Pastele si postul


Unul dintre ritualurile Sarbatorii Pascale este postul. Asa cum se intampla si in apropierea Craciunului, a Sfintei Marii sau a Sfintilor Petru si Pavel, crestinii ortodocsi obisnuiesc sa renunte la mancarea de "dulce" (carne, oua, branza, lapte), pentru a se curata de pacate. Carmen Mihalache, etnolog, cercetator la Muzeul Taranului Roman, ne povesteste mai mult despre acest lucru.
Unul dintre ritualurile Sarbatorii Pascale este postul. Asa cum se intampla si in apropierea Craciunului, a Sfintei Marii sau a Sfintilor Petru si Pavel, crestinii ortodocsi obisnuiesc sa renunte la mancarea de "dulce" (carne, oua, branza, lapte), pentru a se curata de pacate. Carmen Mihalache, etnolog, cercetator la Muzeul Taranului Roman, ne povesteste mai mult despre acest lucru.

Perioada Pascala porneste de la inceputul postului. Cum este marcata aceasta trecere de la "dulce" la "post" in zonele tarii noastre?

Ciclul pascal este cel mai lung din calendarul taranesc. El incepe o data cu Postul Mare, cu 48 de zile inainte de prima zi de Paste, si se incheie la 50 de zile dupa Paste cu sarbatoarea numita Rusalii sau Rusitori (Pogorarea Sfantului Duh). In total, o suta de zile, cincizeci de tristete si durere, cincizeci de bucurie.

Postul ortodox al Pastelui este lung si aspru, cel mai important din an. El inseamna infranare strasnica  - de la mancare si bautura, dar si de la ganduri si fapte rele - si lipsa de desfatare.

De ce se posteste?

Pentru Iisus Mantuitorul, care a dat Legea cea noua, pentru ca postul lungeste zilele omului si pentru ca prin post, rugaciune si fapte bune se capata Imparatia Cerurilor. Numai cei care calatoresc, cei bolnavi si cei neputinciosi sunt iertati si au dezlegare sa nu posteasca.

Postul se tine fara carne, fara lapte, fara oua, fara peste; in vremea veche, chiar si fara untdelemn. Mai demult se manca o singura data in zi, spre seara.

Vinul era permis doar sambata si duminica. Nu se danseaza, nu se canta, nu se fac petreceri sau nunti. Romanii considerau postul Pastelui ca o padure intunecata al carei capat nu se vede, dar dincolo de care se afla Lumina.

In calendarul taranesc, acest post are inainte o perioada in care desprinderea de "dulce" sau "frupt" se face treptat.
Lasatul Secului de carne, Saptamana alba, Sambata placintelor si Lasatul Secului de branza sunt tot atatea prilejuri de renuntare, de obiceiuri specifice si acte rituale.

De exemplu, in sambata de Lasatul Secului de carne erau "mosii mari/mosii de caslegi", cand se pomeneau toti mortii neamului, mai ales cei care au avut parte de o moarte napraznica sau necunoscuta (in razboi, cutremure, incendii etc.). Tot acum, la petrecerile ce se tineau cu acest prilej, erau luati in deradere fetele si feciorii de varsta casatoriei care nu s-au casatorit in caslegii de iarna.


Dupa ospatul de duminica, oamenii mancau simbolic cate un ou fiert, ca sa li se para postul mic si usor ca un ou si sa fie tari si sanatosi ca acesta in timpul postului.

In Saptamana Alba (sau a Branzei) se mananca numai frupt alb, lactate si aluaturi, iar in anumite zile se tine post sau nu se lucreaza, cu diferite scopuri. In Banat, dar si prin Muntenia si in general in zonele de influenta germana (obiceiul fiind adus de svabi si sasi) in aceasta saptamana, numita si Saptamana Nebunilor, feciorii umbla cu farsangul (merg mascati de la o casa la alta si fac pe nebunii).

Un alt obicei specific candva Dobrogei si intregului ses al Dunarii, cucii, consta de asemenea dintr-un alai de mascati (cuci, miri/mirese, ciobani/ciobanite, vanatori, vraci) care respecta un scenariu simbolic.

In alte parti se practica de catre feciori sau copiii mai mari saritul peste foc (alimori) sau aprinderea si rostogolirea unor roti facute din paie, panusi de porumb sau nuiele (hodaite), sau strigatul peste sat (obicei care satirizeaza de asemenea fetele nemaritate sau flacaii neinsurati).

Toate aceste obiceiuri se practicau  pentru belsug, noroc si aparare de rau. In prima zi de post (numita, dupa loc, si "lunea curata", "lunea pastorilor" sau "spolocanie"), femeile aveau obicei sa curete bine toate vasele, sa dea de pomana si sa inceapa tesutul panzei pentru camasile de Paste.


In general se practica tot felul de "curatari" rituale (ale spatiului – curte, casa, ale trupului).

Postul Pastelui este presarat cu numeroase sarbatori religioase si sarbatori din calendarul popular: Martisor, Saptamana Cailor lui San-Toader, Sfantul Lazar, Bunavestire sau Blagovestenia, Floriile.

De Bunavestire si de Florii este dezlegare la peste. De Florii, crestinii sarbatoresc Intrarea lui Hristos in Ierusalim. Ei duc la biserica crengute de salcie care se sfintesc. Acestea sunt apoi pastrate la icoana pana la Pastele urmator.
    
Se pastreaza inca aceste obiceiuri sau s-au mai pierdut in timp?

Multe dintre aceste obiceiuri se pastreaza. De exemplu, Farsangul sau Fisangul se tine si astazi in multe zone (Brasov, Arad, Alba, tot Banatul aproape), se organizeaza aici baluri cu acest nume. Cucii se mai practica, la Branesti, in apropierea Bucurestiului. Pomeni si petreceri iarasi se fac peste tot, chiar si de catre cei care nu intentioneaza sa mai tina intreg postul.

Recomandă acest articol:

Facebook Twitter gplus

Dacă ţi-a plăcut acest articol, te așteptăm și pe pagina noastră de Facebook!

 

Comentarii (1)

POSTEAZA COMENTARIU
Afiseaza:Cele mai recente|Cronologic

  • Teodora pe 29 Mai 2008, 21:50
    mai are nevoie de ceva

    Ar mai avea nevoie de ceva..de mai multe.. cautam si eu un referat pe net..si speram sa gasesc ceva mai folositor :(...

    0
    0

Posteaza comentariu

Greu de citit? Regenerare cod