Copilaria si cuplul

Locul ocupat de parinti in evolutia noastra este important. Nu atat prin educatia pe care ne-o aduc, cat prin ceea ce simtim pentru ei - de modul in care comunicam efectiv cu ei la nivel afectiv. Cand parintii au obiceiul sa-si exprime sentimentele, vom face si noi la fel in cadrul cuplului nostru. Este aproape o regula universala. Evident vor exista si exceptii. Faptul ca exista nu presupune ca, in mod automat, aceasta nu este o regula, ci ca fiecare dintre noi are capacitatea si posibilitatea sa schimbe ceea ce ii este dat.

Dar ceea ce simtim are mai multe niveluri. Sunt unele sentimente efective, pe care le avem in mod inerent fata de cei din jurul nostru si unele sentimente mai difuze care se manifesta la nivel inconstient. De obicei, aceste sentimente nu se manifesta la nivelul gandirii, ci sunt mai mult senzatii sau ganduri fugitive care seamana cu niste asociatii naturale.

Spre exemplu, poti sa fii cu sotul tau si sa ai o amintire foarte scurta a unui moment cand erai de mana cu tatal sau bunicul si te duceai la farmacie. Gandul vine si trece, de obicei nici nu-i dai atentie. Dar ceva din tine te-a facut sa ai acest gand oarecum fara o aparenta legatura logica si cauzala cu ceea ce faceai.

Aceste manifestari apar deseori in vise, in trairi de moment.

Mergi pe strada, ploua, esti suparata. Iti vine in minte cum stateai cu bunica si priveai intr-o zi de toamna cum ploua afara. Starea aceea de a fi cu bunica, de a o simti aproape, de a simti siguranta iti alunga starea de tristete.

Pentru ca acest lucru sa se intample este nevoie de o proprietate - aceea de a fi capabil sa "prinzi" aceste stari, sa le intelegi, sa le accepti. Tendinta noastra este de a le alunga ca pe niste stari parazitare. Pentru a le putea recepta este necesar ca tu sa iti formezi propriul Eu Autoreflexiv. Pleonasmul subliniat este destinat sa aminteasca ca tu esti prin ceea ce esti.

Calea care conduce la "straturile tale profunde" este aceasta capacitate de a sesiza aspecte mai putin logice. Ele se manifesta foarte mult in relatia de cuplu. Relatia de cuplu este aparte, ea se conduce dupa alte reguli decat relatiile obisnuite pe care le avem, deoarece partenerul nu este doar o persoana desprinsa din viata sociala, ci este expresia propriei tale feminitati si propriei tale masculinitati.

La randul tau, tu provii dintr-un cuplu - din actul sexual efectuat de mama ta cu tatal tau. Fiecare dintre ei au avut anumite reactii la aparitia ta dar, de obicei, oamenii fac dragoste atunci cand se iubesc.

Nu contest ca exista si persoane provenite din viol, dar cei mai multi oameni sunt rodul momentelor de iubire. Dupa aparitia ta, cuplul lor a devenit o familie. Ei s-au raportat intr-un anumit fel la tine. Cate ceva din modul acesta a ramas in tine.

Daca vei fi atenta la ceea ce este mai putin logic, la asociatiile, la senzatiile pe care le ai, la amintirile care trec mai mult sau mai putin fugitiv prin mintea ta s-ar putea sa ai unele stari destul de ciudate. Gandeste-te ca aceste treceri spun multe despre tine, despre ceea ce se petrece in tine.

Acum poate ai senzatia ca rolul oricarui barbat este sa plece. Acum poate gandesti ca rolul barbatului este sa fie un vesnic alergator dupa alte relatii. Ceva din copilaria ta a lasat aceasta amprenta asupra ta. Ce? Uneori este destul de simplu de vazut. Tatal tau poate a plecat de acasa cand tu simteai nevoia de el. Alteori poate fi mai complicat - poate ca este vorba doar despre teama ca ceva l-ar putea lua de langa tine.

Oricum, o legatura exista intre ceea ce ti se intampla astazi si ceea ce s-a petrecut in lumea ta interioara in copilarie. Care este ea? Tu esti cea mai in masura sa afli. Oare cum te simti mai in largul tau: cu un barbat mai autoritar sau cu unul care iti deleaga autoritatea? Simti oare nevoia sa regasesti ceva din copilaria ta in relatia pe care o ai cu partenerul actual?

Dar nu este necesar sa rezumam intregul articol la tata. In mod sigur mai sunt si alte persoane care se manifesta puternic la momentul actual si care vin de undeva din trecut. Poate ai fost destul de suparata pe tatal tau si ai cautat (inconstient) un alt "tata" - un fel de substitut - un unchi, un profesor, etc.

Poate te-ai lasat "adoptata" de el si ai cautat, intr-un fel sau altul, sa ti-l apropii. Astazi acest "imago" are acelasi efect ca si tatal tau. De asemenea, mai este si mama. Cu ea ai in comun sexul biologic, insa aceasta nu presupune in mod automat ca mama ta a fost o persoana feminina de la care ai invatat feminitatea. Poate ca mama a fost o persoana foarte masculina in comportamentul ei fata de tine si de alti oameni.

"Incurcate sunt caile domnului" ar fi eventualul gand care ti-a trecut prin minte cand ai citit aliniatul de mai sus. Sunt atatea variante si atatea variabile incat este aproape imposibil sa te fac sa te regasesti cu adevarat pe tine in aceste randuri. Dar sunt sigur ca exista ceva din tine, oricine ai fi tu, in aceste randuri.

Iata propunerea mea de azi: "in mod sigur ceva te nemultumeste la ceea ce se intampla in cuplul tau in acest moment. Ceva te nemultumeste la partenerul tau".

Identifica mai exact lucrul care te nemultumeste. Poate fi faptul ca persoana de langa tine nu te face sa simti siguranta. Poate fi faptul ca el te abandoneaza si nu are timp de tine. Poate fi orice altceva. Ia-ti cateva minute pentru a-ti reaminti. Daca ai un album de fotografii din copilarie (banuiesc ca el ar trebui sa fie alb-negru pentru cele mai multe cititoare), aminteste-ti de tine din copilaria ta, indiferent de varsta.

Intreaba-te cum era dimensiunea respectiva care te nemultumea in copilarie. Pur si simplu, ce-ti vine in minte fara a-ti propune ceva in mod deosebit. Daca ceva te va impiedica sa faci asta, atunci inseamna ca ceva din tine se opune. Iar aceasta opozitie marcheaza de regula o anumita problema. Saptamana viitoare vom continua periplul nostru prin aceasta lume inedita a ceea ce este dincolo de ceea ce credem ca tinem sub controlul ratiuni noastre atotputernice.