Sunt mama singura. Ce sa fac?

18 Comentarii
Print

Trimite pe:
Yahoo
Facebook
Twitter

A fi parinte singur nu mai e nimic extraordinar. Ba, mai mult, a devenit chiar la moda. Acest lucru se intampla fie pentru ca tot mai multi adulti se simt nepregatiti sa isi asume niste angajamente pe termen lung intr-o relatie, insa isi doresc in acelasi timp un copil, fie pentru ca relatia le-a esuat si inteleg ca nu exista nici o modalitate pentru a rezolva conflictele decat prin separare.

Intre aceste alternative, apar copiii, care isi cauta locul pe lume si atmosfera de liniste si incredere ca orice alt copil, isi cauta modelele de adulti si reperele care sa ii ajute in procesul lor de dezvoltare.

Cum poate un parinte unic sa acopere acest gol si sa dea copilului lucrurile de care are nevoie, cu dragoste si responsabilitate?

Nu e usor si, poate pana la un punct, simti ca nici nu a fost alegerea ta. Dar in nici un caz nu a fost nici alegerea copilului tau.

Priveste-ti copilul ca pe un prieten, un partener egal cu drepturi egale. Evita si sa-l coplesesti si sa-l cocolosesti. A fi mama buna nu inseamna sa faci totul pentru el. Mai degraba sa ii dai curajul si increderea ca sunt lucruri pe care doar el le poate face, ca ajutorul lui este important si ca ii apreciezi contributia, initiativa, modul de a gandi.

Nu este un handicap. Nici pentru tine, nici pentru copil

A avea un singur parinte nu e un handicap. Insa, pentru ca micutul tau sa poate vedea lucrurile astfel, trebuie ca tu sa fii prima care sa le priveasca asa. Lasa-l pe copil sa isi gaseasca modelele si echilibrul in lumea din jur si fii pregatita sa fii acolo atunci cand are nevoie de tine. Desi evoluam in fiecare zi din viata noastra, mereu vor fi si lucruri care sa ne traga inapoi, la noi si la ceilalti. Atunci cand ai un copil, ai datoria de a fi sensibila la aceste lucruri, sa ai intuitia de a le anticipa pentru a le rezolva la tine in primul rand, inainte de a deveni pentru el un conflict existential.

Daca are un tata, chiar daca nu locuieste impreuna cu voi, ajuta-l sa aiba o relatie buna cu el. Oricat de greu ti-ar fi, incearca sa nu confunzi relatia ta cu el cu relatia copilului cu el. Pentru copil va fi important sa aiba un model, chiar daca e unul la care sa se raporteze prin negare. Lasa-i lui alegerea de a face acest lucru, pentru a nu-ti reprosa mai tarziu. Va fi foarte tarziu pentru el si foarte dureros pentru tine.

Cand iti pune intrebari, raspunde-i. Poate inca nu esti pregatita pentru anumite lucruri sau anumite intrebari. Incearca sa le anticipezi, caci vor veni mai repede decat te astepti.

Nu esti singura din cauza copilului

Nu esti singura din cauza lui. Daca vrei sa ai pe cineva, infrunta realitatea si cauta. Daca nu, recunoaste acest lucru. Dar nu iti folosi copilul ca pe o scuza, punand apoi responsabilitatea pe umerii sai.

De fapt, nu pune pe umerii copilului tau frustrarile tale. Daca e sa retinem un singur lucru, acesta e poate cel mai important. Unele mame care cresc baieti incep, fara sa isi dea seama, sa creasca partenerul lor ideal: un copil pe care sa il incarce cu toate dorintele lor, creandu-i apoi un sentiment de culpabilitate “pentru ca s-au sacrificat pentru el” si nelasandu-l sa isi castige dreptul la viata si independenta. Pentru ca ele au nevoie de el si refuza sa ii taie cordonul ombilical.

De partea cealalta, mamele care au o fetita cu care intra in competitie si fie ii inoculeaza frica sau dispretul fata de barbati, fie incearca sa-i controleze viata, incercand de fapt sa-i traiasca viata. Privit dinafara, nu ai ce reprosa unei astfel de mame, pentru ca ea pare sa isi asume responsabilitatea, si nu numai. Insa, cand privesti dincolo de asta, descoperi un copil care este incatusat si nelasat sa se dezvolte singur, sa isi afirme propria personalitate, sa descopere lumea cu incredere si curiozitate.

MAI MULT DESPRE: familie, copii, mama

Ai nevoie de un sfat?

Intreaba pe

Afla ultimele noutati

Aboneaza-te la newsletter »

Comentarii (18)

POSTEAZA COMENTARIU

Afiseaza:Cele mai recente|Cronologic

giovani pe 11 Apr 2012, 14:43
am cea mai frumoasa fetita din lume
am intat din curiozitate aici si am vazut doar un singur barbat care isi creste copilul singur,respect! sper ca faci fata. Si eu imi cresc fetita singur de la varsta de 6 luni de cand mama ei a plecat in Italia la munca...dar a uitat sa se mai intoarca..pacat ca sunt mame atat de iresponsabile care dau de unu cu bani si uita de copii.. altele se chinuiesc singure sa creasca ,ba chiar unele isi doresc unul fara sa fie casatorite..cazul Ancai ..acum fetita mea are 4 anisori si nu isi cunoaste mama ..dar sincer are nevoie..se simte lipsa unei parti feminine in casa..am observat asta din felul in care se uita pe strada dupa copii cu mame de mana..
0
0
anca pe 10 Apr 2012, 10:34
imi doresc mult sa cresc un copil
de curand am implinit 37 ani, sint singura, nu am nici macar un prieten, nici pomeneala de o posibila casatorie, dar imi doresc sa cresc un copil. binenteles ca mi-as dori un copil nascut de mine, si nu de alta femeie, dar, din cauza educatiei primite nu pot sa nasc un copil din flori cu primul barbat ce-mi iese in cale. de aceea ma gandesc sa infiez o fetita. in acelasi timp mi-e teama de greutatile materiale ce vor aparea, mi-e teama ...de multe lucruri. imi doresc ca Dumnezeu sa ma lumineze si sa-mi dea curaj, am mare nevoie. si-mi mai doresc sa aflu si alte pareri in legatura cu acest lucru. multumesc
0
0
cristina pe 11 Feb 2012, 13:42
in curand o mama singura dar fericita fara certuri si reprosuri zilnice
in curand voi fi o mama singura din cauza sotului meu care s-a schimbat enorm minte cu nerusinare toata ziua certuri si reprosuri tu nai nimic al ta tu nai un servici tu nai bani si tot asa am hotarat sa ma despart din cauza ca ceva nu mai merge parca se destrama incet si sigur am un baietel minunat de 3 anisori si jumatate tot ce mi-am dorit e lumina ochilor mei in curand vom fi doar noi doi si o viata fara lacrimi si fara reprosuri sper sa ma descurc sa-mi cresc ingerasul cu multa iubire si dragoste cu intelegere si fara reprosuri bafta tuturor mamelor
0
0
carmen pe 22 Ian 2012, 01:27
singura
Am un baiat minunat de 2 ani si in iunie voi mai aduce pe lume unul.Se pare ca-i voi creste singura si sunt ingrijorata,speriata de zilele ce vor urma insa nu-mi permit deznadejdea. privesc inainte si sunt sigura ca daca dumnezeu mi-a dat doua minuni pe lume nu ma lasa singura la greu. Importanta e dragostea,dragostea neconditionata care vine de la un ghem de om si-ti da puteri. Curaj mamici!
0
0
loredana pe 11 Dec 2011, 13:53
copii crescuti doar de un parinte
Sunt o mama singura, am doi copii cu primul meu sot de care am divortat din cauza parintilor lui desi l-am iubit enorm. Cand el ne-a parasit, baietelul meu avea 1an iar eu eram insarcinata cu fetita.Mi-am crescut copii cu multa dragoste, ei sunt totul pentru mine.Anii au trecut, iar eu m-am gandit ca e timpul sa imi refac viata, dupa 14 ani, m-am gandit ca am acest drept.Din nou am avut un esec total.La inceput totul a fost bine, copii mei l-au acceptat din prima clipa, chiar m-au incurajat.El se purta frumos cu ei pana in momentul cand am ramas insarcinata.Isi dorea mult un copil, dar la o luna dupa ce am facut testul de sarcina totul s-a schimbat.El sa schimbat. Viata mea si a copiilor mei devenise un calvar, mi-am dat seama ca stateam in casa cu un tiran. Am nascut o fetita iar cand avea 2 luni m-am despartit de tatal ei.Acum ne e greu financiar, dar avem liniste in casa si armonie. Micuta mea a implinit de curand un anisor iar fratele ei de 16 ani si sora de 15 o iubesc neconditionat. Pentru mine copii sunt cel mai de pret cadou pe care mi l-a facut viata.Sunt lumina ochilor mei si tot ce am mai scump pe lume. Mamelor care sunteti singure nu disperati, Dumnezeu este alaturi de noi.
0
0
grace pe 28 Nov 2011, 10:19
mamica singura
si cu toate astea un bebelus reprezinta miracolul vietii ...indiferent cum sau cu cine il cresti....voi fi mamica singura pentru ca el se teme de angajamente si dupa cum spunea el ,, le-a facut pe toate in viata mai putin copii...dar asta este ,, .Important este sa ai curaj si incredere ca poti fi un bun parinte .Trateaza-l ca si cum ar fi cel mai bun lucru din viata ta ..rasplata va veni negresit ....am 35 de ani si imi doresc prea mult acest miracol ...SPER sa fim puternice .Bafta tuturor!
2
0
petrica pe 23 Nov 2011, 10:20
buna fetelor
io sunt un baiat si am ramas sio cu un baiat si meam dorit o fata sa am perecie si sunt in cautare de mama care are si ia copil ca si mine vreau sa infac sio o familie adevarata sunt din buc si astept cine vrea sa ma cunoasca aidiu meu este petrica_valentin2000 nu osa regretati ca mati gasit nu inplace sa fac diverenta intre copiii sau sa beau nu suport minciuna vastept sa vorbim pe mes pup
1
0
dana pe 28 Mai 2011, 16:19
si eu sunt o mama singura
eu sunt o mama singura si imi este foarte greu pt ca eu stau cu ai mei si ma cert toata ziua cu ei pt ca mama cher daca a fost batuta de tata a stat langa noi dar eu nu sunt de acord si face difernta intre mine si frati mei iar pe mine ma mai bate cate o data de fata cu baiatu bine nu mai spun de cearta este la ordinea zilei as vrea sa plec la un centru ca sa pot sa-mi cresc in liniste copilu mai ales ca pe tatal lui nu-l intereseaza si nici de lucrat nu lucrez si ma descurc foarte greu cu 200 lei dati-mi un sfat unde sa ma duc ca nu mai rezist si cate o data si imi este frica ca o sa clachez sa fac vro prostie
0
0
LINDA pe 12 Dec 2009, 23:39
SUNT O MAMA FOARTE SINGURA
in urma cu un an si jumatae am dat nastere fetitei mele,pe care vreau sa spun ca ea e totul pt mine.tatal ei este in italia.eu acolo am nascut-o si el mi-a fost alaturi pana cand fata a implinit o saptamana.de atunci a inceput calvarul.adica,betii,jocuri mecanice,femei,scandaluri,etc.......el a fost cel care m-a gonit in tara.bani pt copil nu imi trimite,parintii mei sunt fiecare cu viata lui iar bunica ma ajuta cu ceea ce poate,mai putin financiar.ca sa duc fetita la cresa ca eu sa pot sa lucrez,nu pot sa o fac nici pe asta pt ca in orasul meu nu se gaseste de lucru.as dori si eu niste sfaturi din tot sufletul va rog.spuneti-mi cum sa fac ca mie si copilului meu sa ne fie cat de cat bine?ms anticipat!
0
0
INGERDEMON pe 4 Dec 2009, 22:03
si eu o sa fiu o mama singura
sper din tot sufletul sa-mi pot creste baiatul in liniste si inconjurat de multa iubire....decat sa traiasca numai in certuri,sa ma vada mereu plangand...fara sa stim amandoi ce inseamna magia sarbatorilor ...am preferat sa bag divortul...si sper din tot sufletul sa vina soarele si pe strada noastra...sa aveti grija de copiii vostri,indiferent daca sunteti singure....e cea mai mare BUCURIE A noastra
0
0
alexa pe 7 Nov 2009, 14:27
O mamica fericita...
buna...am 21 de ani si urmeaza sa am un copil chiar daca am sa il cresc singura nu imi pierd speranta ca o sa fie bine si sper sa ii ofer copilului tot ce este mai bun in viata ...incurajez toate mamicile singure
1
0
Ana pe 1 Nov 2009, 17:45
si eu sunt o mama singura
cred ca in viata e bine ca atunci cand o relatie nu mai merge sa-i pui punct. Eu mi-am iubit mult sotul, credeam ca-l pot schimba in bine. Mare greseala din partea mea. Cand a aflat ca eram insarcinata parea ca e in al 9-lea cer. Doar a mimat, au inceput certurile si scandalurile. Dupa cateva zile de la nastere, ne-a parasit. A venit doar la botez (de rusinea invitatilor), dupa care nu ne-am mai vazut 2 ani. M-a cautat la un moment dat si, de dragul copilului am facut un compromis primindu-l inapoi. A doua mare greseala. Aproximativ 2 ani a rezistat, copilul era la bunici, el era bine mersi acasa cu mine(problema era ca el isi pierduse serviciul din cauza arogantei si impulsivitatii sale). A venit vremea ca cea mica sa inceapa gradinita si firesc, am luat-o acasa. Din acea zi ne-a parasit. Au trecut 3 ani si jumatate de atunci, imi cresc copilul cu ajutorul parintilor mei. Dar la noi in casa este liniste, nu sunt scandaluri(scandaluri care inainte erau la ordinea zilei), copilul creste intr-un climat linistit, este mai mult decat bine. Chiar cred ca daca el n-ar fi plecat in casa noastra ar fi donit certurile, scandalurile si cine stie, chiar bataile. De aceea dragi domnite, nu va lasati calcate in picioare, nu merita. Copiii cresc, dar voi ce faceti, imbatraniti inainte de vreme din cauza unor frustrati? Nu merita.
1
0
vio pe 21 Oct 2009, 16:31
sunt pe cale de a ramane o mama singura
nu stiu ce voi face , sper din tot sufletul sa imi pot creste copilul cat mai bine si mai corect, am 23 de ani si un copil de 3. o minunatie de copil, am o casnicie nereusita si cred ca , cea mai buna solutie este divortul chiar daca va trebui sa imi cresc singura copilul
1
0
elena pe 12 Oct 2009, 16:24
copiii sunt esenta vietii de a trai si ptr ei noi taim parintii
sunt casatorita cu doi copii frumosi fata si baiat si cu ajutorul lui dumnezeu ii cresc k mare drag un sfat prietenesc nu va pierdeti cumpatul dragele mele in viata copii aduc o mare bucurie sufleteasca si eu am avut mari probleme totul este sa credeti in Cel de sus si totul vine de la sine,iar copii mei m-au luminat sufleteste si mi-au dat speranta de a merge mai departe,succes tuturor mamelor singure sunt de apreciat ca i9si cresc singure copii BRAVO voua.
0
0
Liliana pe 11 Oct 2009, 09:57
D-zeu nu ne lasa
Eu am doi baieti.Cu ajutorul lui D-zeu am iesit dintr-o casnicie care imi distrugea viata, le intuneca sufletele copiilor.In timpul divortului copiii mi-au fost alaturi, dupa divort au incercat sa ma faca sa trec mai usor prin toate mizeriile pe care ni le facea tatal lor.Am fost si batuta de catre tatal copiilor mei atunci cand am incercat sa-l apropii de ei, sa-l fac sa inteleaga ca eu am divortat de el, nu copiii.Acum baietii il privesc ca pe un strain.Probabil au avut momente cand l-au urat, chiar daca eu i-am invatat ca e tatal lor si toata viata trebuoe sa-l iubeasca si sa-l respecte . La insistentele fiului meu cel mare(avea 14 ani atunci), am inceput sa ma intalnesc cu un barbat care s-a dovedit a fi rasplata mea de la D-zeu pt toti anii de lacrimi si tristeti din timpul casatoriei.Este un om minunat, copiii il adora, este prietenul lor si are grija sa nu le lipseasca nimic. Cu toate acestea niciodata nu voi accepta ca tatal copiilor mei si-a parasit fiii fara un cuvant, nici macar nu a incercat sa le explice situatia , de ce nu vrea sa-i vada sau sa tina legatura cu ei.Nu pot decat sa sper ca viata il va face sa-si dea seama de greseala pe care o face si isi va dori o relatie de tata cu fiii sai(desi cred ca va fi prea tarziu pt ei). Desi baietii sunt f dificili la varsta adolescentei, eu am mult spijin din partea lor si imi insenineaza sufletul cu iubirea lor.Ei sunt viata mea si pt ei voi lupta pana la capt.
2
1
diana pe 10 Oct 2009, 20:24
copil crescut doar de mama
Articoulul este cat se poate de adevarat. Eu am fost crescuta doar de mama si a fost exact asa cum s-a descris in articol. Datorita comentariilor ei permanent negative la adresa oricaror barbati , cu greu mi-am recapatat increderea in oameni - mai ales in barbati. M-am casatorit la 30 de ani insa in permanenta lupt inca cu ideile insuflate de mama.Am norocul ca sotul meu este f intelegator si rabdator - contrar imaginii negative cu care am crescut. Desi nu am simtit (financiar cel putin) lipsa unui tata in casa , mama a avut grija sa ne "protejeze" in stilul ei de tot ceea ce insemna barbati.Deci , mare grija mamelor singure care din diferite motive exagereaza cu protectia...
3
0
aurelia pe 10 Oct 2009, 17:22
a fi mama singura
sunt de acord cu d-na mara nu conteaza daca esti singura sau un cuplu conteaza daruirea ,iubirea , comunicarea si dorinta de a fi o familie ,de a avea incredere in calitatea ta de om . decat cu o persoana care nu te respecta pe tine ca om si care va avea o influenta negativa fata de puiul tau , mai bine singura pe drumul vieti si cu multa daruire si iubire pentru tot ce inseamna familie .
1
0
mara08 pe 10 Oct 2009, 09:32
e greu sa cresti singur un copil, dar e si frumos
Mi-am crescut singura fiica, si multumesc lui Dumnezeu care a fost in permanenta alaturi de noi, am un copil de exceptie. Viata ne-a adus in cale si alte cazuri de copii crescuti doar de mama. Surpriza stiti care a fost? Toti sunt copii extraordinari. Au capul pe umeri si gandesc intelept. Eu sunt om pro-familia, dar daca o relatie nu merge, sunt de parere ca e mai bine ca fiecare sa mearga pe drumul lui, tot pentru binele copilului. O relatie care se taraste afecteaza psihicul copilului. Am vazut copii cu ambii parinti sub acoperis si care nu comunica deloc unii cu altii. Rezultatul: copilul pleaca, seara de seara prin cluburi, sa se intalneasca cu prietenii. Nu vreau sa generalizez. Important, fie ca odraslele noastre sunt crescute de un parinte sau de ambii, e sa comunicam cu ei, sa ne coboram la nivelul lor si sa incercam sa-i ajutam discret, atat cat sa aiba ei impresia ca au reusit singuri.
1
0