Ştii, aş fi vrut să te pictez, să surprind fiecare trăsătură a chipului perfect, să surprind cum îngheaţă timpul în zâmbetul tău. Dar n-am talent, aşa că doar îmi imaginez portretul tău care ascunde toată dragostea ce ţi-o port.
Îmi amintesc seara târzie de toamnă, o ploaie rece lovea pervazul de tablă a apartamentului tău. Eram întinşi pe jos, ne uitam la serial, iar tu plângeai. Nu înţelegeam de ce, te-am întrebat, dar nu mi-ai răspuns. Îţi număram lacrimile care-şi făceau loc pe obrajii tăi. Era atâta linişte şi am ştiut că iubirea noastră se apropie de sfârşit. Nu făcusem nimic, dar tu nu ai mai vrut să mă laşi să te pictez. Ai realizat că am venit prea târziu şi că totul era pierdut pentru noi. Culorile se terminaseră.
© Copyright: depositphotos
Şi bărbaţii au suflet. Am senzaţia de toamnă atunci când mi-e dor de tine!
Îţi număram lacrimile care-şi făceau loc pe obrajii tăi. Era atâta linişte şi am ştiut că iubirea noastră se apropie de sfârşit
paul-teodorescu
Posteaza comentariu