Ritualul de curtare cunoaște în ultimii ani transformări spectaculoase. De vină pare să fie și o emancipare a femeii - am devenit mai pretențioase - dar și specificul online al „întemeierii” relațiilor umane. Suntem, din spatele tastaturii, mai dezinhibați și capabili/e de orice, dar în fața realității intrăm în panică și acuzăm intenții criminale.
În urmă cu ceva ani, dacă un bărbat te lua prin surprindere și te pândea în fața blocului, când ajungeai acasă, luai asta drept romantism și o dovadă supremă de interes din partea lui. În fond făcuse pe detectivul ca să afle unde stai, se străduise un pic, nu primise mură în gură invitație de la tine, și venise eventual să-ți cânte și o serenadă.
Asta cu serenada nu mi s-a întâmplat, dar mărturisesc cu mâna pe inimă că una dintre cele mai frumoase amintiri din tinerețea mea revoluționară este o astfel de întâmplare.
Un tip cu care corespondam de multă vreme m-a așteptat ... pe neașteptate, în fața blocului ca să ne cunoaștem. Nu s-a ales nimic din strădania aia a lui în afară de această frumoasă amintire de care ne place să vorbim și azi când mai bem vreo cafea împreună, dar e suficient câteodată și doar atât.Un prieten burlac îmi povestea deunăzi că încercase aceeași strategie ca s-o cunoască pe o tânără cu care se cunoscuse pe Facebook. El, cu ceva experiență de Don Juan, dar cu mai mulți ani în spate decât ea, devenise un pic nerăbdător să o cunoască în realitate. Ea, fiind deja într-o relație ... oarecum deschisă, oscila. Îi promitea că se vor întâlni la o cafea, dar tot amâna momentul. Prin urmare el s-a documentat - Internetul azi doar nu-ți face cartofi prăjiți, în rest îți dă tot ce vrei - și într-o bună zi s-a înființat la ușa farmaciei în care lucra fata.
Ei, lucrurile nu au decurs deloc așa cum își imagina el.
Ea s-a speriat, surpriza a isterizat-o un pic, și de aici până la a-l da afară din magazin nu a mai fost decât un click. El a rămas nelămurit. „Dar ce am făcut? Era ziua în amiaza mare, pe terenul ei, unde se simțea în siguranță. Eu nu sunt un infractor, m-am prezentat și i-am spus că am luat eu situația în mâini, pentru că am considerat că ea nu avea curaj. Ce aș fi putut să-i fac, de s-a speriat așa?”, mă întreabă prietenul, cerându-mi să-l luminez din postura unui creier de femeie.Am fost tentată să pun reticența fetei pe seama faptului că era deja într-o oarecare relație cu altul, iar apariția bruscă în viața ei a unuia străin a făcut-o să se gândească dacă chiar vrea să renunțe le celălalt.
Poate că toate conversațiile cu el de până atunci nu fuseseră decât niște flirturi pe care el le-a interpretat mai „angajante” decât erau în realitate. El susține că nu a interpretat greșit, că ea era destul de „amatoare” pe Internet. Total altfel s-a dovedit în realitate.Flirt, neflirt, totul s-a terminat cu un „unfriend” și o închidere definitivă a tuturor căilor de comunicare pe care le avuseseră până atunci. El e în continuare nelămurit, și puțin intimidat la gândul unor potențiale alte cuceriri. Dacă se mai comportă la fel, riscă să fie considerat un hărțuitor sau mai există și femei care să considere gestul romantic?
De aceea vă întreb și pe voi, ce ați fi făcut în situația asta? L-ați fi bănuit pe curtezan de intenții dubioase, hărțuitoare, dacă v-ar fi luat prin surprindere? Sau ați fi considerat că e o ocazie bună să vă cunoașteți cu el, dacă tot l-ați „aburit” înainte preț de câteva luni pe Facebook?
Mai multe de și despre mine, pe Dollo zice bine
Posteaza comentariu