Şi bărbaţii au suflet. Îţi aminteşti de toamna în care nu ne era frică de moarte?


Aveam timp şi am aşteptat amândoi pe nisip să vină toamna, să se aşeze peste noi, să ne alunge cu valuri mari şi aer rece
Îţi aminteşti iubito când ai vrut să aştepţi toamna pe malul mării. Eram foarte tineri, tu aveai părul scurt, eu foarte lung.
Protestam. Fumam multe ţigări, mâncam prost, nu făceam sport, dar nici burtă. Erai salvarea mea de mine însumi. Nu ştiam multe lucruri la vremea aceea, dar m-am întins lângă tine pe nisip şi te priveam. Mi-ai spus că eşti îndrăgostită şi aştepţi frigul, aştepţi ca lumina să dispară din jurul nostru şi apoi plecăm.
Nu ne grăbea nimic. Nu ne gândeam la moarte, la joburi, nu ne gândeam la casă, la ce le dăm copiilor de mâncare, unde mergem în vacanţă, unde-i dăm la şcoală, nu eram striviţi de liste interminabile cu rechizite, de zecile de facturi care ne însoţesc zi de zi, de termene limită, de proiecte, de întâlniri.

Recomandă acest articol:

Facebook Twitter gplus

Dacă ţi-a plăcut acest articol, te așteptăm și pe pagina noastră de Facebook!

 

Posteaza comentariu

Greu de citit? Regenerare cod