Erai la doi metri de mine, în lateral. Un pas şi o lungime de braţ, de atâta aveam nevoie ca să-ţi prind mijlocul, să te trag spre mine şi să te sărut.
În jurul meu, oamenii făceau conversaţie, tu zâmbeai, protejată de prietena ta. Venisei special cu ea ca să păstrezi distanţa, fiind o femeie care a ales.
Amintirile se prăbuşeau peste mine. Din când în când îmi zâmbeai, iar zâmbetul tău venea dintr-o altă lume peste care s-au aşternut anii şi alegerile noastre de fiecare zi.
Ce frumos se iubesc doi oameni civilizaţi. Câte cuvinte, câte gesturi, câte emoţii se irosesc, nu au nicio şansă să prindă viaţă.
Comentarii (4)
Ce ar fi să folosim forme gramaticale corecte? eu venisem tu VENISEŞI el venise noi veniserăm voi veniserăţi ei veniseră Forma VENISEI nu există în limba română!
Incredibil.Daca este adevarat atunci este incredibil de minunat si infiorator de trist. Cuvintele te inalta si te coboara intr-un abis fara sfarsit... Povestea ta este a mea. Pacat, ca nu ai rupt firul nesfarsit de lasitate.
http://dragoirares.wordpress.com/
și barbatii plang cateodata, nu-i asa? Asta imi aduce aminte de un concert super. nincsen0semmi
Posteaza comentariu