Animalul de companie i-a salvat viaţa: "Am scăpat de anorexie hrănindu-mi pisica"

Ashley Ransley a fost pe marginea prăpastiei. La 20 de ani, avea greutatea unui puşti de 12 ani, iar doctorii i-au spus că ar putea suferi în orice moment un atac de cord. Organismul ei abia mai funcţiona şi era pe punctul de a intra în faza de shut down, întocmai ca un computer pe care-l trimiţi la culcare. După mai mulţi ani în care a urmat zadarnic tot felul de tratamente, tânăra din Statele Unite se resemnase cu ideea unei sinucideri lente. Ashley era anorexică şi părea condamnată la un sfârşit oribil.

Ashley Ransley a fost pe marginea prăpastiei. La 20 de ani, avea greutatea unui puşti de 12 ani, iar doctorii i-au spus că ar putea suferi în orice moment un atac de cord. Organismul ei abia mai funcţiona şi era pe punctul de a intra în shut down, întocmai ca un computer pe care-l trimiţi la culcare.

După mai mulţi ani în care a urmat zadarnic tot felul de tratamente, tânăra din Statele Unite se resemnase cu ideea unei sinucideri lente. Ashley era anorexică şi părea condamnată la un sfârşit prematur şi oribil. Era doar piele şi os, i se vedeau coastele, iar umerii scheletici îi împungeau hainele pe care le purta. La 20 de ani arăta ca într-un film horror.

Ceva, aparent banal, i-a schimbat însă destinul, iar studenta din Fenton, Michigan, acum în vârstă de 25 de ani, a ajuns la o greutate de 70 de kilograme. Ea a învins anorexia hrănind o pisică maidaneză care era înfometată şi slăbită.
Ashley cântărea doar 44 de kilograme când a salvat felina care nimerise pe proprietatea familiei sale. La început, ea a crezut că e un pui de pisică, fiindcă era foarte mică, însă veterinarii i-au confirmat că era un exemplar la vârsta adultă, dar extrem de malnutrit, care cântărea doar 1,36 kilograme.

În timp ce încerca să ajute bietul animal, pe care l-a botezat Riley, să câştige în greutate, Ashley şi-a dat seama că se poate vindeca de afecţiunea mentală care o stăpânea încă din timpul şcolii. "În timp ce lucram pentru a o pune pe picioare, m-am concentrat mai puţin pe boala mea alimentară. Am început să mănânc când mânca ea, am împărţit hrana mea cu ea, iar când deveneam neliniştită o foloseam ca să-mi distragă atenţia. Amândouă eram nemâncate şi încetul cu încetul ne-am însănătoşit, iar legătura noastră s-a întărit şi a depăşit clasica relaţie animal-stăpân. Am început să-mi revin şi am numit-o pisica mea salvatoare", povesteşte Ashley.

Acum, pisica Riley cântăreşte 5 kilograme, iar Ashley a ajuns la 70, o greutate normală în raport cu înălţimea sa. Problemele ei alimentare au început în adolescenţă, dar abia când a urmat un curs de psihologie la Universitatea din Michigan, în 2006, şi-a dat seama că greutatea ei era periculos de mică. După un control medical de rutină, doctorul a descoperit că avea un puls neobişnuit, aşa că a fost trimisă de urgenţă la un nutriţionist. Trebuia pusă pe picioare imediat. Numai că ultimul lucru pe care îl dorea era să-şi îngrijoreze părinţii, Nancy şi Ed, aşa că a făcut tot posibilul să ţină secretă problema ei. Situaţia a scăpat însă de sub control, starea ei s-a agravat, iar familia a aflat şi a trimis-o la tratament. Ashley cântărea atunci sub 50 de kilograme.

După patru luni de tratament la Spitalul Rogers Memorial din Wisconsin, ea a fost externată cu o greutate bună, de 69 de kilograme, dar recuperarea sa avea să se dovedească doar o iluzie: imediat după absolvire, Ashlery a atins un record minim. Anorexia nu-i dădea pace. "Nu era prea mult de făcut pentru a mă salva de mine însămi. M-am dat bătută şi am decis că anorexia va fi sinuciderea mea lentă", povesteşte tânăra.

Ea îi este recunoscătoare acum pisicii care a ajutat-o să-şi învingă boala şi îşi foloseşte experienţa lucrând pe post de consultant pentru fundaţia EDEN care militează pentru sprijinirea persoanelor care suferă de tulburări alimentare. "Sunt foarte fericită că m-am făcut bine cu ajutorul lui Riley. Foarte mulţi au nevoie de ajutor medical, dar este important să-şi caute vindecarea în orice mod posibil", spune ea.

Riley este ajutorul său fundamental, fără de care n-ar putea merge înainte. Vorbeşte cu ea, se joacă, o dezmiardă şi o hrăneşte, iar asta o ajută să-şi menţină linia sigură în viaţă. Dar ştie că într-o zi toate acestea vor lua sfârşit; o pisică are 7 vieţi, dar nu trăieşte la nesfârşit. Tot ce poate face Ashley este să lupte în fiecare zi, astfel ca în momentul despărţirii să fie suficient de puternică pentru a rezista. "O iubesc pe Riley şi mă uit tot timpul după ea, dar ştiu că într-o zi o voi pierde. Este unul dintre motivele pentru care în fiecare zi lupt ca să mă însănătoşesc. Ştiu că i-am salvat viaţa şi cred cu adevărat că şi ea a salvat-o pe a mea", spune Ashley.

 

 

Posteaza comentariu

Greu de citit? Regenerare cod