De ce am facut un copil?

Exista ideea ca poti face un copil, daca vrei si cand vrei. Este consecinta imediata a accesului liber la anticonceptionale. Studiile, cariera sunt puse pe primul plan, iar din motive intemeiate copilul... asteapta.
Exista ideea ca poti face un copil, daca vrei si cand vrei. Este consecinta imediata a accesului liber la anticonceptionale. Studiile, cariera sunt puse pe primul plan, iar din motive intemeiate copilul... asteapta. Optiunea de a avea un copil a devenit o chestiune de progamare. De ce amani si ce anume te poate determina sa aduci pe lume un copil?

Murie Flis-Treves
, psiholog intr-o clinica din Paris, este autoarea mai multor studii care vorbesc despre dreptul femeii de a alege, daca si cand, face copii. Din punctul sau de vedere, femeia are dreptul sa decida. In cartile ei, Murie Flis-Treves vorbeste despre elemente care influenteaza decizia, despre lucrurile care le determina pe femei sa amane si explica de ce, uneori, desi pot decide, femeile tin cont de parerea celor din jur.


Din dragoste!


„Am amanat sa fac un copil, pana aproape de 40 de ani. De ce? Pentru ca nu gasisem omul care sa imi inspire suficienta dragoste si incredere, pentru a concepe, impreuna cu el, un copil. Cand l-am gasit, el a fost cel care m-a convins ca trebuie sa devin mama, desi m-am temut ca sunt prea batrana pentru asta. Baietelul nostru a venit pe lume exact in ziua in care am implinit 39 de ani”, povesteste Elena, de 40 de ani.

Murie Flis-Treves explica, pentru www.psychologies.com mecanismul unei astfel de atitudini.
„Dorinta de a avea un copil este echivalentul unui nou inceput pentru sine. Copilul nascut la varste mai inaintate, deschide o noua pagina pentru acel cuplu. Il obliga, il intinereste, il mobilizeaza. Este cel mai mare si concret pretext pentru a lupta. Femeile spre 40 de ani, instinctiv, se reincarneaza in copilul lor. Este demostratia suprema ca sunt inca tinere, ca sunt femei si ca pot darui viata”.

Poate ca acesta este motivul pentru care femei trecute de mult de menopauza, recurg la tot felul de tratamente si solutii medicale pentru a face copii. „Psihologia feminina s-a schimbat enorm, din acest punct de vedere, dupa aparitia anticonceptionalelor.
Pana la pilule, sarcina era o chestiune de hazard, careia trebuia sa te supui. Mai este si ceasul biologic care, pe la 30 de ani, trage un semnal de alarma: trebuie sa devii mama!”, continua Murie Flis-Treves.

Pentru a repara!


Am vrut un copil pentru ca proveneam dintr-o familie destramata. De fapt, parintii mei nu au fost niciodata casatoriti. Eu si sora mea am crescut separat, fiecare cu unul dintre parinti. Eu mi-am dorit enorm o fata, iar sora mea, care a stat cu mama, a vrut cu disperare un baiat. Amandoua am reusit. Eu am o fata, iar sora mea un baiat! Copiii s-au nascut in aceasi zi, in aceasi luna, la interval de un an”, povesteste Cristina, de 30 de ani.

Se pare ca multe femei vad in copilul lor, mai ales in primul copil, sansa de a repara imaginea propriei copilarii nu tocmai fericite.
„Femeile care traiesc departe de mama lor, viseaza sa aiba fete, pentru ca, prin caldura pe care o pot oferi copilului, sa-si repare, sa-si panseze propriile amintiri dureroase. Mamele care, in copilaria lor, au stat departe de propria mama, sunt mame delicate, devotate, foarte apropiate de copil. Sunt capabile, instinctiv, sa costruiasca o relatie perfecta cu copilul lor, indiferent de sexul acestuia”, Murie Flis-Treves explica.
 
 

Posteaza comentariu

Greu de citit? Regenerare cod