Copilul tău: 5 consecinţe psihologice produse de indiferenţa părinţilor


În peste jumătate din cazurile de abuz la adresa copiilor înregistrate în 2010 de autorităţi a fost vorba de neglijare (7642 dintr-un total de 11.232). Cel mai frecvent, abuzul şi neglijarea au loc în familie, iar victime sunt copii cu vârste între 3 şi 17 ani, aşadar pe tot parcursul dezvoltării lor.

În peste jumătate din cazurile de abuz la adresa copiilor înregistrate în 2010 de autorităţi a fost vorba de neglijare (7642 dintr-un total de 11.232). Cel mai frecvent, abuzul şi neglijarea au loc în familie, iar victime sunt copii cu vârste între 3 şi 17 ani, aşadar pe tot parcursul dezvoltării lor.


Cea mai frecventă formă de abuz şi de violenţă asupra copiilor este şi cea mai puţin dezbătută şi conştientizată: neglijarea nevoilor fizice şi psiho-emoţionale ale copilului de către adultul responsabil de creşterea sa.

Neglijarea este o formă non-fizică a violenţei şi reprezintă incapacitatea sau refuzul adultului de a asigura dezvoltarea copilului în toate aspectele vieţii sale. Ea poate fi de mai multe feluri:

  • alimentară – copilul nu este hrănit corespunzător nevoilor sale (hrană nepotrivită sau administrată necorespunzător; privare de hrană, etc)
  • vestimentară – copilul nu are haine, sau  este îmbrăcat nepotrivit şi murdar.
  • neglijarea igienei  -  lipsa igienei corporale, mirosuri respingătoare, paraziţi;
  • medicală – când părinţii nu se îngrijesc de sănătatea copilului şi de efectuarea controalelor medicale de rutină;
  • neglijarea educaţională - neînscrierea copilului la grădiniţă/şcoală, lipsa preocupării părinţilor pentru stimularea intelectuală a copilului, inconsecvenţa sistemului de pedepse şi recompense, lipsa de urmărire a progreselor şcolare;
  • neglijarea emoţională – poate cea mai frecventă şi cea mai insidioasă formă de neglijare – lipsa atenţiei din partea adultului pentru copil, lipsa contactelor fizice, a semnelor de afecţiune, a cuvintelor de apreciere;
  • părăsirea copilului/abandonul reprezintă cea mai gravă formă de neglijare şi abuz.

 

Ce consecinţe are neglijarea pentru copil?


1. Neglijarea afectează negativ atât dezvoltarea fizică a copilului, cât şi pe cea psihologică. Dacă alimentele adecvate nu sunt prezente în perioadele de creştere, dezvoltarea copilului nu va urma modelul normal şi vor apărea probleme precum: oprirea din creştere, dificultăţi medicale cronice, dezvoltarea inadecvată a oaselor şi muşchilor şi o dezvoltare neurologică defectuoasă ce afectează în mod negativ funcţionarea creierului şi procesarea informaţiilor. Lipsa unei îngrijiri medicale adecvate poate conduce la probleme de sănătate pe termen lung, cum ar fi pierderea auzului datorită netratării infecţiilor la nivelul urechilor. Neglijarea severă mai ales a copiilor de vârstă mică afectează major creşterea şi dezvoltarea fizică şi intelectuală a copilului, iar în cazurile extreme poate conduce la spitalizarea, instalarea unei dizabilităţi şi/ sau decesul copilului.

2. Efectele psihologice imediate ale neglijării sunt teama, izolarea şi incapacitatea de a avea încredere în cineva. Alte dificultăţi de ordin psihologic asociate neglijării includ depresia, retragerea, tulburări de panică, deficit de atenţie şi hiperactivitate, furie, tulburare reactivă de ataşament, capacităţi cognitive, dezvoltarea limbajului, achiziţii în plan educaţional şi performanţe mai scăzute.

3. Copiii neglijaţi sunt mai predispuşi la comportamente antisociale, tulburări de personalitate şi comportament violent. Uneori neglijarea duce la asumarea de responsabilităţi prea mari. Responsabilitatea de a îngriji fraţii mai mici îl împiedică pe copil să participe la activităţi adecvate vârstei lui, să se joace, să aibă prieteni, mergând chiar până la absentarea sau renunţarea la şcoală.



4. Pe termen lung, problemele psihologice asociate cu neglijarea includ tulburări de personalitate, tulburări de stres post-traumatic, depresie, tulburări de anxietate şi psihoze. Depresia este, de obicei, cea mai întâlnită consecinţă a neglijării.

5. Transmiterea intergeneraţională a neglijării este o alta consecinţă a acestui abuz asupra copilului. Adulţii care au fost neglijaţi în copilărie au un risc mai crescut de a neglija proprii copii. Cu toate acestea, nu toţi adulţii care au fost neglijaţi în copilărie vor suferi aceste consecinţe. Unii adulţi sunt capabili să treacă dincolo de neglijarea pe care au experimentat-o, sunt firi optimiste şi se simt mai curând provocaţi decât atacaţi de probleme.

Factori de risc sau ce fel de părinţi îşi neglijează copiii?


Deşi situaţia fiecărei familii este unică, ţinând cont de factorii de stres şi de caracteristicile care pot favoriza neglijarea, există factori de risc generali, care cresc vulnerabilitatea unui copil de a fi neglijat:

  • Părinţi care au fost neglijaţi la rândul lor;
  • Părinţi cu o stimă de sine scăzută, control al impulsurilor scăzut, sau care trec prin dificultăţi psihologice precum anxietatea sau depresia;
  • Părinţi care nu au suficiente informaţii despre dezvoltarea copilului;
  • Părinţi care se simt copleşiţi de responsabilităţile parentale şi resimt negativ orice solicitare din partea copilului. Astfel de părinţi nu au adoptat complet rolul de părinte, au grijă mai mult de propriile nevoi în timp ce le ignoră pe cele ale copilului;
  • Familiile dezorganizate şi izolate social sunt mai predispuse la situaţii de neglijare;
  • Părinţi care nu pot fi empatici, de a înţelege sentimentele şi nevoile celorlalţi;
  • Factorii stresanţi pot fi resimţiţi mai dificil de către familiile cu un singur părinte.


Chiar şi în familiile înstărite, unde copiilor aparent nu le lipseşte nimic, se poate ajunge la situaţii de neglijare. Astfel de cazuri se văd când părinţii lipsesc mult de acasă, când nu mai au timp şi energie ca să asculte nevoile reale ale copiilor lor, când nu reuşesc să fie alături de ei în etapele de dezvoltare prin care trec.

Consilierea parentală efectuată de către specialişti poate ajuta părinţii să evite neglijarea copiilor. Un astfel de serviciu gratuit de consiliere parentală este oferit de organizaţia Salvaţi Copiii în centrele de Consiliere Parentală aflate în 5 oraşe din ţară: Bucureşti, Iaşi, Timişoara, Suceava şi Târgu Mureş. Detalii pe www.consiliere-parinti.ro sau pe www.salvaticopiii.ro

 Articolul a fost realizat de Andreea Biji, psihoterapeut în cadrul organizaţiei Salvaţi Copiii şi face parte din campania “Ascultă-i sufletul!”, campanie de educare şi de sensibilizare pentru a combate violenţa la adresa copiilor.  Semnează şi tu petiţia împotriva violenţei asupra copiilor la adresa: http://www.petitieonline.com/manifest_impotriva_violentei_la_adresa_copiilor

Recomandă acest articol:

Facebook Twitter gplus

Dacă ţi-a plăcut acest articol, te așteptăm și pe pagina noastră de Facebook!

 

Posteaza comentariu

Greu de citit? Regenerare cod