Jucariile si varsta copiilor

In alegerea jucariilor, adultul trebuie sa tina seama de particularitatile de varsta ale copilului, respectiv de nivelul lui de dezvoltare. Dupa cum jucaria influenteaza in mare masura continutul jocului si modul lui de realizare, se poate spune ca jucariile constituie mijloace specifice de organizare a activitatii de joc a copilului.

Tocmai de aceea, in alegerea acestor mijloace, adultul trebuie sa urmareasca, pe de o parte, dezvoltarea subiectului jocului, iar pe de alta parte satisfacerea necesitatii copilului de a construi, de a "experimenta", de a cunoaste realitatea inconjuratoare. Calauzindu-se dupa aceste doua principii in alegerea jucariilor, adultul va trata diferentiat grupele de varsta ale copilului.

Copiilor din grupele mici (3-4 ani) este necesar, inainte de toate, sa li se asigure jucarii care contribuie la dezvoltarea miscarilor. Nu este nevoie de o varietate prea mare de jucarii, deoarece subiectul jocului la aceasta varsta este simplu si relativ limitat. In schimb, este nevoie sa li se puna copiilor la dispozitie cat mai multe exemplare de acelasi fel de jucarie. Criteriul general in alegerea lor va fi acela de a oferi copiilor posibilitatea sa le manuiasca, sa actioneze cu ele. Exemplu: animale-jucarii, mijloace de transport, papusi, etc.

Copiilor din grupa mijlocie (4-5 ani) li se vor oferi, in general, aceleasi jucarii, ca si celor din grupele mici, cu deosebirea ca materialele vor fi mai variate, deoarece subiectul jocului se complica. Acum copiii isi reprezinta "garajul", "menajeria", "bucataria"; de aceea adultul alege jucariile astfel incat sa-i ajute pe copii la dezvoltarea subiectului, la realizarea intentiei lor creatoare.

Copiilor din grupa mare (5-6 ani) trebuie sa li se dea nu numai jucarii cat mai variate, dar si mijloace potrivite pentru confectionarea lor: scandurele, ciocanase, cuie, foarfece, bucati de stofa, sticlute, jocuri "mecano", puzzle, etc.

In stransa legatura cu alegerea jucariilor, este necesar ca adultul sa asigure copiilor costume potrivite pentru interpretarea diferitelor roluri. Copilul isi satisface, intr-o oarecare masura aceasta nevoie atunci cand imbraca papusile, potrivit cu rolurile pe care le reprezinta. Aceasta cerinta a copilului trebuie sa fie satisfacuta cu atat mai mult, cand este vorba de rolurile pe care le indeplineste el insusi. Exemplu: costum de medic, bucatar, pompier, politist, etc. Deci, sarcina adultului este sa asigure copilului varietatea de jucarii si accesorii care sa-i satisfaca cerintele si trebuintele in functie de particularitatile de varsta si nivelul sau de dezvoltare.