Ouale si Pastele

De doua ori pe an, crestinii ortodocsi obisnuiesc sa incondeieze sau sa vopseascas oua: de Paste si de Inaltare. Un obicei mostenit din generatie in generatie, despre care, insa, stim foarte putine lucruri.
De doua ori pe an, crestinii ortodocsi obisnuiesc sa incondeieze sau sa vopseascas oua: de Paste si de Inaltare. Un obicei mostenit din generatie in generatie, despre care, insa, stim foarte putine lucruri. Sa aflam mai multe de la Carmen Mihalache, etnolog, cercetator la Muzeul Taranului Roman.

De unde ouale rosii si taiatul mielului? Cum au luat nastere aceste obiceiuri?

In legatura cu inrositul oualor, vom recurge la legende taranesti.

Una povesteste ca, dupa Invierea lui Hristos, s-a intamplat o minune. Apostolii vesteau pretutindeni in orasul Ierusalim ca Mantuitorul lumii a inviat din morti.
O precupeata care vindea oua intr-o piata mica nu a vrut sa creada: - Pe cat e de adevarat  faptul ca ouale pe care le vand  sunt rosii, pe atat de adevarata este si istoria despre Invierea lui Hristos!

Nu si-a terminat bine vorba, cand deodata toate ouale din paneras se inrosira ca sangele si din acea clipa a crezut si ea in Invierea lui  Iisus, iar intru pomenirea intamplarii se fac in toti anii de Paste oua rosii.

Iar alte legende amintesc de patimile Domnului. Ele spun ca, sub crucea pe care a fost rastignit Mantuitorul, Maria Magdalena sau chiar Maica Domnului ar fi pus un cos cu oua si acestea s-au inrosit de sangele ce cadea din ranile lui Iisus.


Exista si alte legende care povestesc despre originea acestui obicei atat de raspandit pe teritoriul romanesc. Se crede ca in clipa Invierii toata ouale din lume, chiar si cele din cuibare, s-au inrosit.

Oul apare la multe popoare ale Asiei si Europei in ritualuri de sarbatori sau oferite in dar, chiar ca oua rosii. Chinezii, celtii, persii, romanii, slavii si alte neamuri aveau, dupa cum dovedesc sursele arheologice si texte ale vechilor cronici, obiceiul colorarii si ornamentarii oualor.

Pare sa fie un obicei preluat de primii crestini din sarbatorile pagane, oul pretandu-se prin forma sa perfecta unui simbol pentru Dumnezeu, creatorul a toate si cel care le contine pe toate.
Traditia populara a facut, in timp, din ouale rosii un semn emblematic al sarbatorii Pastelui, in vreme ce Biserica nu le-a tratat preferential fata de alte roade binecuvantate ale firii.

In noaptea Invierii preotii binecuvanteaza branza, carnea si ouale aduse de femei la biserica (pe care le vor duce acasa dimpreuna cu anafura speciala numita in popor "paste") astfel: "Stapane Doamne Dumnezeul nostru, ziditorule si facatorule a toate, binecuvanteaza branza si ouale acestea si pe noi ne pazeste intru bunatatea ta, ca gustand dintr-insele sa ne umplem de darurile cele date noua cu prisosinta si de bunatatea ta cea negraita".


Traditia crestina aseaza oul, ca si painea sau pestele, in paradigma darurilor bune si a semnelor fundamentale ale vietii si dragostei.

Mielul, in schimb, cu blandetea, inocenta, puritatea si simplitatea sa, este unul dintre simbolurile de baza ale Mantuitorului, cel care se jertfeste pe sine pentru salvarea omenirii. Ar putea fi echivalentul crestin al zeului jertfit anual din religiile pagane.

 

Posteaza comentariu

Greu de citit? Regenerare cod