Te văd în fiecare zi cum te pregăteşti de moarte. Eşti tot mai aproape. Pielea se strânge, zâmbetul dispare, ochii se sting.
A trecut timpul, draga mea, dar nu-l mai iau în seamă. Ştiu că vom pleca împreună. Aşa cum am trăit. Orele nu mai reprezintă nimic. Anii sunt tot mai scurţi. Încercăm să mai vedem o dată marea, încercăm să mai urcăm o dată pe un munte. E tot mai greu. Chiar şi amintirile sunt neclare. Mâna îmi tremură pe o fotografie din care o fată îmi zâmbeşte. Poate eşti tu, poate nu.
© Copyright: depositphotos
Şi bărbaţii au suflet. În aşteptarea unei ultime întâlniri. Primesc oferte!
Încercăm să mai vedem o dată marea, încercăm să mai urcăm o dată pe un munte. E tot mai greu. Chiar şi amintirile sunt neclare. Mâna îmi tremură pe o fotografie.
paul-teodorescu
Posteaza comentariu