Mamele fără școală își trimit copiii la școală

Dacă ar fi știut să scrie și să citească, alta ar fi fost soartă ei astăzi, își spune Ioana atunci când își duce copilul la școală. Astăzi, femeia  face tot posibilul ca băiatul ei în vârstă de 7 ani să meargă zi de zi la cursuri. Prin programul de  reintegrare socială și școlară al Organizației Salvați Copiii, copilul Ioanei este astăzi elev în clasa I. Lucia și Costina sunt alte două femei care nu știu să scrie și să citească, dar ai căror copiii sunt ajutați prin programele de la Salvați Copiii să meargă la școală. Cele trei femei fac parte dintre cele 250.000 de persoane analfabete din România, potrivit ultimului recensământ al populației din 2011.

Ioana este din București și provine dintr-o familie de romi cu mulți copii, niciunul dintre frații și surorile ei nu au fost la școală. Așa era pe atunci, părinții hotărau iar copiii trebuiau să asculte. I-ar fi plăcut să meargă la școală, dar nu a avut de ales. Când a crescut, ar fi vrut să își caute un serviciu, dar nu a reușit să găsească pentru că nu avea școală. „Dacă n-ai carte, nu știi nimic. Angajatorii mereu îmi spuneau - dacă n-ai carte, unde să te băgăm?”, își amintește Ioana că-I spuneau angajatorii atunci când voia să muncească.

Ioana și-a crescut nepoții. Nu mai știe câți copii a avut în grijă, dar pe toți i-a încurajat să meargă la școală, a umblat pentru ei și crede că și-a făcut datoria – să-i ajute să le fie mai bine.
Faptul că nu a urmat nicio clasă a dezavantajat-o toată viața, neavând studii nu s-a putut angaja cu forme legale, iar fără serviciu, veniturile au fost întotdeuna la limita subzistenței. Pentru că suferă de o afecțiune neurologică, primește pensie pe caz de boală de la stat și cu ajutorul acestor bani și a alocației copilului reușeste să aibă minimul necesar.

Acum are și ea un baiat de 7 ani și, în vara anului 2015 l-a adus la programul de Grădiniță Estivală derulat de Salvați Copiii. Apoi, în toamnă l-a înscris la școală și face mari eforturi pentru ca băiatul ei să devină un om cu studii. „Am dat copilul la școală să învețe carte, să nu fie ca mine prost. Să aibă meserie, să stie carte. Dacă n-ai carte, nu știi nimic. Dacă taică-su are carte, uite, are de muncă. Dar, așa cum sunt eu, fără școală,  duc băiatul la școală. Am muncit cu ziua și l-am crescut. Nu am avut ajutor, nici de pe urma mea, nici de pe urma copilului", arată Ioana.

Deși i s-a propus să se reîntoarcă la școală, nu a avut curajul și puterea să mai încerce. Îi pare rău că nu a avut oportunitatea să învețe, toată viața a cerut ajutorul altora pentru a citi un contract, i-a fost rușine că nu știe să semneze și regretă că nu va putea niciodată să-i citească o poveste copilului ei.

„Dacă aveam școală, aveam și eu casă, eram mai bogată, așa ca să mă pomenească, asa că l-am crescut. Nu m-am dus la cerșit, eu am muncit la lume, am grijit, scuturam un covor", povestește Ioana.

Lucia: „Acum îmi pare foarte rău că nu am fost la școală”. Lucia a devenit în acest an mamă pentru patra oară. Are 27 de ani și nu poate să spună care a fost cel mai frumos lucru din viața ei. Este resemnată și speră doar ca cei 4 copii să aibă o viață mai bună ca a ei. S-a născut în București, într-o familie cu 6 copii în care numai tatăl lor fusese la școală, mama era analfabetă. Erau foarte săraci și locuiau în diferițe case abandonate sau pe la cine era dispus să îi primească. Cele două surori mai mari au fost înscrise la școală dar, pentru că se tot mutau, au abandonat și ele după clasa I.

În urma acestei relații au rezultat 3 copii și multă violență din partea “soțului” care era consumator de droguri.  Când avea 16 ani, a fost întâlnită de asistenții sociali de la Salvați Copiii și a urmat, la Centrul Educațional, 2 clase. Apoi s-a mutat în alt cartier și, în urma presiunilor concubinului a abandonat școala. Nu a avut nicio alternativă, a încercat să își caute un loc de muncă, spera că poate va reuși să fie femeie de serviciu, să își găseasca o scară de bloc, dar nimeni nu a angajat-o. A încercat să vândă materiale reciclabile dar nu a reușit să concureze cu bărbații care aveau mai multă putere ca ea. Nu i-a mai rămas decât să se vândă pe ea. Apoi a început să consume și droguri.

În prezent este grav bolnavă de Tuberculoza multidrogrezistentă și de Hepatita C. Cu ajutorul Salvați Copiii a fost înscrisă într-un program de reducere a incidenței Tuberculozei iar cele două fete mai mari au fost înscrise în clasa I.

„Acum îmi pare foarte rău că nu am fost la școală, aș fi putut să ofer o altă viață fetelor mele. Aș fi știut cât este de important să ceri ajutor atunci când ai probleme. Mi-ar fi plăcut să pot să citesc ce scriu copiii mei dar, sper măcar, să mă însănătoșesc și să le fiu alături cât mai mult timp”, spune Lucia. Ea nu știe cum să le ajute și nici nu mai are puterea să o facă de aceea, pe copii i-a luat o mătușă care se ocupă de îngrijirea lor. Salvați Copiii le va sprijini pentru a avea tot ceea ce este necesar pentru frecventarea școlii.

Costina: „Măcar copiii mei să nu aibă aceeași soartă ca mine”. Eticheta care i se pune frecvent Costinei este că e analfabetă. Încearcă să ducă o viață normală, să se achite de datoriile de mamă și să poată să fie un bun exemplu pentru cei 5 copii.

Cu toate acestea, din cauza lipsurilor, după ce au frecventat clasa I, toți au abandonat școala. Împreună cu părinții, Costina a trăit din vânzarea semințelor până la 17 ani, când s-a căsătorit. Lumea din jur se schimba, vedea cum oamenii cu școală rămân fără serviciu, dar apăreau și multe oportunități și i-ar fi plăcut, totuși, să învețe și ea să scrie și să citească însă nu exista nicio posibilitate, era prea mare.
S-a resemnat și și-a continuat viața căutând tot timpul scuze atunci când nu putea citi un text sau scrie ceva.

Astăzi este mama a 5 copii și încearcă să îi determine pe aceștia să nu urmeze aceeași cale ca și ea. Una dintre fetele ei a abandonat școala în clasa a V-a dar Costina nu a răbdat acest lucru și a cerut ajutorul celor de la Salvați Copiii. Fiica ei a fost reînscrisă la școală, iar ceilalți copiii de vârstă școlară sunt și ei în atenția organizației în scopul prevenirii abandonului școlar. „Dacă eu am trăit în sărăcie și lipsuri, măcar copiii mei să nu aibă aceeași soartă ca mine”, spune Lucia.

Pentru că nu au avut sprijin acasă, copiii Luciei au nevoie de suport școlar susținut pentru a ajunge la cunoștințele pe care le-au acumulat colegii lor.

Despre programul „A Doua Şansă” - Organizația Salvați Copiii implementează programul de integrare/reintegrare şcolară „A Doua Şansă”, care vine în sprijinul persoanelor care nu au fost niciodată înscrise în sistemul de învăţământ şi celor care au abandonat şcoala şi au depăşit cu cel puțin 4 ani vârsta corespunzătoare clasei.

Despre Festivalul Brazilor de Crăciun -  Festivalul Brazilor de Crăciun este cel mai important eveniment de Business Charity & networking anual, organizat de Salvaţi Copiii România, în cadrul căruia are lor strângerea de fonduri şi care are ca centru de interes o licitaţie specială de brazi de Crăciun, creaţi exclusiv pentru această ocazie de unii dintre cei mai apreciaţi designeri, precum Doina Levintza, Stephan Pelger, Irina Pogonaru (Photoliu), Rhea Costa şi mulţi alţii.  În 2014, la Gala Festivalului Brazilor de Crăciun au fost stânși 280.000 de euro, bani folosiți la integrarea în programe de prevenire a abandonului şcolar şi de integrare socială a 2.000 de copii şi a famiilor acestora. Aflat la cea de-a XV-a ediţie în 2015, la Festivalul Brazilor de Crăciun au fost strânse peste 3 milioane de euro, bani cu care au fost ajutaţi 23.260 de copii.


Credit foto - Bogdan Baraghin