Intre aceste alternative, apar copiii, care isi cauta locul pe lume si atmosfera de liniste si incredere ca orice alt copil, isi cauta modelele de adulti si reperele care sa ii ajute in procesul lor de dezvoltare.
Cum poate un parinte unic sa acopere acest gol si sa dea copilului lucrurile de care are nevoie, cu dragoste si responsabilitate?
Nu e usor si, poate pana la un punct, simti ca nici nu a fost alegerea ta. Dar in nici un caz nu a fost nici alegerea copilului tau.
Priveste-ti copilul ca pe un prieten, un partener egal cu drepturi egale. Evita si sa-l coplesesti si sa-l cocolosesti. A fi mama buna nu inseamna sa faci totul pentru el. Mai degraba sa ii dai curajul si increderea ca sunt lucruri pe care doar el le poate face, ca ajutorul lui este important si ca ii apreciezi contributia, initiativa, modul de a gandi.
Nu este un handicap. Nici pentru tine, nici pentru copil
A avea un singur parinte nu e un handicap. Insa, pentru ca micutul tau sa poate vedea lucrurile astfel, trebuie ca tu sa fii prima care sa le priveasca asa. Lasa-l pe copil sa isi gaseasca modelele si echilibrul in lumea din jur si fii pregatita sa fii acolo atunci cand are nevoie de tine. Desi evoluam in fiecare zi din viata noastra, mereu vor fi si lucruri care sa ne traga inapoi, la noi si la ceilalti. Atunci cand ai un copil, ai datoria de a fi sensibila la aceste lucruri, sa ai intuitia de a le anticipa pentru a le rezolva la tine in primul rand, inainte de a deveni pentru el un conflict existential.
Daca are un tata, chiar daca nu locuieste impreuna cu voi, ajuta-l sa aiba o relatie buna cu el. Oricat de greu ti-ar fi, incearca sa nu confunzi relatia ta cu el cu relatia copilului cu el. Pentru copil va fi important sa aiba un model, chiar daca e unul la care sa se raporteze prin negare. Lasa-i lui alegerea de a face acest lucru, pentru a nu-ti reprosa mai tarziu. Va fi foarte tarziu pentru el si foarte dureros pentru tine.
Cand iti pune intrebari, raspunde-i. Poate inca nu esti pregatita pentru anumite lucruri sau anumite intrebari. Incearca sa le anticipezi, caci vor veni mai repede decat te astepti.
Nu esti singura din cauza copilului
Nu esti singura din cauza lui. Daca vrei sa ai pe cineva, infrunta realitatea si cauta. Daca nu, recunoaste acest lucru. Dar nu iti folosi copilul ca pe o scuza, punand apoi responsabilitatea pe umerii sai.
De fapt, nu pune pe umerii copilului tau frustrarile tale. Daca e sa retinem un singur lucru, acesta e poate cel mai important. Unele mame care cresc baieti incep, fara sa isi dea seama, sa creasca partenerul lor ideal: un copil pe care sa il incarce cu toate dorintele lor, creandu-i apoi un sentiment de culpabilitate “pentru ca s-au sacrificat pentru el” si nelasandu-l sa isi castige dreptul la viata si independenta. Pentru ca ele au nevoie de el si refuza sa ii taie cordonul ombilical.
De partea cealalta, mamele care au o fetita cu care intra in competitie si fie ii inoculeaza frica sau dispretul fata de barbati, fie incearca sa-i controleze viata, incercand de fapt sa-i traiasca viata. Privit dinafara, nu ai ce reprosa unei astfel de mame, pentru ca ea pare sa isi asume responsabilitatea, si nu numai. Insa, cand privesti dincolo de asta, descoperi un copil care este incatusat si nelasat sa se dezvolte singur, sa isi afirme propria personalitate, sa descopere lumea cu incredere si curiozitate.
Comentarii (20)
si eu din pacate voi deveni in scurt timp o mama care isi creste fetita de 9 luni singura. la noi s-a intamplat ca sotul meu care parea un om f bland si cuminte fara vreun obicei prost sa fumeze sau sa bea nu ma respecta adica ma jignea f urata din fa nenorocit-o si zdreanta ordinara nu ma scotea. m-a tregea de par, imi dadea mana peste cap numai sa ingenunchez in fata lui sau ma tragea de par si toate se intamplau cu fetita in brate. eu recunosc am rabdat timp de 9 luni pt ca toate au inceput de cand am nascut. la fix 10 zile de la nastere se intalnea cu fosta si ii facea declaratii de dragoste eu fiind la mama lauza( am aflat cand avea fetita 2 luni de aventura asta dar am inchis ochii tot sa fie bine). apoi in fiecare seara scandaluri si tipete pana cand am spus stop.fetita incepuse sa nu rada la 8 luni sa nu mearga de-a buselea sa tresara sa incremeneasca cand il vedea si m-am prins ca ceva nu este in ordine nu stiu sigur ce ii facea cert e ca de cand e plecat(l-am dat afara din casa mea) e total schimbata a inceput sa nu mai transpire nu mai tine pumnii stransi nu mai se sperie nu mai tipa nu se mai crispeaza sau sa se sperie.tin sa mentionez ca sotul meu nu avea nimic cand l-am luat eu aveam de toate si casa gata mobilata si servici bun si sunt si o femeie de cas asi gospodina... ba cica avea un apartament dar ai lui parinti il administrau pt ca ei luau chiria si lui nu ii dadeau nimic desi au un singur copil pe sotul meu. si soacra a contribuit destul de mult la aceasta ruptura definitiva: avand o casa la tara mergeam destul de des pe acolo si intr-o sambata a inceput sa imi reproseze ca vin acolo ca o doaman ca nu pun mana nici sa sap nici sa bag aspiratorul nici cu matura sa dau prin curte in conditiile in care ea e pensionata cica pe caz de boala dar a dat super spaga sa isi faca un dossar gras si stufos si sta acas ade vreo 5 ani are in jur de 55 de ani si eu care munceam pe atunci de luni pana vineri de dim si pana noaptea. a doua mare jignire la adresa mea a fost cand le-am dat vestea ca eu sunt insarcinata si ea in secunda 2 m-a intrebat cand se paite da afara copilul- asta trebuia s astie ea ca se lauda ca dat afara la copii.. ehe... si faptul ca nu o sun faptul ca ii reprosa sotului meu ca : ti-a dat anca bilet de voie sa vii la noi sau te-a lasat anca sa ne suni sau il monta non stop importiva mea chiar si dupa ce s-a nascut fetita ii spunea ca eu stau acasa si trebuie s ama descurc si singura si sotul sa mearga la ei... si uite cum imediat dupa anul nou s-a produs si ruptura picatura care a umplut paharul a treia oara m-a ingenunchiat cu mana data peste cap, a treia oara cu mana in gatul meu si bebe in bratele mele si a treia oara cu trasul de par tot cu bebele in brate si uite l-am dat afara sa nu mai aiba ocazia. si sincer recunosc imi este frica de barbati si de faptul ca nu stiu dc va mai exista vreodata vreun barbat ca imi va iubii copilul neconditionat fara sa fie a lui in conditiile in care propriul tata al fetitei ma punea la colt cu expresiile: vezi ca plange fii-ta, vezi ca s-a cacat fii-ta, vezi cum te comporti ca sa ramana iar fii-ta nespalata.... si am decis sa cresc singura miracolul meu de fetita... a si m-a amenintat ca daca indraznesc sa divortez se va angaja la negru numai sa nu-i plateasca fetitei pensie alimentara... ce parere aveti? parerea mea : NICI NU SE POATE NUMI TATA SI NICI SOT!
Credinta unei crestine Categorie: Povesti adevarate pe www imparte.ro Bolnava de cancer cu credinta drept leac. Lipsa banilor nu ii permite nici macar sa isi poata cumpara hrana sanatoasa. Maria vorbeste domol, cu accent bland de Barlad. Mereu cu Dumnezeu pe buze si cu Fecioara Maria in suflet. Vorbeste cu dor de bine si cu suferinta gandului ce-l poarta cu ea de mai bine de 15 ani, acela de a nu-si putea ajuta copiii mai mult. Avea 4 ani Oana, fiica ei, cand femeia mica de statura, cu mereu acelasi batic negru pe cap, a ramas singura. ”Neintelegeri”, spune ea in dreptul cauzei despartirii si adauga incetisor, ca nu cumva sa aiba sentimentul ca a facut pacatul de a vorbi pe cineva de rau: ”ramane la judecata lui Dumnezeu fiecare fapta, nu trebuie sa imi dau eu prea mult cu parerea”. Dupa care tace. Tanti Maria ne povesteste despre copii ei Doar cand ii vin in minte realizarile copiilor ei, tanti Maria incepe sa povesteasca despre mediile de 9,20, 9,40 ale fetei si ale baiatului, de dorinta Oanei, aflata acum in clasa a XII-a de a merge la Facultatea de Medicina, de calea dreapta, dar tare grea, pe care a luat-o baiatul: calugaria. ”E dificil fara el, era un sprijin pentru noi, dar cel mai mare pacat e sa abati un om de la acest drum. El si-a dorit foarte mult. Inca din clasa a IX-a a inceput sa mearga la Manastirea Alexandru Vlahuta. De patru ani este acolo, de cand avea 19 ani. I-am spus doar atat: sa se gandeasca bine, ca drumul e anevoios, dar intr-adevar, tare frumos, daca simti asta cu adevarat”, spune femeia. Acum, il vede doar cand merge sa se spovedeasca si sa se impartaseasca. Si atunci ii acopera obrajii cu sarutari, ii mangaie fata si-l priveste cu mandrie si cu dor, dar si cu multumirea ca mai bine decat alaturi de Dumnezeu, nu ar fi avut unde sa-i fie fiul ei bland si bun. Si pleaca cu inima usoara, ba cateodata cu cate o sticluta de ulei dat pe la sfintele moaste, daruit de fiul ei pentru a se unge cu el la cicatricele urate care au ramas in urma operatiei pe care femeia a suferit-o in urma cu doi ani. Atunci cand 12 ganglioni, dintre care 8 in metastaze, i-au fost scosi de la san si de la subrat. ”Am observat eu niste umflaturi. Mi-am facut analizele in Barlad, dar medicii mi-au zis ca mai bine as merge la Iasi. Fata a cautat pe internet, la Spitalul Sfantul Spiridon si a gasit fotografia unui medic chirurg. Asa bland mi s-a parut, ca am zis ca la el trebuie sa merg. Dumnezeu mi l-a scos in cale, sunt sigura. Nu mi-a cerut nimic, doar sa am incredere in el. Am avut. In el si in Dumnezeu”, povesteste tanti Maria si aude parca si acum, rasunandu-i in urechi, diagnosticul crunt. A primit un diagnostic crunt Vorbele care o condamnau doar la foarte putin timp de trait: cancer mamar primar malign stadiu 3 in metastaza. Femeia plapanda, mereu cu mainile impreunate sub semnul crucii, abia cantarea 40 si ceva de kilograme, cand i-a fost descoperita boala. Fusese operata la stomac, problemele grave de la inima abia ce o lasau sa respire, iar tensiunea oscilanta o puneau des la pamant. A aflat de la medici, imediat dupa interventia chirurgicala, ca neaparat trebuie sa faca chimioterapie si sedinte de radioterapie in Barlad. Tanti Maria a mers la spital, s-a programat pentru a face citostaticele, dar sufletul nu-si gasea linistea. Parca mintea si inima prinsesera acelasi glas si-i sopteau impreuna ca nu asta-i calea pe care trebuie sa o urmeze, ca otrava care i s-ar introduce in organism i-ar distruge si farama de viata ce mai exista in ficatul, stomacul sau inima ei. A cazut in genunchi, in fata icoanei Maicii Domnului si s-a rugat indelung. ”Sa ma credeti cand va spun. Ca asta e minunea lui Dumnezeu. Numai El putea sa faca acest lucru. Din acea zi am hotarat ca tratamentul meu sa fie mancarea sanatoasa, spovedania si Sfanta Impartasanie”, spune femeia apasat. Au trecut de atunci 2 ani. Din cauza lipsei banilor insa, mama se lasa pe ea pentru a-i oferi fiicei ei si uita de alimentele recomandate de doctori: peste, legume bogate in vitamine, cum ar fi brocoli, fructe proaspete. ”De la baiat nu am cerut niciodata si nu o sa o fac in veci, pentru ca este mare pacat sa pretinzi ajutor de la manastire, in loc sa ajuti tu manastirea. Traim din pensia mea de 515 lei. Fata a luat bursa de la scoala un singur an, de-ndata ce am ramas doar noi doua in casa, nu ne-au mai dat, ca au zis ca trebuie sa avem 150 de lei pe cap de locuitor, si noi depaseam cu o suta de lei limita. Am invatat sa ne descurcam asa, sa ciugulim din putina branza, dintr-un ou, cand si cand cumparam un pui si toate dupa ce achitam intretinerea si darile catre stat. Dumnezeu e mare si ne mai trimite oameni buni care ne ofera ce mai au si ei”, povesteste mama de 57 de ani. La controale merge rar. Nu-i ajung banii. De cand s-a operat, a fost de doua ori, iar medicii au ramas uimiti, cand cancerul prognozat de ei a se raspandi ca o pecingine in tot organismul, a stagnat. S-au minunat cand le-a spus femeia ca zi de zi se unge cu 10 feluri de ulei atins de sfintele moaste, pe unde a trecut bisturiul lor si ca nu a facut nici o zi de chimioterapie. Maria are nevoie de alimente sanatoase Organismul femeii insa este slabit. Are nevoie de hrana sanatoasa, bogata in vitamine, ba si de cateva medicamente ca sa poata tine in frau celelalte boli de care sufera. O privire intoarsa catre ea si fiica sa. Atat cere. Cat sa poata sa-si cumpere medicamente si alimente. Cat sa poata sa o tina pe Oana in Facultatea de Medicina, la care viseaza sa ajunga inca de cand era copil. De restul “se ocupa Dumnezeu”, spune ea si blandetea-i toata se revarsa asupra vorbelor sale, ca o aura stralucitoare. Nu ravneste la mult. Nici nu ar sti sa se descurce cu prea multa avutie. Tot intr-un ou ar intinge cu fiica sa, tot aceeasi haina ar imparti-o. Viseaza la liniste. Si la gandul ca va ajunge sa-si vada copila in halat alb, salvand oamenii de cancer. Sa traim bucuria de a ajuta! Pentru cei care vor sa ii fie alaturi, la BRD, Agentia Barlad, pe numele fetei, Zanet Oana Monalisa, s-au deschis urmatoarele conturi: -in lei: RO41BRDE380SV21829383800
- in lire sterline(GBP): RO14BRDE380SV34949173800
La aceeasi banca, pe numele femeii, Vicol Maria, la BRD, s-a deschis un cont in euro:
- RO06BRDE380SV34949333800
Pentru mai multe detalii, Maria Vicol poate fi contactata la numarul de telefon: 0742.149.830.
Pagina de caz: Vicol Maria
am intat din curiozitate aici si am vazut doar un singur barbat care isi creste copilul singur,respect! sper ca faci fata. Si eu imi cresc fetita singur de la varsta de 6 luni de cand mama ei a plecat in Italia la munca...dar a uitat sa se mai intoarca..pacat ca sunt mame atat de iresponsabile care dau de unu cu bani si uita de copii.. altele se chinuiesc singure sa creasca ,ba chiar unele isi doresc unul fara sa fie casatorite..cazul Ancai ..acum fetita mea are 4 anisori si nu isi cunoaste mama ..dar sincer are nevoie..se simte lipsa unei parti feminine in casa..am observat asta din felul in care se uita pe strada dupa copii cu mame de mana..
de curand am implinit 37 ani, sint singura, nu am nici macar un prieten, nici pomeneala de o posibila casatorie, dar imi doresc sa cresc un copil. binenteles ca mi-as dori un copil nascut de mine, si nu de alta femeie, dar, din cauza educatiei primite nu pot sa nasc un copil din flori cu primul barbat ce-mi iese in cale. de aceea ma gandesc sa infiez o fetita. in acelasi timp mi-e teama de greutatile materiale ce vor aparea, mi-e teama ...de multe lucruri. imi doresc ca Dumnezeu sa ma lumineze si sa-mi dea curaj, am mare nevoie. si-mi mai doresc sa aflu si alte pareri in legatura cu acest lucru. multumesc
in curand voi fi o mama singura din cauza sotului meu care s-a schimbat enorm minte cu nerusinare toata ziua certuri si reprosuri tu nai nimic al ta tu nai un servici tu nai bani si tot asa am hotarat sa ma despart din cauza ca ceva nu mai merge parca se destrama incet si sigur am un baietel minunat de 3 anisori si jumatate tot ce mi-am dorit e lumina ochilor mei in curand vom fi doar noi doi si o viata fara lacrimi si fara reprosuri sper sa ma descurc sa-mi cresc ingerasul cu multa iubire si dragoste cu intelegere si fara reprosuri bafta tuturor mamelor
Am un baiat minunat de 2 ani si in iunie voi mai aduce pe lume unul.Se pare ca-i voi creste singura si sunt ingrijorata,speriata de zilele ce vor urma insa nu-mi permit deznadejdea. privesc inainte si sunt sigura ca daca dumnezeu mi-a dat doua minuni pe lume nu ma lasa singura la greu. Importanta e dragostea,dragostea neconditionata care vine de la un ghem de om si-ti da puteri. Curaj mamici!
Sunt o mama singura, am doi copii cu primul meu sot de care am divortat din cauza parintilor lui desi l-am iubit enorm. Cand el ne-a parasit, baietelul meu avea 1an iar eu eram insarcinata cu fetita.Mi-am crescut copii cu multa dragoste, ei sunt totul pentru mine.Anii au trecut, iar eu m-am gandit ca e timpul sa imi refac viata, dupa 14 ani, m-am gandit ca am acest drept.Din nou am avut un esec total.La inceput totul a fost bine, copii mei l-au acceptat din prima clipa, chiar m-au incurajat.El se purta frumos cu ei pana in momentul cand am ramas insarcinata.Isi dorea mult un copil, dar la o luna dupa ce am facut testul de sarcina totul s-a schimbat.El sa schimbat. Viata mea si a copiilor mei devenise un calvar, mi-am dat seama ca stateam in casa cu un tiran. Am nascut o fetita iar cand avea 2 luni m-am despartit de tatal ei.Acum ne e greu financiar, dar avem liniste in casa si armonie. Micuta mea a implinit de curand un anisor iar fratele ei de 16 ani si sora de 15 o iubesc neconditionat. Pentru mine copii sunt cel mai de pret cadou pe care mi l-a facut viata.Sunt lumina ochilor mei si tot ce am mai scump pe lume. Mamelor care sunteti singure nu disperati, Dumnezeu este alaturi de noi.
si cu toate astea un bebelus reprezinta miracolul vietii ...indiferent cum sau cu cine il cresti....voi fi mamica singura pentru ca el se teme de angajamente si dupa cum spunea el ,, le-a facut pe toate in viata mai putin copii...dar asta este ,, .Important este sa ai curaj si incredere ca poti fi un bun parinte .Trateaza-l ca si cum ar fi cel mai bun lucru din viata ta ..rasplata va veni negresit ....am 35 de ani si imi doresc prea mult acest miracol ...SPER sa fim puternice .Bafta tuturor!
io sunt un baiat si am ramas sio cu un baiat si meam dorit o fata sa am perecie si sunt in cautare de mama care are si ia copil ca si mine vreau sa infac sio o familie adevarata sunt din buc si astept cine vrea sa ma cunoasca aidiu meu este petrica_valentin2000 nu osa regretati ca mati gasit nu inplace sa fac diverenta intre copiii sau sa beau nu suport minciuna vastept sa vorbim pe mes pup
eu sunt o mama singura si imi este foarte greu pt ca eu stau cu ai mei si ma cert toata ziua cu ei pt ca mama cher daca a fost batuta de tata a stat langa noi dar eu nu sunt de acord si face difernta intre mine si frati mei iar pe mine ma mai bate cate o data de fata cu baiatu bine nu mai spun de cearta este la ordinea zilei as vrea sa plec la un centru ca sa pot sa-mi cresc in liniste copilu mai ales ca pe tatal lui nu-l intereseaza si nici de lucrat nu lucrez si ma descurc foarte greu cu 200 lei dati-mi un sfat unde sa ma duc ca nu mai rezist si cate o data si imi este frica ca o sa clachez sa fac vro prostie
in urma cu un an si jumatae am dat nastere fetitei mele,pe care vreau sa spun ca ea e totul pt mine.tatal ei este in italia.eu acolo am nascut-o si el mi-a fost alaturi pana cand fata a implinit o saptamana.de atunci a inceput calvarul.adica,betii,jocuri mecanice,femei,scandaluri,etc.......el a fost cel care m-a gonit in tara.bani pt copil nu imi trimite,parintii mei sunt fiecare cu viata lui iar bunica ma ajuta cu ceea ce poate,mai putin financiar.ca sa duc fetita la cresa ca eu sa pot sa lucrez,nu pot sa o fac nici pe asta pt ca in orasul meu nu se gaseste de lucru.as dori si eu niste sfaturi din tot sufletul va rog.spuneti-mi cum sa fac ca mie si copilului meu sa ne fie cat de cat bine?ms anticipat!
sper din tot sufletul sa-mi pot creste baiatul in liniste si inconjurat de multa iubire....decat sa traiasca numai in certuri,sa ma vada mereu plangand...fara sa stim amandoi ce inseamna magia sarbatorilor ...am preferat sa bag divortul...si sper din tot sufletul sa vina soarele si pe strada noastra...sa aveti grija de copiii vostri,indiferent daca sunteti singure....e cea mai mare BUCURIE A noastra
buna...am 21 de ani si urmeaza sa am un copil chiar daca am sa il cresc singura nu imi pierd speranta ca o sa fie bine si sper sa ii ofer copilului tot ce este mai bun in viata ...incurajez toate mamicile singure
cred ca in viata e bine ca atunci cand o relatie nu mai merge sa-i pui punct. Eu mi-am iubit mult sotul, credeam ca-l pot schimba in bine. Mare greseala din partea mea. Cand a aflat ca eram insarcinata parea ca e in al 9-lea cer. Doar a mimat, au inceput certurile si scandalurile. Dupa cateva zile de la nastere, ne-a parasit. A venit doar la botez (de rusinea invitatilor), dupa care nu ne-am mai vazut 2 ani. M-a cautat la un moment dat si, de dragul copilului am facut un compromis primindu-l inapoi. A doua mare greseala. Aproximativ 2 ani a rezistat, copilul era la bunici, el era bine mersi acasa cu mine(problema era ca el isi pierduse serviciul din cauza arogantei si impulsivitatii sale). A venit vremea ca cea mica sa inceapa gradinita si firesc, am luat-o acasa. Din acea zi ne-a parasit. Au trecut 3 ani si jumatate de atunci, imi cresc copilul cu ajutorul parintilor mei. Dar la noi in casa este liniste, nu sunt scandaluri(scandaluri care inainte erau la ordinea zilei), copilul creste intr-un climat linistit, este mai mult decat bine. Chiar cred ca daca el n-ar fi plecat in casa noastra ar fi donit certurile, scandalurile si cine stie, chiar bataile. De aceea dragi domnite, nu va lasati calcate in picioare, nu merita. Copiii cresc, dar voi ce faceti, imbatraniti inainte de vreme din cauza unor frustrati? Nu merita.
nu stiu ce voi face , sper din tot sufletul sa imi pot creste copilul cat mai bine si mai corect, am 23 de ani si un copil de 3. o minunatie de copil, am o casnicie nereusita si cred ca , cea mai buna solutie este divortul chiar daca va trebui sa imi cresc singura copilul
sunt casatorita cu doi copii frumosi fata si baiat si cu ajutorul lui dumnezeu ii cresc k mare drag un sfat prietenesc nu va pierdeti cumpatul dragele mele in viata copii aduc o mare bucurie sufleteasca si eu am avut mari probleme totul este sa credeti in Cel de sus si totul vine de la sine,iar copii mei m-au luminat sufleteste si mi-au dat speranta de a merge mai departe,succes tuturor mamelor singure sunt de apreciat ca i9si cresc singure copii BRAVO voua.
Eu am doi baieti.Cu ajutorul lui D-zeu am iesit dintr-o casnicie care imi distrugea viata, le intuneca sufletele copiilor.In timpul divortului copiii mi-au fost alaturi, dupa divort au incercat sa ma faca sa trec mai usor prin toate mizeriile pe care ni le facea tatal lor.Am fost si batuta de catre tatal copiilor mei atunci cand am incercat sa-l apropii de ei, sa-l fac sa inteleaga ca eu am divortat de el, nu copiii.Acum baietii il privesc ca pe un strain.Probabil au avut momente cand l-au urat, chiar daca eu i-am invatat ca e tatal lor si toata viata trebuoe sa-l iubeasca si sa-l respecte . La insistentele fiului meu cel mare(avea 14 ani atunci), am inceput sa ma intalnesc cu un barbat care s-a dovedit a fi rasplata mea de la D-zeu pt toti anii de lacrimi si tristeti din timpul casatoriei.Este un om minunat, copiii il adora, este prietenul lor si are grija sa nu le lipseasca nimic. Cu toate acestea niciodata nu voi accepta ca tatal copiilor mei si-a parasit fiii fara un cuvant, nici macar nu a incercat sa le explice situatia , de ce nu vrea sa-i vada sau sa tina legatura cu ei.Nu pot decat sa sper ca viata il va face sa-si dea seama de greseala pe care o face si isi va dori o relatie de tata cu fiii sai(desi cred ca va fi prea tarziu pt ei). Desi baietii sunt f dificili la varsta adolescentei, eu am mult spijin din partea lor si imi insenineaza sufletul cu iubirea lor.Ei sunt viata mea si pt ei voi lupta pana la capt.
Articoulul este cat se poate de adevarat. Eu am fost crescuta doar de mama si a fost exact asa cum s-a descris in articol. Datorita comentariilor ei permanent negative la adresa oricaror barbati , cu greu mi-am recapatat increderea in oameni - mai ales in barbati. M-am casatorit la 30 de ani insa in permanenta lupt inca cu ideile insuflate de mama.Am norocul ca sotul meu este f intelegator si rabdator - contrar imaginii negative cu care am crescut. Desi nu am simtit (financiar cel putin) lipsa unui tata in casa , mama a avut grija sa ne "protejeze" in stilul ei de tot ceea ce insemna barbati.Deci , mare grija mamelor singure care din diferite motive exagereaza cu protectia...
sunt de acord cu d-na mara nu conteaza daca esti singura sau un cuplu conteaza daruirea ,iubirea , comunicarea si dorinta de a fi o familie ,de a avea incredere in calitatea ta de om . decat cu o persoana care nu te respecta pe tine ca om si care va avea o influenta negativa fata de puiul tau , mai bine singura pe drumul vieti si cu multa daruire si iubire pentru tot ce inseamna familie .
Mi-am crescut singura fiica, si multumesc lui Dumnezeu care a fost in permanenta alaturi de noi, am un copil de exceptie. Viata ne-a adus in cale si alte cazuri de copii crescuti doar de mama. Surpriza stiti care a fost? Toti sunt copii extraordinari. Au capul pe umeri si gandesc intelept. Eu sunt om pro-familia, dar daca o relatie nu merge, sunt de parere ca e mai bine ca fiecare sa mearga pe drumul lui, tot pentru binele copilului. O relatie care se taraste afecteaza psihicul copilului. Am vazut copii cu ambii parinti sub acoperis si care nu comunica deloc unii cu altii. Rezultatul: copilul pleaca, seara de seara prin cluburi, sa se intalneasca cu prietenii. Nu vreau sa generalizez. Important, fie ca odraslele noastre sunt crescute de un parinte sau de ambii, e sa comunicam cu ei, sa ne coboram la nivelul lor si sa incercam sa-i ajutam discret, atat cat sa aiba ei impresia ca au reusit singuri.
Posteaza comentariu