In societatea actuala, caracterizata, intre altele, de numeroase acte de violenta, nu este de mirare ca ai tendinta sa devii o mama extrem de protectoare, din dorinta fireasca de a-l feri pe cel mic de pericole.
Indemnul "Nu vorbi cu strainii!" a devenit, probabil, un laitmotiv al fiecarei zile. Insa exista si un revers al medaliei: cu timpul, i-ai putea dezvolta prichindelului o adevarata frica fata de tot ce inseamna necunoscut, determinandu-l sa se izoleze.
Orice parinte pe care l-ai intreba ce isi doreste pentru copilul sau iti va spune acelasi lucru: sa creasca, sa fie sanatos si fericit. Insa, daca pui problema violentelor din jur si a cazurilor dramatice despre care auzim aproape zilnic in mass media... este suficient pentru ca respectivul sa-si doreasca sa-l inchida pe cel mic undeva si sa arunce cheia. Asa va fi in siguranta, nu?
Nu, in mod cert aceasta nu este o solutie.
Fraza de care iti spuneam la inceput, "Nu vorbi cu strainii!", nu reprezinta o solutie. Una dintre cele mai mari provocari ale oricarui parinte consta in gasirea unei definitii adecvate despre ceea ce inseamna "strain". Noi, ca adulti, stim ce implica acest termen, dar nu si copiii.
Una dintre cele mai mari probleme este ca, pentru majoritatea micutilor, un necunoscut nu mai este strain - si nu se mai feresc de el - prin simplul fapt ca afla cum il cheama.
Asadar, ce se poate face? Psihologii americani considera ca este mai bine sa-i invatam pe micuti cu cine sa vorbeasca - si nu cu cine nu ar trebui sa vorbeasca. "Concepeti o lista nominala si explicati-i copilului ca este in regula daca vorbeste cu persoanele incluse.
Probabil va fi necesar sa-i repetati de cateva ori acest lucru - mai ales cand micutul se confrunta cu o situatie noua (de exemplu merge pentru prima data la gradinita sau la scoala)", afirma psihologul Helen Cope.
As vrea sa ti-l prezint pe...
Este important ca parintii sa detina controlul situatiilor cand cel mic intra in contact cu "strainii". Rudele si prietenii de familie nu reprezinta un pericol - de aceea, interactioneaza cu acestia in prezenta copilului, spune-i cine sunt, astfel incat cel mic sa stie ca nu are dece sa se fereasca de ei.
Un echilibru fragil
In incercarea de a-i expune copilului pericolul pe care o reprezinta "strainii", parintii fac, de obicei, doua greseli. Fie ii lasa pe cei mici singuri, spre a-i vedea cum se descurca (o solutie extrem de riscanta), fie exagereaza dimensiunile problemei, incat copilul ajunge sa creada ca la fiecare colt de strada pandeste cate un strain cu intentii dubioase.
Risti sa se transforme intr-un mic paranoic... De aceea, prezinta-i problema intr-un stil cat mai lejer - cu acelasi ton pe care il adopti cand ii spui sa nu atinga soba incinsa sau sa nu se joace la prize, de exemplu.
Este bine ca educatia micutului in acest sens sa inceapa de la o varsta cat mai frageda. Si ma refer inclusiv la aspecte de ordin sexual. Copilul trebuie sa stie, incepand din jurul varstei de doi-trei ani, ca nu este deloc in regula daca cineva (inclusiv persoanele pe care le cunoaste) isi manifesta intentia de a-l atinge in zone intime.
Da, nu este nici o problema daca vecinul il mangaie pe cap sau pe obraz - insa daca devine mai agresiv, copilul trebuie sa aiba capacitatea de a face diferenta. Explica-i acest lucru si incurajeaza-l sa-ti spuna imediat, daca se intampla.
Cateva sfaturi pentru a-l proteja pe cel mic
Incurajeaza-l sa-ti vorbeasca.
Explica-i ca nu este bine sa discute cu oricine sau sa accepte dulciuri de la o persoana necunoscuta. Invata-l sa spuna "nu". Daca este abordat de un necunoscut si, din varii motive, nu se simte confortabil si in siguranta cu persoana respectiva, nu trebuie sa aiba nici o retinere din a refuza discutia si a se indeparta cat mai repede.
Posteaza comentariu