Am identificat cel puţin 3 elemente care urcă sau, din contră, declasează o destinaţie în care ajung în călătoriile mele. În primul rând vremea, care e foarte importantă. Dacă mă trimiţi când e iarnă în România într-un loc unde sunt măcar 13-14 grade peste pragul de îngheţ, 50% din succesul deplasării e asigurat. Mă poţi lăsa apoi cu un covrig în mână şi două fise de un euro în buzunar, pe peronul gării, că tot am ce face.
Apoi locul în care ajung să aibă oameni exuberanţi, care să se bucure de viaţă, să nu stea toată ziulica încruntaţi şi bosumflaţi, iar la ora 20 să nu mai vezi pe nimeni pe stradă, de zici că ai nimerit taman în starea de urgenţă/necesitate.
Al treilea element, cu care de altfel cred că trebuia să încep, dar aţi fi spus că numa’ la stomac mi-e gândul, este … bingo! Mâncarea.
Apropo, Sevilla bifează cu notă maximă toate cele 3 criterii inşirate mai sus. Deşi cred că aş putea scrie lejer vreo 5 articole despre tot ce am mâncat şi experimentat în capitala Andalusiei, o să mă opresc la un loc care nu are cum să nu te farmece instant – Mercado Lonja del Barranco. Şi dacă eşti cel mai fiţos şi sclifosit om de pe faţa pământului, tot găseşti ceva care să îţi placă în acest loc.
Mercado, după cum bine ştiţi – din telenovele evident – înseamnă piaţă. Lonja del Barranco este o hală din metal şi sticla, aerisită, luminoasă, construită pe malul canalului Alfons al VIII-lea. Construcţia, parte a Patrimoniului Istoric Mondial, pare-se că a fost “desenată” de Gustave Eiffel. Şi dacă tot am ajuns la lecţia de istorie, vă mai spun că hala a fost ridicată în 1861 şi finisata 22 de ani mai târziu, în 1883.
Citeşte mai mult pe blogul meu www.mihaijurca.ro sau urmăreşte-mă pe Facebook.
Posteaza comentariu