În cazul Sardiniei, cel mai fain lucru care mi s-a întâmplat în acest an a fost excursia de o zi, cu barca pe mare, voiaj în care am ajuns pe (poate) cele mai spectaculoase plaje ale insulei. Locuri unde cu maşina sau cu pasul îţi este imposibil să ajungi.
Totul a început cu un telefon dat cu două zile înainte de cursa la Excursioni Cala Gonone. Alo, alo, suntem un grup de turişti din România şi am vrea să ne bucurăm de această experienţă. Foarte bine! 35 de euro de persoană pentru o zi pe un RIB (Rigid Inflatable Boat), o barcă de cel mult 12 persoane, care ne va duce de-a lungul Costei Smeralda. Şi ca să nu trec aşa uşor de la una la alta, Costa Smeralda e zona din estul Sardiniei cu apele cele mai spectaculoase, din punct de vedere coloristic.
E 10 dimineaţa. După un drum şerpuit, care trezeşte din amorţeală şi ultima celulă responsabilă în organism de activarea răului de maşină, ajungem în Cala Gonone, portul din care va începe aventura noastră. Din gheretele din lemn, de unu pe unu, vânzătorii de excursii încearcă să te atragă. Unii fac scufundări, alţii o iau în stânga, alţii în dreapta. Îţi garantez că există o ofertă pentru fiecare gust.
Nu mai trece mult şi micile ambarcaţiuni încep să tragă la ţărm. Se face apelul nominal, te descalţi (ca să nu aluneci) şi hop pe barcă. Ghidul şi “navigatorul” nostru e Vincenzo, un italian fără figură de italian, pe la 30 şi un pic de ani, bronzat cu “mâneci” şi buze arse din pricina vântului. Ne explică ce vom face. Plecăm din Cala Gonone, ne oprim şi vizităm peştera Bue Marino, apoi mergem către Cala Goloritze (cel mai sudic punct al excursiei). Pauze (1-2 ore) pe plajele Cala Mariolu şi Cala Luna, Piscinele lui Venus şi retur în jurul orei 17:00.
Cadrul natural în care se petrece acţiunea este wow. De cum pleci din Cala Gonone, malul se ridică din ce în ce mai mult, iar pereţii stâncoşi, din care ai impresia că se va desprinde câte o bucată şi va cădea în mare, taie din faşă orice plan de a ajunge pe anumite plaje fără barcă. Nu ai cum, efectiv. La fiecare 5-6 minute de mers, câte o plajă “virgină” se desoperă în faţa ochilor noştri hulpavi.
Te gândeşti imediat cum ar fi dacă ar fi. Dar avem cale lungă de străbătut şi nu ne putem opri peste tot. Unele din aceste plaje sunt protejate şi nu ai voie să cobori pe ele. Pe altele se poate ajunge după ce cobori o bucată bună de drum. Unele sunt cu nisip. Altele cu pietriş. Cert e că “arhitectul” zonei a avut o zi de graţie când a desenat acest segment de lume.
Citeşte mai mult pe blogul meu www.mihaijurca.ro sau urmăreşte-mă pe Facebook.
Posteaza comentariu