Am ajuns, după 2 luni de zile de strădanii fără prea multe rezultate, la o concluzie de o simplitate maximă, pe care de altfel o cunoşteam de mult şi o tot auzim de la toţi nutriţioniştii.
Am fost după cum vă povesteam o săptămână în Madeira unde, recunosc cu mâna pe inimă, am mâncat tot ce mi-a făcut cu ochiul. Apoi am fost la Sinaia pentru un workshop pe care l-am susţinut. Şi iar am mâncat. Fără lapte sau produse cu lactoză de data asta. Cu toate acestea, luni de dimineaţă, cântarul arata în premieră 76 de kg! Nu mai înţelegeam nimic! Slăbisem 1 kg, deşi mă hrănisem non stop…
M-am cântărit de câteva ori ca să nu mă bucur degeaba…tot aşa...bucuria a durat însă doar două zile. După 48 de ore de reluat obiceiurile din Bucureşti, m-am întors la 77 şi ceva... şoc şi groază!! Doar ca nu era să mă panichez aşa, cu una, cu două, în condiţiile în care tocmai eu predau artă transformării oricărui şut într-un pas înainte.
Şi am analizat ce fac în Bucureşti greşit şi în deplasări nu? M-a lovit precum mărul lui Sir Isaac Newton - în deplasări am cel puţin 3 mese pe zi, prima fiind obligatoriu micul dejun.
Acasă, pentru că nopţile îmi găsesc mereu ceva de făcut prin casă sau prin calculator, dorm cu pauze până târziu, apoi ba fac teme cu fiica cea mare, ba pregătesc un brunch pentru toată lumea, cert este că în cel mai fericit caz luăm prima şi ultima masă a zilei la ora 13.30. După care doar mai ciugulesc nişte legume deshidratate în casă, crackers de in sau carne deshidratată.
Degeaba. Corpul meu, hăituit şi înfometat în timpul lungii nopţi, când prinde ceva hrană, face repede rezerve, iar mie nu-mi da nici pic de energie. În schimb în condiţii de hrană din trei în trei ore, precum pruncul meu, totul trece pe ''consumabile'', adică pe ce am nevoie să funcţionez în parametrii optimi.
Povestindu-i marea descoperire prietenei mele Andreia, comunicator al unui important centru medical din Bucureşti mi-a confirmat - ''Da, şi eu am hotărât anul acesta să pierd kilogramele în plus, iar prima regulă pe care mi-a impus-o nutriţionista : cel puţin 3 mese pe zi! Apoi mi-a scos cartofii, paste doar o dată pe săptămână, brânzeturi fine (tip rochefort, camembert, gorgonzola) la revedere, mic dejun şi prânz liniştit şi plin, cină lejeră, cu peşte şi legume. Puiul şi porcul sunt excluse, din cauza hormonilor de tot felul, iar pentru vită am căutat o măcelărie sigură de unde îmi iau o carne delicioasă. Am redus porţiile nu cu frustrări ci cu bucuria mesei! Când mănânc, mănânc, Încet şi tacticos. Nu muncesc, nu vorbesc la telefon. Sunt conştientă de ce mănânc şi mă bucur de fiecare îmbucătură! În plus, am început să fac sport regulat! Tot în acest stil un alt coleg de-al nostru a slăbit 45 de kg, fără mari eforturi. ''
Mda, oricum am da-o, oricum am suci-o, nimeni nu inventează apă caldă. Regulile sunt simple şi...aceleaşi. Putem să scriem noi cele mai complicate şi drastice diete. Vor fi foarte interesante şi ineficiente în acelaşi timp. Cât timp vei putea să mănânci supă de varză sau orez expandat? Sau cât timp vei avea la dispoziţie să-ţi calculezi caloriile şi să-ţi cântăreşti porţiile? O săptămână, două. Hai o lună, două. Până nu vei schimbă stilul de viaţă cu principii sănătoase dar şi plăcute corpului, vei continuă frustrantul yo-yo.
Vă e clar că vorbesc în oglindă, nu? La mine începe un nou challenge-diversificarea alimentaţiei copilului. Ştiţi despre ce vorbesc? Măr ras, morcov ras, stoarse, apoi tentativă de hrană. Ba vrea, ba nu vrea. Ar vrea să stea în fund, dar nu poate mult. Se enervează. Aruncă totul pe jos sau sucul pe ea. Iar se enervează. Urlă. O doare stomacul. Urlă din nou. Din când în când zâmbeşte seducător. De cele mai multe ori în public. Astfel încât toată lumea ne invidiază pentru copilul nostru cuminte... ''pentru tine e simplu...ai un copil aşa bun..nici nu-l simţi!'' Să nu stricăm impresia zic. Rămâne doar încăpăţânarea mea de a-mi face zilnic loc în program de ''ceva'' şi pentru sufletul meu.
Uite aşa m-am bucurat de concertul lui Gabriel Cotabiţă (reuşind să găsesc în meniul Berăriei H o ciorbă genială!), de un workshop pe care l-am susţinut împreună cu soţul meu pentru femeile din politică şi de momente de răsfăţ în familie cu toţi 5...până la urmă, mens sana în corpore sano...şi atât mintea cât şi corpul au nevoie de un suflet hrănit din plin cu emoţii pozitive!
Ps: marea reuşită a ultimelor 2 săptămâni de când am eliminat aproape total lactoza ( zahărul predominant din lapte) la care am descoperit că am o intoleranţă, nu a fost neapărat pierderea în greutate, ci redimensionarea corpului ( atât oglinda cât şi soţul meu, ba chiar acum 2 zile şi Gabriel Cotabiţă) au remarcat acelaşi lucru.
Corpul meu începe încet dar sigur să îşi aducă aminte ce formă avea odată. Ca atare Campania “Din nou în formă” începe să aibă un sens!!!Voi cum sunteţi?:)
Cu drag,
Roxana
Posteaza comentariu