Câteva gânduri despre iubire. O viziune personală
M-am obişnuit atât de mult să iubesc şi să fiu iubit, încât n-aş putea să mai trăiesc o zi fără această senzaţie. Mulţi oameni au şansa să iubească, dar le e frică s-o facă din toată inima.
Mulţi oameni sunt iubiţi, dar trec cu nepăsare peste revărsarea de dragoste, crezând că li se cuvine. Şi sunt atât de mulţi cei care tânjesc după o fărâmă de iubire care nu mai apare.
Nu ştiu ce e greşit la specia noastră încât ne dorim întotdeauna mai mult decât ce avem la un moment dat. Nu reuşim să ne bucurăm, nu reuşim să dăruim şi ne irosim de multe ori viaţa visând cai verzi pe pereţi.
Încercaţi să vă imaginaţi o zi în care nu mai sunteţi iubiţi, în care părinţii nu se mai interesează de voi, deşi când o fac vi se par pisălogi, imaginaţi-vă o zi în care proprii copii nu vă arată acele mici semne de iubire care vă confirmă faptul că încă e nevoie de voi. Imaginaţi-vă o zi fără dragostea partenerului, fără amintirea iubirilor trecute sau speranţa unei iubiri viitoare şi veţi observa cât de săracă ar deveni viaţa. Continuare»
Becule! Stai aprins, becule!
Abia ieri am realizat că lumina a intrat într-o nouă fază. Să nu mă înțelegeţi greşit. Sunt de acord să folosesc becuri economice, dar aş prefera unele care să facă şi lumină. Deocamdată sunt în faza în care dau bani pe ele şi stau pe întuneric.
Din 2012, o directivă a Uniunii Europene scoate în afara legii becurile cu filament. Toate companiile şi-au schimbat producţia şi au trecut pe becuri economice. Cele clasice se găsesc din ce în ce mai greu şi sunt foarte proaste.
Soţia mea care nu vrea să cedeze presiunilor, a cumpărat vreo 30 de becuri cu filament pe care le schimb o dată la două zile. Aşa că enervat de becurile clasice făcute pe coclauri prin China, am zis să mă duc la magazin şi să cumpăr lumină eco. Pe două becuri am dat 60 de lei. Pe cutie scria ceva de genul ”putere 15 waţi, echivalentul a 75 de waţi de la becul vechi. Nu aveau echivalentul a 100, dar am zis că 75 de waţi sunt suficienţi să lumineze o baie de nouă metri pătraţi. Scria că rezistă 3000 de ore. Perfect. 10 ani am scăpat de corvoada becurilor arse. Continuare»
La ce se gândeşte un tată în luna august?
La toamnă încep din nou şcoala, odată cu Maria, fiica mea. Am emoţii. Am primit lista de rechizite şi m-am îngrozit. Am fost în clasa întâi în urmă cu 35 de ani şi am fost uimit să descopăr că n-au dispărut coperţile din plastic pentru caiete, n-a dispărut rigla şi nici linia care trebuie trasă la marginea paginii.
În timpuri imemoriale, dacă n-aveai caietul liniat, erai pedepsit. E liniştitor, într-un fel, că în era tabletei electronice şi a smart-phone-ului, scrisul şi cititul se învaţă ca întotdeauna.
Ca orice părinte, am emoţii când începe şcoala. Ştiu că s-a schimbat mult şi nu întotdeauna cum ne-am fi dorit, dar şcoala de azi nu mai are nicio legătură cu şcoala din vremea Epocii de Aur. Ştiu că mulţi sunt nostalgici, dar pentru un elev din acele vremuri era ceva de neimaginat să studieze în străinătate. Astăzi, un elev bun are toate oportunităţile din lume, poate învăţa oricât şi oriunde. Problema acum nu mai e cea a posibilităţilor ci cea a dorinţei de a face efort. Continuare»
Sindromul Oslo
Ce s-a întâmplat pe insula Utoya din apropierea capitalei Norvegiei pare a fi proiecţia unui film de groază la scară planetară.
Doar un moment dacă încerci să-ţi imaginezi groaza şi teroarea răspândită de un psihopat printre adolescenţi de 16 ani veniţi într-o tabără te trec fiorii.
O discuţie formată din 46 de sms-uri dintre o puştoaică ascunsă printre stâncile de la marginea insulei şi mama ei, aflată în casă, uitându-se la televizor relevă o parte din coşmar. Mama şi-a salvat fiica spunându-i că ucigaşul e îmbrăcat în haine asemănătoare cu cele ale poliţiştilor. I-a spus să stea ascunsă. Fiica o întreba dacă au ajuns sau nu poliţiştii pe insulă. Continuare»
5 opinii despre femeia perfectă
Pentru că în ultima vreme am o tendinţă de a vedea lumea dintr-o perspectivă pesimistă, am rugat cinci prieteni să definească femeia perfectă. Iată ce a ieşit:
1. Ionuţ, 35 de ani, artist liber profesionist: ”Am întâlnit femeia perfectă. Era fosta mea nevastă. N-am reuşit să mă ridic la standardele ei şi m-a părăsit.”
2. Radu, 20 de ani, student la matematică: ”Trebuie să fie blondă, slabă şi cu sânii mari.”
3. Robert, 40 de ani, inginer: ”Mă gândesc de ceva vreme la femeia perfectă. N-am întâlnit-o. Nici n-aş vrea s-o întâlnesc. Cred că o femeie e aproape de perfecţiune dacă reuşeşte să te înţeleagă.” Continuare»
5 gesturi extreme cu care subjugi un bărbat de la prima întâlnire
Nu e foarte greu să cucereşti un bărbat de la prima întâlnire. Trebuie doar să abordezi teme de discuţie liniştitoare. Ai grijă, cei mai mulţi sunt suspicioşi. Nu trebuie să arăţi că ai opinii politice şi nici să spui cu ce echipă de fotbal ţii.
1. Cere să plăteşti nota la restaurant chiar de la prima întâlnire. E o dovadă de independenţă. Chiar dacă până la urmă ei plătesc, le place să ştie că au lângă ei o femeie puternică.
2. Spune-i că-ţi place să faci sex în lift chiar dacă n-ai făcut niciodată, nu-ţi doreşti asta şi n-o s-o faci niciodată. Bărbaţii se aprind repede şi uită la fel.
3. Precizează cât mai rapid că nu vrei să te măriţi în următorii cinci ani. Nu te pronunţa asupra copiilor. E o discuţie mai complicată. Cei mai mulţi bărbaţi se tem de angajamente. Continuare»
10 întrebări pe care şi le pune un bărbat de 40 de ani aflat în concediu
În principiu, nu-şi pune prea multe. Dar după ce a dat toată familia cu cremă de protecţie solară, a umflat mingea de plajă, salteaua, a alergat şi a cumpărat îngheţată, cola şi şi-a recuperat mobilul căzut în apă, caută un pic de linişte pe şezlong.
În aceste puţine clipe prin minte îi trec tot felul de întrebări. Iată câteva dintre ele:
1. Câţi ani o avea vecina de şezlong?
2. Dacă tot face plajă fără sutien de ce nu se întoarce pe spate?
3. Oare cel care a inventat ochelarii de soare ştia că unul dintre principalele beneficii e că te poţi holba la femeile în costume de baie fără să pari prost crescut? Continuare»
5 diferențe şi o asemănare între el și ea la făcut bagaje pentru concediu
În fiecare cuplu se instalează un anumit stres înainte de plecarea în concediu. De multe ori apar certuri. În general, bărbaţii încearcă să amâne făcutul bagajelor până în ultimul moment.
Sunt şi unii care reuşesc să-şi convingă partenerele să se ocupe şi de-ale lor. Asta mai ales la începutul relaţiei pentru că, cu cât trece timpul, femeile sunt tot mai greu de convins. Continuare»
Când fetele și băieții pică BAC-ul
Da, în astfel de momente, cum ar fi examenul de BAC, nu mai e nicio diferenţă între femei şi bărbaţi. Vreau să mai spun şi faptul că viaţa nu începe şi nu se sfârşeşte cu un singur examen. E mai lungă şi mai complicată. Şi nu poţi să trişezi chiar dacă ai senzaţia că ai făcut-o.
Cei supăraţi că au picat examenul nu ar trebui să dea vina pe camere de supraveghere, pe profesori sau pe părinţi. Sunt primii vinovaţi. Au fost anunţaţi că nu se mai copiază şi n-au făcut nimic. Mai bine să-ţi începi viaţa cu un eşec, decât cu o hoţie.
Un eşec poate fi uşor transformat în succes. După un eşec eşti motivat. Un eşec te întăreşte. Pe când o hoţie se transformă într-o povară. Toată existenţa ta ştii că notele acelea nu te reprezintă. Ştii că nu le meritai. Continuare»
Ce bună eşti!
Sunt sigur că toată lumea s-a întâlnit cu expresia ”mamă, cât de bună e”, expresie spusă de un bărbat admirativ la adresa unei femei.
În general, o astfel de remarcă e făcută către un amic, atenţionându-l că o femeie frumoasă se află în apropiere. Cele mai multe dintre femei consideră o astfel de remarcă jignitoare şi, uneori, pe bună dreptate. Dar în spatele acestei expresii ”impertinente” se ascunde şi altceva.
În primul rând, printr-o astfel de expresie un bărbat îşi afirmă timiditatea. Bravează, încercând să ascundă faţă de anturajul masculin faptul că nu are curaj să se apropie de femeia care tocmai a intrat în orizontul său vizual. Expresia mai subliniază şi faptul că şi-ar dori din tot sufletul să se apropie, dar îi este teamă.
Remarca mai ascunde ceva – faptul că respectiva este inaccesibilă pentru bărbatul care a etichetat-o în acest fel. Prin această etichetă, bărbatul încearcă să-şi ascundă frustrarea pentru faptul că îi e aproape imposibil să se apropie şi să fie băgat în seamă. Nu întâmplător această expresie e folosită cel mai des de adolescenţi sau de muncitorii de pe şantier cărora le ies ochii din orbite admirând femeile drăguţe care întâmplător trec pe acolo. Continuare»






































