Am petrecut azi câteva ore liniștite pe pajiștea Palatului de la Mogoșoaia, în compania câtorva sute de „picnicari”. M-am simțit ca în altă țară, aproape nu-mi venea să cred că pot sta și românii liniștiți, pe păturică, cu o carte în mână (fie ea și de damă sau de pică) fără să le răcnească alături muzica sau să le sfârâie grătarele. E drept, cine a vrut grătar a avut unde să-și facă. Era un loc special amenajat lângă palat, departe de iarbă, după cum era și un restaurant la care puteai să mănânci fără să te afumi și tu la grătar.
Primăria a amenajat frumos locul ăla, iar oamenii se pare că știu să-l respecte. Sunt și coșuri pentru gunoi, și WC-uri - ecologice - iar seara, la plecare, nu am văzut nimic lăsat pe iarba verde tunsă englezește. Poate doar cojile de semințe scuipate de unii, dar măcar alea sunt biodegradabile.
Singurul minus e lacul infect în care ar trebui să se oglindească palatul.Mult discutata lege a picnicului pare, așadar, aproape inutilă în astfel de spații. Când bunul simț se întâlnește cu inițiativa administrației putem trăi și noi ca afară. Practic îți era rușine să murdărești locul. Sigur, curtea palatului de la Mogoșoaia e relativ mică, ușor de controlat și întreținut, spre deosebire de zonele vaste semi-sălbatice, la margine de oraș sau prin munți, unde autoritățile au lăsat ca din întâmplare un container ruginit pentru gunoi, chiar lângă plăcuța cu „respectă natura”, dar uită să-l golească cu săptămânile. După cum la fel de adevărat este că pe unii nu-i civilizezi nici cu biciul, pentru că ei consideră că „de aia plătesc taxe și impozite, ca să strângă alții mizeria după ei”.
Legea picnicului (54/2012) poate avea totuși un rost educativ, dar numai după ce autoritățile locale facilitează respectarea ei.
Dincolo de prevederile firești, pe care aproape că oamenii le știu instinctiv, chiar dacă nu le respectă - să nu arunce gunoaiele decât în locuri special amenajate, să nu facă focul în pădure sau să arunce țigările și chibriturile la întâmplare, să lase locul, la plecare, așa cum l-au găsit etc, legea are și câteva prevederi mai puțin așteptate. Iată șapte dintre ele:1. Persoanele care merg la picnic nu au voie să folosească produse de igienă personală la o distanţă mai mică de 30 de metri faţă de cursurile de apă; În afară de hârtia igienică sau șervețelele umede nu-mi vin în cap alte obiecte de igienă pe care le-ai putea folosi la picnic.
2. Este interzis să se spele obiectele folosite la picnic în apele din vecinătatea zonei amenajate pentru picnic, precum și împrăştierea pe sol a apei uzate rezultate în urma activităţii de picnic sau vărsarea acesteia în apele din vecinătatea zonei special amenajate; În cazul palatului de la Mogoșoaia această interdicție ar fi menită să protejeze sănătatea picnicarilor, deoarece lacul este infect, orice tentativă de a spăla ceva în el ar fi sinucidere curată.
3. Persoanele care fac picnic nu au voie să hrănească animalele sălbatice; Maidanezii sunt animale sălbatice? :)
4. Nici să îndepărteze, să rănească sau să distrugă plantele, animalele, rocile sau orice alte elemente ale cadrului natural şi/sau construit;
5. Să nu posteze semne sau mesaje; Legea nu spune unde nu se pot posta mesajele, iar inventivitatea românului e debordantă. Dar în epoca Facebook, cui îi mai trebuie să-și scrie dragostea pe copaci?
6. Să folosească pentru satisfacerea necesităţilor fiziologice doar locurile special amenajate; Totuși, nimic nu se compară cu un drum în pădure, nu? ;)
7. Să păstreze liniştea şi să nu deranjeze comunităţile locale, viaţa sălbatică sau alţi vizitatori.
Amenzile pentru oricare dintre aceste ilegalități sunt cuprinse între 100 și 50.000 de lei.
Fiți atente, așadar, când mai mergeți la iarbă verde, să nu cumva să hrăniți veverițe, să vă scrieți numele pe vreun copac sau să vă uitați pudriera pe malul apei.Mai multe de și despre mine, pe Dollo zice bine
Posteaza comentariu