Probabil ca avem de-a face cu o versiune moderna a secretului lui Polichinelle - cel pe care nu-l spui pentru ca iti imaginezi ca il stie toata lumea, cand in realitate lucrurile nu stau deloc asa.
Am putea spune ca, in ceea ce priveste comunicarea cu adolescentii, lucrurile se prezinta aproximativ la fel: sub imperiul stresului si al presiunii specifice ritmului cotidian, avem tendinta sa plasam undeva in plan secund chestiunea delicata a comunicarii cu fiul sau fiica noastra, care a ajuns la varsta adolescentei.
Intr-adevar, se spune ca nimeni nu ne cunoaste atat de bine precum proprii parinti. Ce te faci insa daca, parinte fiind, ti se pare ca ziua nu are suficiente ore pentru a realiza tot ceea ce ti-ai pus in gand, agenda este hiper incarcata, iar in ceea ce priveste comunicarea cu acestia, este trecuta undeva la index: "Daca o sa am timp...".
De prea multe ori se intampla acest lucru si avem tendinta de a amana orice discutie: "E ceva urgent?".
A te preocupa de felul in care evolueaza la scoala nu inseamna ca ai comunicat. Cu timpul, va intelege ca nu trebuie sa vorbeasca foarte mult. "Cum a fost la scoala?".
Iti raspunde "Bine", dupa care se va cufunda in tacere, iar tu vei ajunge sa te intrebi ce s-a intamplat cu acel copilas vorbaret, care nu tacea decat in somn. Problema este ca in felul acesta va ajunge sa se inchida in sine si va ezita, tot mai mult, sa-ti ceara sfatul, indiferent de gravitatea situatiei.
Chiar daca ai ajuns in stadiul acesta, nici sa nu-ti treaca prin minte sa abandonezi lupta si tine minte ca de fapt, adolescentul isi doreste foarte mult sa comunice, sa vorbiti, sa-ti impartaseasca.
Numai ca, partial din cauza transformarilor care se petrec in perioada adolescentei, si partial din cauza retinerilor auto impuse, va tacea. Tocmai de aceea este de preferat ca, incepand de la cele mai fragede varste, copilul ar trebui sa aiba incredere deplina in tine, sa stie ca-ti poate spune orice.
Poti realiza acest lucru lasandu-l sa vorbeasca, sa vorbeasca si iar sa vorbeasca - iar Daca, din diferite motive, se simte timorat, iti va fi bineinteles mai dificil sa ti-l apropii - dar cu siguranta, nu imposibil.
Unul dintre cele mai dificile si, in acelasi timp, importante lucruri este sa stii sa asculti. Nu trebuie sa abdici de la acest lucru niciodata, indiferent cat de obosita, suprasolicitata si iritata ai fi. Stiu ca aceasta afirmatie se incadreaza cu succes in categoria "Usor de zis, dar mai greu de facut", insa este esential: atat pentru comunicarea optima cu fiul sau fiica ta, cat si pentru dezvoltarea sa din punct de vedere emotional.
Cand te simti obosita si nu sunt semne ca discutia s-ar sfarsi prea curand, gandeste-te ca esti norocoasa: copilul tau iti impartaseste ce simte. Sunt multi parinti care si-ar dori acest lucru.
Fii pregatita sa te adaptezi, indiferent de situatie si in context, nu uita de diferenta inerenta dintre generatii. Ceea ce un adolescent considera normal, tie ti s-ar putea parea... avangardist, ca sa nu folosim un termen prea radical. Nu lasa se se intrevada acest lucru, pentru ca se va inchide in sine.
Poate ca ti-ar fi de folos sa-ti amintesti cum erai tu insati in adolescenta. Nu face greseala de a-l considera un om matur (asa cum o face el/ ea).
Pe de alta parte insa, daca prefera sa discute cu altcineva, nu ai nici un motiv sa te intristezi sau sa te simti jignita. Poate ca personalitatile voastre difera mult si, evident, punctele de vedere sunt radical opuse, chiar daca altminteri va intelegeti bine.
Nu porni de la premisa ca acest lucru nu se va intampla; in adolescenta, tinerii isi schimba adesea opiniile si atitudinea, si nu este deloc exclus sa-ti ceara sfatul.
Posteaza comentariu