El nu se grăbeşte. Preferă să alerge pe munte, să se dea cu bicicleta, să viziteze oraşe, să-şi ia haine şi să lucreze non-stop
Îl iubeşte de cinci ani. E tot ce îşi poate dori o femeie de la un bărbat. E tânăr, e medic chirurg, are casă, se îmbracă frumos, călătoreşte, e calm şi iubitor. Ea e topită după el. A renunţat treptat, treptat, la întreaga ei viaţă socială şi i s-a dedicat.
Pleacă în weekenduri cu el, s-a împrietenit cu cei din grupul lui, şi-a schimbat slujba cu una mai puţin consumatoare de timp ca să-i fie alături, s-a mutat la el şi aşteaptă.
Îşi doreşte să i se ceară mâna, e nerăbdătoare să se mărite, să-i facă un copil, să se mute într-o casă mai mare, să se gândească la grădiniţe şi şcoli, să aibă o familie aşa cum sunt atâtea altele.
Dar el nu se grăbeşte.
Preferă să alerge pe munte, să se dea cu bicicleta, să viziteze oraşe, să-şi ia haine şi să lucreze non-stop. E atât de împăcat cu viaţa sa, cu ritmul ei, încât nu-şi doreşte copii, nu vrea să se gândească la grădiniţe, la şcoli, la examene. Nu vrea să-şi ia o casă mai mare, nu vrea un monovolum pătrăţos, urât, plin cu scaune de copii, nu vrea să care haine, biberoane, nu vrea să gândească la viitor. O iubeşte pentru că arată bine, pentru că i se dedică, pentru că e alături de el, dar oare e pregătit pentru o relaţie de lungă durată?
Posteaza comentariu