Cine e soprana cu voce de înger care a ajuns să trăiască pe străzi în SUA: S-a născut în Basarabia, știe românește și a dus o viață ca-n filme

Emily Zamourka

Emily Zamourka (52 de ani) a cucerit întreaga lume după ce a fost filmată în timp ce cânta la metrou, în SUA. Ea s-a născut în Basarabia, a avut o copilărie grea și a trecut printr-o căsnicie violentă.

După ce a uimit lumea cu vocea sa de înger, într-o înregistrare făcută de un polițist în timp ce ea trăia pe străzile din Los Angeles, povestea sa adevărată a ajuns, în sfârșit, să fie cunoscută. Și e, așa cum ne așteptam, povestea unei vieți ca-n filme: a trecut prin sărăcie, printr-o adopție, a cunoscut represiunea statului sovietic din cauza convingerilor ei religioase, a scăpat dintr-o căsnicie abuzivă și a încercat să trăiască visul american.

Daily Mail a aflat cine este, de fapt, soprana care cântă dumnezeiește o arie din Puccini în filmarea care a făcut înconjurul lumii: numele ei este Emily Zamourka, are 52 de ani și este o soprană experimentată.

Din păcate, viața ei nu a fost pe măsura talentului pe care îl stăpânește. Din fericire, după ce imaginile în care ea cânta pe stradă au devenit virale, existența sa a luat, în sfârșit, o întorsătură favorabilă. Dar până aici a trecut prin multe greutăți până aici.

Adoptată la doi ani


Emily Zamourka este, de fapt, Liudmila Grekova. Așa o chema când trăia în Basarabia. S-a născut în 1967, într-o familie de adventiști cu nouă copii, și de mică a cunoscut sărăcia. Deși religia sa era interzisă de regimul comunist, familia a rămas atașată Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea și a fost hărțuită tot timpul de miliție și de KGB.

Când avea doar doi ani și jumătate, viața Liudmilei s-a schimbat total: din cauza unor probleme cardiace, mama sa n-a mai putut s-o crească și a a fost nevoită s-o dea spre adopție. Mila, cum îi spuneau ei, a fost preluată de un cuplu adventist fără copii, Ivan și Ioana Zamorca. Aceștia erau din altă localitate, Leova.

Numele de familie se pronunță diferit pentru că după destrămarea Uniunii Sovietice Republica Moldova a trecut de la alfabetul chirilic la cel latin, iar Liudmila (Emily) a folosit o pronunție mai occidentală decât părinții săi adoptivi.

Mama sa adoptivă, Ekaterina, fostă muncitoare la ferma colectivă, acum în vârstă de 85 de ani, trăiește la doi pași de granița Republicii Moldova cu România. Ea a povestit pentru DailyMailTV momentul emoționant al despărțirii Liudmilei de familia ei: "Frații și surorile ei erau supărați că părinții au dat-o spre adopție. Îmi amintesc cum copiii familiei Grekov stăteau la geam și plângeau când noi am plecat cu Liuda (Emily). Părinții plângeau și ei."

"Am zis să o luăm un an și să vedem cum merge. Dacă plângea după familia ei, urma să o ducem înapoi", explică Ioana Zamorca. "Era doar un copil și nu înțelegea cine erau părinții ei. După un an am făcut adopția oficială. Singurul lucru despre care am fost întrebați a fost: o luați pentru o perioadă scurtă sau pentru totdeauna?". Răspunsul lor: "Pentru totdeauna."

"Părinții ei știau că suntem oameni buni. Ne-au dat-o ca și cum am fi fost rudele lor. Au preferat să o dea unei familii din aceeași biserică decât unor străini. Ne-au cerut să n-o mințim că suntem părinții ei adevărați. Dar în religia noastră nu avem voie să mințim. Le-am cerut să ne-o dea nouă și au fost de acord. Noi n-aveam copii", spune femeia.

Viața între două familii


Pe măsură ce creștea, Liuda, cum îi spuneau părinții adoptivi, era tot mai atrasă de muzică. Cânta la pian, iar vocea sa începea să exprime talentul natural cu care sunt înzestrați și frații ei. Din toată sărăcia, soții Zamorcas i-au cumpărat fetei un pian și o vioară. "Noi nu cântam prea mult, din cauza religiei noastre, dar ea cânta la concertele școlii. Avea o prietenă care o vizita și cântau împreună. Emily cânta la vioară, iar prietena la pian. Era foarte frumos. Îmi plăcea mult", povestește Ioana.

Însă mai târziu, când era adolescentă, colegii i-au spus Liudmilei că fusese adoptată. S-a dus acasă și i-a cerut socoteală Ioanei. "A venit și m-a întrebat de ce ceilalți copii îi spun asta. I-am zis că am adoptat-o. A plâns", își amintește mama adoptivă.

Prietena sa cea mai bună din facultate, Paulina Zavatin (51 de ani), spune că Emily a fost marcată tot timpul de faptul că fusese adoptată, dar oferă o versiune diferită despre felul în care aceasta a descoperit adevărul: la 12 ani, ea a găsit poza unui băiat care semăna cu ea, fratele ei, și a întrebat-o pe mama sa dacă fusese adoptată.

După ce a făcut această descoperire, ceva extraordinar s-a întâmplat. Emily a plecat la Soci, în Rusia, unde se mutase familia ei naturală, și a rămas cu ai ei. Deși în Moldova vorbea românește, copiii din fosta URSS învățau și rusa, așa că n-a avut probleme de adaptare.



Câțiva ani, a trăit între o familie și cealaltă, părând să nu știe a cui e, de fapt. Și, cumva, toată viața ei n-avea să-și mai găsească locul.

"A venit fratele ei. Eram în relații bune cu ei. Ne-a zis că o iau s-o dea la studii în Soci. I-am zis s-o lase aici, fiindcă avem cursuri de muzică și în Leova. De ce s-o ia? N-am vrut să ne lase. Dar a plecat. Apoi s-a întors după un an. Ne-a zis că voia să învețe la Leova - <<Nu pot să stau la Soci>>, ne-a zis", își amintește Ioana. "Era o fată tare bună. Ne asculta, până când a plecat de acasă", adaugă femeia.

"Ce-mi pasă mie de reguli?"


În casa în care părinții adoptivi au crescut-o pe Liudmila stă acum Valeriu Davnii, prietenul ei din copilărie și primul ei iubit. Ultima oară când s-au văzut, să fi fost în urmă cu 30 de ani, ea a venit într-o vizită. Bărbatul își amintește cum au aruncat semințe pe ogor, o tradiție de Anul Nou din Moldova, și cum au devenit iubiți. "Era foarte fericită și zâmbea tot timpul. Ascultam muzică disco amândoi. Tot timpul o auzeam cântând la pian și la vioară. Nu i-am auzit niciodată vocea cântând. Era frumoasă și sexy. Eram foarte apropiați. Am fost o pereche pentru scurtă vreme, dar n-a fost nimic serios. Eram foarte tineri", își amintește Valeriu.

În 1984, la 17 ani, Emily a fost admisă la facultatea de muzică și pedagogie a muzicii din orașul Bălți. Era cu un an înainte de venirea la putere a lui Mihail Gorbaciov, iar schimbarea pe care acesta o va aduce îi va permite Liudmilei să plece în America împreună cu toți frații ei. Dar în spatele Cortinei de Fier, așa ceva părea de neconceput.

În '84 era deja evident că talentul ei muzical era excepțional. Înregistrările sale audio încă pot fi ascultate la Universitatea de Stat Alecu Russo din Bălți, cea mai mare din Republica Moldova. Era strălucitoare, își amintește Paulina, care o cunoștea drept Mila: "Cânta la vioară în orchestra universității. Cânta în cor. Avea o voce specială care era diferită de celelalte", spune ea pentru DailyMailTV.

"A fost foarte dificil pentru ea să cânte în cor, din cauza vocii sale. Mereu cânta. Cânta și între lecții. Noaptea nu putea să doarmă. Cânta la pian. Era foarte talentată. Îi plăcea jazz-ul. Degetele ei alunecau pe clapetele pianului, apăsa două deodată. Era foarte talentată, dar tristă. Era binecuvântată. Era foarte artistică. Părea din afara acestei lumi când asculta muzică sau când cânta", adaugă Paulina.

"Avea un profesor de canto din Irkuțk, Rusia, care a lucrat la operă. Când a ascultat-o pe Mila cântând, profesorul a zis: <<Asta nu respectă regulile, aici e un fel anume de a face muzică!>>. Atunci Mila i-a răspuns: <<Ce-mi pasă mie de reguli? Nu-i frumos cum cânt?>>. Muzica pe care o compunea Mila era dificil de redat. Era foarte complicată", continuă fosta colegă a Liudmilei.

Alt coleg, Nicolae Brașoveanu, a povestit: "Mila era foarte bună la interpretare și avea ureche muzicală. Nu multă lume poate să facă așa ceva."

O căsnicie nefericită


Ca să-și plătească studiile, Liudmila spăla podelele în sediul universității și recicla sticle contra-cost. Munca grea era ceva obișnuit pentru oamenii din Uniunea Sovietică.
"N-a cerut ajutor niciodată. Era foarte mândră. A făcut multe de una singură, fără să ceară ceva de la cineva. Dacă încercam să o ajut cu ceva, măcar să-i dau ceva să mănânce, mă refuza imediat", își amintește Paulina Zavatin.

Liudmila era un om diferit de toți ceilalți. "Avea o personalitate complexă. Era prietenoasă, dar dacă cineva se purta urât cu ea, se retrăgea și construia un zid în jurul său", explică fosta sa colegă. Emily se concentra pe studiu și evita orice relație sentimentală. "Nu era cu nimeni cât a fost în facultate. Erau băieți care o plăceau, dar Ludmila era complet în lumea muzicii și nu dorea să aibă nicio relație."

Dar când a terminat universitatea, viața Ludmilei s-a schimbat: s-a măritat în Soci cu un ucrainean pe nume Anatolii Murga. N-a fost o căsnicie fericită: Murga o bătea și odată i-a spart nasul, își amintește Paulina. Acesta a murit după câțiva ani, apoi, după destrămarea Uniunii Sovietice, ea a plecat în America, unde au emigrat, pe rând, toți frații ei.

Aceștia trăiesc acum în zona Los Angelesului: fratele mai mare, Elijah, născut Ilia, este pastor adventist de Ziua a Șaptea, iar nepoata ei, Zlata, este o violonistă strălucitoare și cântă în orchestra simfonică Monterey din California.

Visul american ratat


În 1994, când avea 27 de ani, Lidmila și-a schimbat numele în Emily și a trăit în California. Doi ani mai târziu, a ajuns în orășelul Franklin din Missouri, la jumătatea distanței dintre Kansas City și St. Louis. Apoi s-a mutat în Vancouver, Washington, unde și-a înființat propria afacere de muzică și a fost chelneriță.

Prietenii din Republica Moldova spun că în SUA ea a avut o relație cu un bărbat mai în vârstă, al cărui nume nu-l cunosc, dar nu s-au căsătorit. Emily a compus muzică pentru o trupă, dar n-a ajuns niciodată la succesul la care a visat în America.

În 2004, Emily s-a întors pentru scurtă vreme din SUA și a surprins-o pe Paulina. Era complet schimbată. În facultate avea părul scurt, acum îl avea lung și n-a recunoscut-o. Stătea cu spatele, apoi s-a întors, cu brațele întinse, și a spus râzând: "Eu sunt!".

Deși familia ei se afla în SUA, Emily a rămas apropiată de toți cei pe care-i lăsase în fosta Uniune Sovietică. Părinții ei adoptivi au stat cu ea un an în America. "Când am mers la ea în SUA, am rugat-o să-mi cânte la vioară", povestește Ioana. Iar când tatăl ei adoptiv s-a îmbolnăvit, Emily i-a trimis medicamente în Basarabia.



În 2005, Emily s-a mutat la Los Angeles, mai aproape de frații ei care trăiesc acolo. A avut probleme de sănătate, a stat mult timp în spital, iar cheltuielile medicale au fost costisitoare. Un lucru a rămas constant în viața sa: pasiunea pentru muzică.

A făcut închisoare și a fost evacuată


În ultimii ani, caracterul ei excentric i-a făcut viața tot mai grea. Emily are în cazier trei condamnări pentru mici furturi și una pentru un furt însemnat. Toate petrecute între 2011 și 2013, sunt încadrate în limitele contravențiilor, dar pentru asta i s-a interzis accesul în mall-urile Target in Glendale Galleria mall, Topanga Plaza Mall și într-un supermarket. În decembrie 2014 a stat 35 de zile în închisoarea pentru femei Lynwood din Los Angeles și a efectuat și 200 de ore de muncă în folosul comunității. Ea a mai avut și câteva amenzi neplătite care au fost prescrise.

Între timp, Emily s-a distanțat de comunitatea adventistă. Fratele ei, Elijah, 59 de ani, este pastor în Yucaipa, California.

Leif Lind, pastor la biserica Glendale City Church, a spus pentru DailyMailTV că Emily a îmbinat credința cu pasiunea pentru muzică, predând pianul la biserică înainte de "a ieși de pe radar" în 2013. "Biserica noastră a ajutat-o cu o sumă considerabilă de-a lungul timpului, dar ea a dispărut în 2013. Sperăm că va reuși să-și așeze viața pe un nou făgaș", a scris acesta.

Deși fostul ei iubit, Steve Thornton (52 de ani), spune că a rămas apropiată de familie, Emily a trăit pe străzi din 2017, după ce a fost evacuată din apartamentul din Glendale, în care stătea cu chirie și în care adunase zeci de porumbei.

Proprietarul imobilului a spus că n-a avut încotro; versiunea ei era că păsările erau suferinde. "Au ocupat fiecare centimetru din apartament. Nu știu câți erau, 50 sau mai mulți. Era un coșmar. Povestea ei e că erau răniți. Nu cred așa ceva", a spus omul.



Thornton confirmă povestea. "Cei mai mulți oameni își pierd locul din cauza drogurilor, alcoolului sau pariurilor, dar nu și Emily."

Păsările au fost subiect de discordie și cu familia ei, care s-a oferit s-o găzduiască, dar fără porumbeii ei iubiți. "Singurul motiv pentru care nu e cu ei este că orice face Emily are legătură cu păsările, dacă ele nu vine, atunci nu vine nici ea", spune fostul ei iubit. "Ea nu a decis să fie homeless, dar imaginați-vă o femeie care are copii și căreia îi spuneți că ea poate veni, dar nu și copiii, ce credeți că ar face o mamă?", a adăugat el.

Șansa la o nouă viață


Emily s-a descurcat cum a putut pe străzi, dar cel mai rău a fost când vioara de 10.000 de dolari i-a fost furată. Ieșirea sa neobișnuită din anonimat, când a fost filmată pe peronul stației de metrou Wilshire/Normandie Purple Line Metro din Los Angeles pare să-i schimbe, în sfârșit, viața și să o ducă spre visul american care părea pierdut. Din păcate, momentul de fericire i-a fost umbrit de moartea mamei sale, Ekaterina, în vârstă de 94 de ani, care s-a stins din viață într-un spital din Los Angeles.

Emily stă la o prietenă și i s-a oferit un contract muzical, deși până acum a refuzat toate propunerile. Joel Diamond, producător nominalizat la premiile Grammy, a anunțat că i-a oferit un contract, iar ea a cântat o dată în public aria din Puccini care a făcut-o celebră.

Apariția de nicăieri a sopranei care trăia pe străzi i-a șocat pe cunoscuții ei din Basarabia și a emoționat-o pe mama sa adoptivă. Paulina auzise ultima oară de ea în urmă cu un deceniu și se temea că a murit, până când un post de televiziune din Republica Moldova a difuzat imaginile în care Emily cânta la metrou. "Încă mai cântă și cântă bine. De obicei, vocea se mai duce, dar a ei este ca de cristal. Și arată și bine. Am fost șocată pentru că am crezut... pentru că am pierdut legătura cu ea... credeam că a pățit ceva", a spus aceasta.

Mama adoptivă, care nu mai auzise de doi ani de ea, a spus plângând: "Îmi pare rău că a ajuns așa. N-am crezut vreodată că ea va ajunge așa... O iubesc... Cum să ajungă așa, nu știu. Aici n-are de ce să se întoarcă. Ce să facă aici? Acum eu trăiesc, dar poate mâine mor. Leova e un loc prăpădit. Toți fug de aici. Toți vecinii mei au plecat în Italia la muncă."



Cineva, însă, îi propune să facă ceva în orașul ei. Olga Lozan, directoarea Școlii de Arte, o cheamă înapoi: "Liudmila, dacă dorești, vino înapoi în orașul tău, în Leova. Vino și predă, hai să le arpți copiilor și să-i înveți ce știi tu. Te așteptăm cu drag la Școala de Arte din Leova."

Paulina ar primi-o și ea cu brațele deschise. Și le cere tuturor să n-o judece pe Emily pentru că nu a ajuns niciodată cântăreața care a visat să fie. "Aș vrea să le spun tuturor că nu trebuie să vorbească despre o persoană doar pe baza a ceea ce văd. Trebuie să cunoști un om înainte de a putea spune dacă e bun sau rău. Am citit o mulțime de comentarii negative."

Într-un mesaj emoționant în română, Paulina i-a transmis Liudmilei (Emily): "Când te-am văzut la televizor, le-am spus tuturor colegilor despre asta și ei te susțin. Te salut, ești tare. Mereu ai fost puternică. Luptă. Totul va fi bine. Îți dorim mult succes. Te iubim foarte mult. Îți duc de grijă. Și dacă ai cum, caută-mă."


Foto: Daily Mail

Recomandă acest articol:

Facebook Twitter gplus

Dacă ţi-a plăcut acest articol, te așteptăm și pe pagina noastră de Facebook!

 

Posteaza comentariu

Greu de citit? Regenerare cod