna! Ne-am intalnit pentru prima oara acum vreo doi ani si am descoperit ca aveam o viziune comuna asupra femeilor. M-am gandit ca abordeaza intr-un fel cu totul nou acest material, incercand sa exploreze radacinile culturii indiene in societatea britanica. Are un fel aparte de a explica lucrurile, de a le aduce la viata."

Vedeta a afirmat despre personajul pe care il interpreteaza: "Dupa parerea mea, Becky Sharp este una dintre precursoarele feminismului. Este cu adevarat un personaj extrem de modern. A ramas orfana si n-are nici un loc al sau pe lume - dar cu toate acestea va reusi sa se impuna. Tot ce a reusit in viata se datoreaza meritelor personale, ceea ce este o idee moderna pentru povestile din epoca. Cred ca este o femeie sensibila, chiar si intr-un mediu in care oamenii sunt destul de nepasatori, intr-o societate in care poti fi cumparat cu usurinta. Poti sa-ti cumperi drumul catre aristocratie si apoi sa pici in dizgratie deoarece ai pierdut banii. Intr-o lume in care e atat de greu sa te impui, ea se descurca cu succes. Isi da seama cum se poate strecura cu gratie printre obstacole."

Scenaristul Fellowes are numai cuvinte de lauda pentru Whiterspoon: "Reese are o calitate extrem de importanta la o actrita: este capabila sa exprime o gama variata de emotii. Becky Sharp, asa cum o interpreteaza ea, este mereu interesanta, inteligenta, complicata. La un anumit nivel, este ambitioasa, practica si incapatanata, dar cu toate acestea stim ca este in acelasi timp si o persoana cu adevarat sufletista."

Nair este si ea foarte multumita de colaborarea cu actrita: "Reeese a fost extrem de implicata in acest proiect si ma simt foarte datoare fata de ea. Si-a dorit cu adevarat s-o interpreteze pe Becky. Are cu adevarat acel tip de inteligenta, de farmec, care sunt autentica amprenta a vedetelor. A vazut-o pe Becky la adevarata ei valoare, ceea ce a fost extrem de important pentru mine, deoarece n-am vrut sa iasa un film in care personajul principal sa fie negativ - si e usor sa n-o placi pe Becky, deoarece ii manipuleaza cu usurinta pe cei din jur, este extrem de intriganta. Astfel incat actrita care o interpreteaza trebuie sa fie irezistibila, pentru ca publicul sa se implice cu adevarat in problemele lui Becky. Reese va putea fi vazuta intr-o lumina cu totul noua - senzuala, feminina. Reese si cu mine am colaborat la un proiect cu adevarat exceptional."



Jim Broadbent, castigator al Premiului Academiei, il interpreteaza pe incapatanatul domn Osborne, si este un admirator al lui Becky Sharp: "Este o tipa inteligenta care s-a impus in literatura britanica drept emblema fetei atragatoare, puse pe fapte mari. Este un personaj extreme de modern, care stie foarte bine cum sa manipuleze barbatii si, in general, pe toti cei din jur - daca s-ar fi nascut in zilele noastre, ar fi ajuns sa manipuleze pana si opinia publica!"

Faulk si Skeet sunt de aceeasi parere: "Am fost incantati atunci cand am auzit ca Reese Whiterspoonn a fost distribuita in rolul principal. Exista o asemanare perfecta intre ea si acea Becky pe care Thackeray, un desenator iscusit, a schitat-o ca ilustratie pentru romanul sau".

Gabriel Byrne (Marchizul de Steyne) are "parte" de unul dintre cele mai complexe personaje din aceasta ecranizare. Byrne reuseste sa intruchipeze cu foarte multa substanta rolul protectorului lui Becky, un personaj care ii cere foarte multe in schimb pentru favorurile pe care i le face (un adevarat tiran si "stapan" acasa, care isi dispretuieste si isi trateaza cu superioritate familia si mai ales membrele de sex feminin ale acesteia).

Gabriel Byrne povesteste despre relatia profesionala pe care a avut-o pe platoul de filmare cu regizoarea: "Am lucrat cu niste regizori de exceptie si as putea spune ca Mira Nair este una dintre cele mai bune profesioniste, mai ales atunci cand vine vorba despre colaborarea cu actorii. Mi-au placut toate filmele ei si este una dintre persoanele cu care mi-am dorit mereu sa colaborez. A fost si ea actrita si este destul de perfectionista, in sensul ca mereu ma face sa incerc lucruri noi. Mira este unul dintre putinii regizori care le spune figurantilor ce se intampla in film. Isi da seama ca fiecare secventa a filmului este importanta si ca toate detaliile contribuie la imaginea de ansamblu. Nu numai ca este extrem de competenta din punct de vedere tehnic, dar mai este si foarte atenta la detaliile si la momentele care dau intensitate dramei, este foarte constienta de toate aceste aspecte - de importanta unei priviri, a unei pauze, a unei accelerari a ritmului."



Exceptionala in rolul ei, Eileen Atkins (Matilda - sarcastica si dominatoare, constienta de puterea pe care o are in cadrul familiei, putere pe care i-o dau banii...) - a mai jucat in "Upstairs, Downstairs" si "Gosford Park", este "sarea si piperul" filmului. Senzatia clara pe care ti-o lasa dupa ce personajul sau dispare din peisaj este ca, fara ea, filmul se prabuseste... Umorul fin, replicile spirituale si interpretarea spumoasa merita sa fie tinute minte.

De asemenea, aparitii foarte bune, desi destul de scurte, au avut si Bob Hoskins (Sir Pitt Crawley - un arivist rautacios si cam libidinos, fratele Matildei si tatal lui Rawdon), care considera ca personajul sau este "un tip dintr-o bucata", precum si Jim Broadbent (Mr. Osborne - tatal unui soldat desfranat, care nu ezita sa isi dezmosteneasca fiul in clipa in care acesta nu i se supune si nu vrea sa faca cea mai profitabila miscare a vremii, respectiv insuratoarea din interes).

Rhys Ifans (William Dobbin) este destul de credibil in rolul protectorului Ameliei Sedley, prietenul de o viata al acesteia, care nu a incetat sa o iubeasca de-a lungul deceniilor, chiar daca femeia a ramas mereu fidela amintirii sotului ei, George Osborne, barbatul care nici macar nu a iubit-o.



Fara sa isi exteriorizeze in mod excesiv emotiile si sentimentele, Ifans isi poarta personajul prin toata gama de stari dureroase ale barbatului respins, care iubeste o femeie ce nu are ochi pentru el. De asemenea, dispretul pe care il simte fata de "rivalul" sau si pe care il lasa sa se intrevada din timp in timp, il face un personaj cu atat mai uman, caruia publicul ii va da dreptate, cel putin din acest punct de vedere... Dobbin este mai mult decat un admirator secret al Ameliei, "bolnav" de dragoste, este, in acelasi timp, un personaj puternic, care nu se sfieste sa arate si aceasta latura a sa.

Regizoarea Mira Nair a explicat care sunt motivele pentru care a decis sa isi indrepte atentia spre acest roman al lui Thackeray (in fapt, Nair este o admiratoare fidela a autorului inca de la varsta de 16 ani): "Motivele care m-au indemnat sa aleg acest roman sunt legate de intrebarile esentiale (si extrem de spirituale) ale lui Thackeray - cati dintre noi au vise, si sunt cu adevarat fericiti atunci cand reusesc sa le indeplineasca? Ce inseamna sa fii multumit de tine insuti? Ce este asipratia? Care este adevaratul scop al vietii? In romanul sau, Thackeray a prezentat cu lux de amanunte societatea contemporoana. Relatarea sa cu privire la ce se intampla in Anglia acelor zile este extrem de veridica, cu toate acestea intrebarile pe care le pune nu sunt constranse de temporal. Personajele extrem de pertinent conturate au ecou si in zilele noastre, iar Becky este una dintre figurile emblematice ale literaturii mondiale."

Producatoarea Janette Day a adaugat: "Am simtit dintotdeauna ca acesta este filmul de epoca pe care-mi doresc sa-l fac; nu este nimic perimat la el, iar Becky Sharp este o eroina moderna, care a nimerit intr-un context social nepotrivit, intr-o lume nebuna si capricioasa in care ea este deosebita, altfel decat toti ceilalti. Influenta pe care o exercita acest personaj este una de lunga durata, care a rezistat trecerii anilor."

Pentru scenaristii si producatorii asociati Matthew Faulk si Mark Skeet, adaptarea romanului este "un vis realizat si un adevarat privilegiu. Bogatia comica neasteptata pe care o dovedesc personajele lui Thackeray este visul oricarui scenarist. Acesta este un roman despre noi toti." Scenaristul Julian Fellowes a afirmat: "Cu Becky Sharp, Thackeray a creat o eroina emblematica, vie, proaspata si relevanta pentru orice perioada sau categorie de varsta."

Stiai ca?...

Dupa ce i-a "cerut" actritei principale, Reese Whiterspoon, sa ramana insarcinata pentru a putea intra mai bine in pielea personajului (ca o gluma, pentru ca silueta vedetei era mult prea subtire), Mira Nair a fost incantata in momentul in care Whiterspoon a anuntat ca, pana la urma, va deveni mama...

Natasha Little, care interpreteaza rolul Lady Jane Sheepshanks, a fost, in mini-seria "Vanity Fair" din 1998, Becky.

Cea mai mare parte dintre costumele de epoca purtate de actori au fost croite special putin mai mici decat ar fi fost necesar, pentru a altera oarecum aspectul lor general de "salopeta"...

Ceea ce trebuie sa retii despre acest film este ca, desi este o creatie cinematografica "placuta", mai ales din punct de vedere vizual, intentia autorului William Makepeace Thackeray nu a fost sa creeze o opera "placuta". Acesta a precizat candva despre romanul sau cinic din 1847: "Vreau ca sentimentul pe care il las fiecarui cititor la sfarsitul acestui roman sa fie unul de nefericire si de nemultumire." Si, chiar daca nu stiai acest lucru, romanul are si un subtitlu: "Un roman fara erou", care spune totul despre anti-eroina sa, Becky Sharp...

Recomandă acest articol:

Facebook Twitter gplus

Dacă ţi-a plăcut acest articol, te așteptăm și pe pagina noastră de Facebook!

 

Posteaza comentariu

Greu de citit? Regenerare cod