Cât de mândră mă simt când scriu acest titlu!! Pentru că nu mă refer la mâncare aici ci la...mişcare. Şi se aplică de minune. Până acum, orice fel de efort, de la ridicat din pat la o şedinţă sporadică de sport, era amânată din inerţie. Muşchii mei neantrenaţi se opuneau cu vehemenţă efortului enorm de a pune în mişcare varianta mea îngreunată cu aproape 20 de kg.
De săptămâna trecută, de când Profa Luminiţa Nicolescu mi-a dat porţia minusculă de exerciţii pe zi s-a întâmplat o Magie! Am să reiau link-ul filmării pentru că am primit de la voi multe comentarii laudative (https://youtu.be/pVCIgb2XdxI). Şi am promisiunea Profei că săptămâna viitoare pregătim ceva nou. De data asta zice că mă pune şi pe mine la treabă în ''direct''.
Revin - corpul meu, la aproape 5 luni de la naştere a apreciat decizia mea de a reveni în formă fără a-l traumatiza nici pe el nici copilul şi a dat semne de revigorare. Respectiv îmi semnalează el nevoia de mişcare zilnic. Mă simt ca un leu în cuşcă până nu fac cele 5 minute de dezmorţeală. Apoi, pentru că..pofta vine mâncând, simt nevoia de felul doi. Şi am materialiazat asta fie printr-o plimbare alertă cu copilul în braţe, fie la patinoar fie, ieri, 3 ture de stadion naţional pe role.
Mă simt aşa de bine şi sunt aşa de mândră de mine de-mi vine să mă pup! Şi uite chiar o fac! Mmmuah!!! Să nu vă închipuiţi că ştiu să fac cine ştie ce inginerie pe role. În plus, încă am echilibrul unui elefant în vitrină de porţelanuri şi probabil că aşa va fi nişte luni bune de aici încolo. De aceea, soţul meu drag s-a înarmat cu răbdare, stoicism şi forţă să mă recupereze rapid din eventualele căzături. M-a baricadat dealtfel şi pe mine cu protecţiile pentru bicicletă ale copilului cel mare.
Dar am descoperit o altă şmecherie, din categoria beneficiilor maternităţii! Căruţul cu landou îmi conferă în timpul patinatului un echilibru perfect. Ştiţi pinguinii aceia de pe patinoare, destinate copiilor începători în ale acestui sport? Aşa era şi căruţul copilului pentru mine. În plus, datorită legănatului constant şi într-un ritm alert, Suria a dormit..ca un bebeluş!! Vanessa a alergat pe lângă mine ''Paul, stai liniştit, am eu grijă de mami să nu păţească ceva'', iar bărbatul meu a avut şi el parte de porţia lui de..dat cu rolele. El însă meseriaş!
Cam asta a fost marele câştig al acestei săptămâni. Repunerea în drepturi a muşchilor, în special cei de la picioare.
Ştiţi delicioasa senzaţie atunci când mergi şi se încordează tot piciorul, cu fesier cu tot? Chit că tot rotunjoară sunt încă, am început să mă simt că o felină..Unde mai pui că am avut şi o uşoară febra musculară...cine mai e ca mine?
Cât despre mâncare, aici încă sunt într-o mare dilemă! Ştiu că ar trebui să mănânc puţin şi des, dar, datorită programului de noapte impus de pruncă, dimineaţa sunt funcţională abia după ora 12-13. Ca atare micul dejun este zilnic un brunch..mega consistent, pentru că mi-e Foame!!!!
Încep cu câteva curmale cu alune, grapefruit cu caşcaval, compot sau o cană enormă de cafea fără cofeină cu lapte şi un biscuit digestiv. Apoi, cu calm, pregătesc adevăratul festin. Cu ouă, brânzeturi sau sardine alături de salată de orice fel. De la murături la salată de vară.
Pe la 5 Beau un lapte cu vitamine de la Gerlinea cu un baton de cereale sau tot ei au rondele de orez cu ciocolată neagră. La ora aia reuşesc să mestec îndelung...
Problema e că, după plimbarea din parc gătesc pentru întreaga familie şi, odată ciugulesc la preparare şi apoi, de obicei în timp ce alăptez, mai mănânc şi eu, că omul..iar ceasurile sunt înaintate..8,9 seara.
Ştiu, ştiu,ar trebui să nu mai ating mâncarea după ora 7, dar cum să fac asta? Şi mai ales ce să fac dimineaţa?Mi-am propus să-i fac în această săptămâna o vizită Mihaelei Bilic să mă sfătuiesc cu ea. Ştiu că îmi va fi de ajuns să o văd şi îmi voi da singură răspunsul. Dar am nevoie de un imbold.
Cântarul se joacă între 77 şi 78, în funcţie de ce vitejii fac în ziua anterioară. Adică, după Sfântul Valentin când am fost la Berăria H, s-a întors la 78, dar ieri deja jumătate se dusese la loc...
Tot săptămâna viitoare mi-am propus să introduc o şedinţă de masaj săptămânal. Vreau să se ducă uniform depozitele de grăsime. Atunci când vor fi pregătite să o facă, pentru că momentan nu par a fi dispuse să ne luăm ''la revedere''. S-au ataşat de mine ceva de speriat! Ca să nu mai vorbesc de abdomenul pufos care îmi dă coşmaruri noaptea!! Ce-i drept, are pe ce să stea comod copilul care tocmai exersează şezutul în fund...
Probabil că voi fi nevoită să admit că o sarcina la aproape 40 de ani nu e la fel că cea de la 20.. aşa cum corpul meu nu mai vrea să se întoarcă la stadiul de biscuite aşa lesne.
Soţul meu se chinuie să mă convingă că nici nu mi-ar mai stă bine aşa ''uscată'' cum eram înainte de sarcină, dar eu încă nu pot să iau asta ca pe un compliment.
Nu, sunt o doamnă, ce...vârstă mea!!Dar mă simt tot o puştoaică..cu 3 copii, ce-i drept, dar sufletul meu tot 16 ani are, precum în melodia Loredanei.. oare asta să fie criza de 40 de ani?
Mă duc să prind măcar două ore legate de somn, dragilor, dar înainte de asta vreau să vă recomand un film. De desene animate. Genial! ''Inside out'' se numeşte şi e nominalizat la Oscar. Ar trebui să ia toate premiile pentru cel mai bun documentar pentru copii de orice vârstă. Toate manualele de psihologie şi de dezvoltare personală sunt concentrate în aproximativ 100 de minute de aparent inocent desen animat. Aştept comentariile voastre!
Pe săptămâna viitoare!!
Cu drag,
Roxana
Posteaza comentariu