Să facem un mic exerciţiu de imaginaţie. Prietenul tău cel mai bun pleacă pentru câteva zile într-un oraş european în care tu nu ai ajuns până atunci. Se întoarce de acolo şi vă vedeţi la un suc. Tu îl întrebi – cum a fost? Şi el începe şi îţi povesteşte ce i-a plăcut şi ce nu. Ai observat că discuţia nu durează mai mult de câteva minute? Asta pentru că el reuşeşte să îţi creioneze în câteva cuvinte atmosfera din oraşul respectiv.
Nu te oboseşte cu amănunte inutile, cum că din centru o iei pe prima stradă la stânga, apoi a doua la dreapta, urmează o staţie de unde iei autobuzul până la muzeul X, plăteşti un bilet de 6 euro, care de fapt costă numai 3 dacă ai legitimaţie de student, etc, etc.
Încep de astăzi un mic serial – de “numai” 25 de episoade, într-o primă fază.
Îţi voi povesti, ca la o bere, cum şi dacă m-au surprins/impresionat/dezamăgit 25 dintre cele mai importante oraşe europene. Azi facem lista iniţială, pe care vă invit să o completaţi cu sugestii, cu oraşe care vă interesează. Musai să fie europene, ca să nu facem aici un talmeş balmeş. De săptămâna viitoare iau fiecare oraş pe rând şi povestesc despre el. E bine?Amsterdam. Aici mergi dacă eşti pus pe distracţie şi nu te deranjează umezeala, pentru că mai mereu e răcoare, e înnorat, plouă sau burniţează.
O să vezi canale câte nu ai văzut în toate excursiile de până atunci, motiv pentru care multe străzi seamănă între ele şi le confunzi. Dacă faci abstracţie de cartierul roşu, înţesat de vitrine şi coffee shop-uri (unde se fumează iarbă), Amsterdamul e un oraş “normal”. Muzeele sunt de bună calitate, dar cam scumpe. Cartofi prăjiţi cu maioneză, un soi de hering marinat vândut pe stradă, sandwich-uri, waffle şi bere Heineken, sunt câteva delicii locale. Şi apropo, nu-mi place limba olandeză. Parcă te scuipă cineva în permanenţă, din cauza mulţimii H-urilor rostite din gât.Atena. Un fel de Bucureşti cu de o mie de ori mai multe vestigii istorice. (Aproape) orice bolovan din Atena are povestea lui, şi a servit, la un moment dat, ca punct de sprijin (băncuţă) pentru vreun Pitagora sau Aristotel. În afară de istorie, oraşul nu impresionează cu mare lucru. Vara e cald de-ţi iese limba, străzile aglomerate, iar terasele şi cafenelele pline încă de la 10 dimineaţa. Munca e unul dintre ultimele locuri unde se împing grecii.
Citeşte mai mult pe blogul meu The Guide sau urmăreşte-mă pe Facebook.
Posteaza comentariu