Interviu cu Jo Nesbo, autorul cărţii "Steaua Diavolului"


"Steaua Diavolului" este o carte adresată cititorilor pasionaţi de thrillere ieşite din tipar, care sunt interesaţi să descopere scriitori de mare viitor, căci Jo Nesbo este văzut drept cel mai de succes autor din Norvegia şi unul dintre cei mai importanţi autori de thrillere europeni.

După succesele Fantoma trecutului şi Călăul din seria Harry Hole, Editura RAO vă oferă: Steaua diavolului -JO NESBO – „Viitorul Stieg Larsson!” Independent.

"Steaua Diavolului" este o carte adresată cititorilor pasionaţi de thrillere ieşite din tipar, care sunt interesaţi să descopere scriitori de mare viitor, căci Jo Nesbo este văzut drept cel mai de succes autor din Norvegia şi unul dintre cei mai importanţi autori de thrillere europeni.

Cartea prezintă povestea unei tinere care este ucisă în apartamentul ei din Oslo. Un deget i-a fost secţionat, iar sub pleoapa a fost ascuns un diamant minuscul în forma unei stele cu cinci colţuri – o pentagramă, steaua diavolului. Cazul este repartizat detectivului Harry Hole, care este nevoit să facă echipă cu vechiul său adversar Tom Waaler, căci nu are de ales: problemele din trecut şi alcoolismul i-au distrus nu numai viaţa personală, ci îi pun acum în pericol şi cariera. Un val de crime similare mătură oraşul, iar tiparul care se întrezăreşte sugerează că în Oslo acţionează un ucigaş în serie şi steaua cu cinci colţuri este cheia spre găsirea lui.

"Steaua Diavolului" va putea fi găsită în librării din 5 aprilie. Editura Rao a pu la dispoziţie un interviu acordat de autorul cărţii, Jo Nesbo.

Cum ai început să scrii?

Am citit. Şi am citit. Practic, am amânat cât am putut să încep să scriu, până la 37 de ani. După care am început să scriu ca un nebun.

Tu şi personajul principal din cărţile tale, Harry Hole, aveţi multe în comun?

Amândoi suntem romantici, melancolici şi avem un amestec de haos şi disciplină.

Cât de puternică este legătura ta cu Harry Hole?

Aveam impresia că suntem două persoane complet diferite. Acum îmi dau seama că nu este deloc aşa. Poate că nu e tocmai un alter ego al meu, dar cu siguranţă am folosit pentru Harry foarte mult din propria mea personalitate. Să zicem, 70%. Cele mai bune părţi. Ei bine, sunt  şi unele nu chiar atât de bune.

Harry Hole nu este un erou tipic.
Cine te-a influenţat în crearea lui?

Eu însumi. Olav Hole, poliţistul local din satul bunicii mele. Personaje din Molde, un orăşel de pe coasta de vest unde am crescut. Personaje ficţionale, cum ar fi Brand al lui Henrik Ibsen, Batman al lui Frank Miller şi Henry Chinaski al lui Charles Bukowski.

Unii ar spune că un autor care scrie o duzină de cărţi cu acelaşi personaj central are o misiune uşoară. Ce le-ai răspunde?

Că un autor a cărui ambiţie este să scrie o duzină de cărţi BUNE cu acelaşi personaj principal are o muncă grea de făcut. O serie ca aceasta are şi avantaje, şi dezavantaje. Pot folosi un univers cunoscut şi mie, şi cititorilor, dar în acelaşi timp trebuie să păstrez prospeţimea personajelor, să le fac mereu interesante, iar povestea care reprezintă firul central al cărţilor trebuie să fie planificată cu mare atenţie.

Pe lângă scriitor, eşti şi muzician. Cum diferă din punct de vedere creativ scrisul de muzică? Consideri că sunt într-o competiţie în ceea ce priveşte atenţia pe care le-o acorzi?

Pentru mine, muzica reprezintă mai mult o eliberare a tensiunii; nu am propriu-zis o metodă.
Scrisul înseamnă imaginarea unor lucruri, folosirea acestei imaginaţii pentru a-ţi da seama pe loc dacă eşti pe drumul cel bun în procesul creativ. Acum muzica este pe locul doi pentru mine, scrisul este preocuparea principală.

Odată ai afirmat că Oslo este căminul tău, dar evadezi la capătul lumii ca să scrii. De ce?

Fiindcă la Oslo viaţa mea este o adevărată nebunie, se întâmplă atât de multe. E mai bine să stau în holul unui hotel din Buenos Aires unde nimeni nu mă cunoaşte sau în faţa unui bungalow din Thailanda unde poţi pleca să faci alpinism atunci când am nevoie de o pauză de la scris.

Te-a schimbat celebritatea?

Probabil. Dar nu într-un mod fundamental. Eram plin de încredere în mine cu mult înainte să poată cineva să înţeleagă că aveam un motiv. Aşa că în ultima vreme nu am devenit plin de mine – am fost aşa tot timpul.

Recomandă acest articol:

Facebook Twitter gplus

Dacă ţi-a plăcut acest articol, te așteptăm și pe pagina noastră de Facebook!

 

Posteaza comentariu

Greu de citit? Regenerare cod